3,082 matches
-
mai multe ori, a explodat și s-a scufundat în câteva minute. Poate pentru că era crucișătorul din fruntea dispunerii de luptă americane, "Atlanta" a fost luat la țintă de câteva nave japoneze, probabil de "Nagara", "Inazuma" și "Ikazuchi", pe lângă "Akatsuki". Bombardamentul i-a produs avarii importante, iar o lovitură cu o torpilă Type 93 i-a tăiat toată puterea motoarelor. "Atlanta" a intrat în bătaia tunurilor de pe crucișătorul "San Francisco" care a tras din eroare și asupra ei, producându-i pagube
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
a proviziilor la Guadalcanal. Totuși, în acest punct crucial, Abe a ales să abandoneze misiunea și să plece din zonă. Câteva motive ar fi putut să-l determine să ia o asemenea decizie. O mare parte din muniția necesară pentru bombardament fusese consumată în bătălie. Dacă nu reușea să distrugă aerodromul, navele sale urmau să fie vulnerabile atacului aerian care ar fi putut fi pornit în zori. Este posibil ca rănile pe care le suferise și moartea unor membrii ai echipei
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
fost atacat de mai multe ori de torpiloarele TBF Avenger de pe Henderson Fields, de bombardiere în picaj Douglas SBD Dauntless de pe portavionul "Enterprise", care plecase din Nouméa pe 11 noiembrie, și de bombardiere grele B-17 Flying Fortress aparținând "Grupei 11 Bombardament" a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii cu baza în Espiritu Santo. Abe și echipa lui s-au mutat pe "Yukikaze" la ora 08:15. Cuirasatului "Kirishima" i s-a cerut să-l remorcheze pe "Hiei", escortat de "Nagara" și de distrugătoarele
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
cuirasatului "Hiei", decât din cauza abandonării misiunii de aprovizionare sau a eșecului în alungarea americanilor de pe insulă. Cu puțin înainte de amiază, Yamamoto i-a ordonat vice-amiralului Nobutake Kondō, comandantul Flotei a 2-a din Truk, să formeze o nouă unitate de bombardament în jurul navei "Kirishima" și să atace aerodromul Henderson Field în noaptea de 14-15 noiembrie. Cu tot cu echipajul de pe "Juneau", Statele Unite au pierdut 1.439 de soldați în bătălie. Japonezii au avut între 550 și 800 de morți. Analizând impactul confruntării, istoricul
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
distrugătoare din cadrul Flotei a 8-a a Marinei Imperiale Japoneze, cu baza la Rabaul, desemnată inițial să asigure debarcarea în seara zilei de 13 noiembrie, i s-a ordonat să preia misiunea în care a eșuat Abe și să execute bombardamentul asupra aerodromului Henderson Field. Cuirasatul "Kirishima", după ce a abandonat efortul de salvare a cuirasatului "Hiei", a pornit spre nord, printre Insula Santa Isabel și Insula Malaita împreună cu navele sale, pentru a se întâlni cu flota lui Kondo în largul insulelor
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
abandonat efortul de salvare a cuirasatului "Hiei", a pornit spre nord, printre Insula Santa Isabel și Insula Malaita împreună cu navele sale, pentru a se întâlni cu flota lui Kondo în largul insulelor Truk și a forma o nouă unitate de bombardament. Flota a 8-a crucișătoare, aflată sub comanda vice-amiralului Gunichi Mikawa includea crucișătoarele grele "Chōkai", "Kinugasa", "Maya", "Suzuya", crucișătoarele ușoare "Isuzu", "Tenryū" și șase distrugătoare. Flota comandată de Mikawa a putut să se strecoare în zona Guadalcanal fără probleme, pentru că
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
se strecoare în zona Guadalcanal fără probleme, pentru că navele americane se retrăseseră. "Suzuya" și "Maya", sub comanda lui Shōji Nishimura, au bombardat aerodromul Henderson Field, în timp ce restul navelor au păzit zona pentru a respinge eventualele atacuri pe mare din partea americanilor. Bombardamentul, care a durat 35 de minute, a produs ceva avarii aerodromului și avioanelor, dar nu le-a făcut inutilizabile. Flota japoneză a terminat bombardamentul în jurul orei 2:30, în ziua de 14 noiembrie, și a părăsit zona îndreptându-se spre
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
Field, în timp ce restul navelor au păzit zona pentru a respinge eventualele atacuri pe mare din partea americanilor. Bombardamentul, care a durat 35 de minute, a produs ceva avarii aerodromului și avioanelor, dar nu le-a făcut inutilizabile. Flota japoneză a terminat bombardamentul în jurul orei 2:30, în ziua de 14 noiembrie, și a părăsit zona îndreptându-se spre Rabaul luând-o pe la sud de Insulele Noua Georgie. În zori, avioanele de pe Henderson Field și de pe portavionul "Enterprise" (care staționa la 370 km
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
direcție opusă și s-a alimentat într-o zonă situată în afara razei de acțiune a bombardierelor de pe Henderson Field. Submarinul american "Trout" a urmărit navele japoneze, dar nu a putut să atace cuirasatul "Kirishima" în timp ce acesta se alimenta. Flota de bombardament a continuat marșul spre sud și a intrat în zona de acțiune a avioanelor de pe Henderson Field în după amiaza zilei de 14 noiembrie. Submarinul "Flying Fish" a observat navele inamice, a lansat cinci torpile, dar niciuna nu și-a
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
a făcut ca silueta crucișătorului să se profileze în fața incendiilor de pe distrugătoare, iar nava a devenit o țintă ușoară pentru japonezi. Primind rapoarte despre avariile produse distrugătoarelor americane de la "Ayanami" și de la alte nave, Kondo și-a îndreptat forța de bombardament către Guadalcanal, crezând că flota americană fusese învinsă. Flota japoneză și cele două cuirasate americane se aflau acum față în față. Aproape în întuneric și incapabil să își folosească bateria principală sau pe aceea secundară, cuirasatul "South Dakota" a fost
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
timp pentru a se retrage din Asia de Sud-Est și de a-și proteja aliatul, regimul sud-vietnamez. Forțele americane și cele sud- și nord-vietnameze au participat direct la lupte în diferite momente de timp. Guvernul central a fost ajutat în principal de bombardamentele americane masive și prin ajutoare financiare. După cinci ani de lupte dure soldate cu numeroase victime, cu distrugerea economiei, cu înfometarea populației, cu atrocități uriașe, guvernul republican a fost învins la 17 aprilie 1975 când Khmerii Roșii victorioși au proclamat
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
acestei operațiuni, Sihanouk nu a spus nimic despre ea, în speranța că SUA vor reuși să îndepărteze trupele APV și FEN din țara lui. Hanoiul nu a spus nici el nimic, nedorind să mediatizeze prezența forțelor lor în Cambodgia neutră. Bombardamentele "Menu" au rămas secrete și față de Congresul SUA și opinia publică americană până în 1973. În timp ce Sihanouk era plecat în Franța, în Phnom Penh au avut loc revolte antivietnameze (tolerate de guvern), în timpul cărora au fost atacate ambasadele Vietnamului de Nord
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
trădaseră. Pentru Khmerii Roșii, a fost un mijloc de a-și mări atracția față de mișcarea lor. Țăranii, motivați de loialitatea față de monarhie, s-au raliat treptat cauzei FUNK. Farmecul personal al lui Sihanouk, comportamentul mai onest al trupelor comuniste și bombardamentele aliaților au facilitat recrutarea. Misiunea a fost și mai ușoară pentru comuniști după 9 octombrie 1970, când Lon Nol a abolit monarhia ușor federalistă și a proclamat un stat centralizat denumit Republica Khmerilor. Lon Nol nu a aruncat Cambodgia în
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
susținere unele celorlalte. Principala contribuție americană la efortul FANK a venit sub forma bombardierelor și avioanelor tactice ale Forțelor Aeriene ale SUA. Când președintele Nixon a lansat incursiunea din 1970, trupele americane și sud-vietnameze au operat sub o umbrelă de bombardamente aeriene denumită „Operațiunea "Freedom Deal"”. Când aceste trupe au fost retrase, operațiunea aeriană a continuat, cu scopul declarat de a interzice mișcările de trupe și de logistică APV/FEN. În realitate (și necunoscut Congresului SUA și publicului american), ele au
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
când s-a semnat Acordul de Pace de la Paris, care a pus deocamdată capăt conflictului din Laos și Vietnamul de Sud. La 29 ianuarie, Lon Nol a proclamat o încetare a focului unilaterală în toată țara. Toate operațiunile americane de bombardament au fost oprite în speranța unei șanse pentru pace. Khmerii Roșii au ignorat pur și simplu proclamația și au continuat lupta. În martie, pierderile mari, dezertărille și numărul mic de noi recruți îl forțaseră deja pe Lon Nol să introducă
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
numărul mic de noi recruți îl forțaseră deja pe Lon Nol să introducă serviciul militar obligatoriu și, în aprilie, forțele insurgente au lansat o ofensivă ce a ajuns până în suburbiile capitalei. Forțele aeriene americane au răspuns lansând o operațiune de bombardamente intense care i-au obligat pe comuniști să se retragă în zona rurală după ce au fost decimați de atacurile aeriene. Până în ultima zi a Operațiunii "Freedom Deal" (15 august 1973), 250.000 de tone de bombe fuseseră lansate asupra Republicii
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
multe clădiri civile au luat foc, astfel că armata Coreei de Sud a răspuns cu focuri de artilerie din obuzierul K9 , împotriva pozițiilor nord-coreene. Întrucât alimentarea cu electricitatea de pe Yeonpyeong a fost oprită și mai multe incendii au izbucnit ca urmare a bombardamentelor nord-coreene, armata sud-coreeană a ordonat civililor să evacueze buncărele. Armata sud-coreeană și-a armat trupele sale de pe insulă aducând avioane de vânătoare F-16. Potrivit unui rezident al insulei, după ce forțele sud-coreene „au organizat un exercițiu de artilerie, proiectile din Nord
Bombardarea insulei Yeonpyeong () [Corola-website/Science/321330_a_322659]
-
artilerie, proiectile din Nord au început să cadă pe insula noastră.” La ora 11:33 GMT, Secretarul Kwon, atașat al Ministerului Apărării din Seul a declarat pentru BBC World Service că „Incendiile s-au oprit acum. Civilii sunt în adăposturi.” Bombardamentele au provocat mai multe victime în rândul sud-coreenilor de pe Yeongpyeong. Doi marinari sud-coreeni au fost uciși și cel puțin 16 au fost răniți, șase grav. În plus, atacul a declanșat incendii pe insulă. Atacul nord-coreean a avut un impact global
Bombardarea insulei Yeonpyeong () [Corola-website/Science/321330_a_322659]
-
inițial al programului (de a oferi îngrijire medicală anumitor categorii) a fost uitat. O mare parte dintre copii au fost repatriați în 1942 sau 1943, însă au fost evacuați pentru a doua oară în primăvara anului 1944, perioadă în care bombardamentele sovietice s-au intensificat. Și de această dată majoritatea copiilor au fost plasați în cadrul unor familii private din Suedia, doar un mic procent dintre aceștia ajungând în grija orfelinatelor. Odată cu încheierea Războiului de continuare (aprox. 19 septembrie 1944) a fost
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
foametea și lipsa de haine sau locuințe fiind principalele piedici. De asemenea, circa 400.000 de locuitori evacuați din provincia Carelia trebuiau mutați în altă parte a țării; reconstrucția era necesară atât în zonele urbane, cât și în cele rurale, bombardamentele germane distrugând aproximativ 90% din construcțiile existente în anii 1930. Totodată Finlanda a pierdut 10% din teritoriul său odată cu semnarea Tratatului de pace de la Moscova, iar guvernului țării îi era impusă plata unor daune de război estimate la trei miliarde
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
77 de zile, Baza de Luptă Khe Sanh (KSCB) și avanposturile de pe dealurile din împrejurimi s-au aflat sub un tir nord-vietnamez constant de artilerie, mortiere și rachete. În timpul bătăliei, Forțele Aeriene ale SUA au declanșat o campanie masivă de bombardament aerian (Operațiunea "Niagara") pentru a susține baza marinei. Această campanie a folosit ultimele inovații tehnologice pentru a localiza forțele nord-vietnameze. Efortul logistic de susținere a bazei marinei, după izolarea ei pe uscat, a impus implementarea altor inovații tactice pentru continuarea
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
fortificație pe un deal din centrul liniei defensive a pușcașilor marini aflat la sud de zona demilitarizată din nordul provinciei Quang Tri. Tirurile de mortier, obuzele de artilerie și rachetele de 122 mm cădeau la întâmplare, dar neîncetat asupra bazei. Bombardamentele din septembrie aduceau circa 100-150 de proiectile pe zi, maximul fiind atins pe 25 septembrie cu 1.190 de proiectile. Comandantul american din Vietnam, generalul William C. Westmoreland a răspuns lansând Operațiunea "Neutralize", o campanie de bombardament aerian și naval
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
neîncetat asupra bazei. Bombardamentele din septembrie aduceau circa 100-150 de proiectile pe zi, maximul fiind atins pe 25 septembrie cu 1.190 de proiectile. Comandantul american din Vietnam, generalul William C. Westmoreland a răspuns lansând Operațiunea "Neutralize", o campanie de bombardament aerian și naval, cu scopul de a rupe asediul. Timp de șapte săptămâni, avioanele americane au aruncat între de bombe în aproape 4.000 de raiduri aeriene. La 27 octombrie, un regiment APV a atacat un batalion al armatei sud-vietnameze
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
stocate acolo au fost aruncate în aer și au explodat la impact în interiorul bazei. La scurt timp după aceasta, un alt proiectil a lovit niște containere de gaz lacrimogen CS, care a saturat întreaga zonă. La câteva ore după încetarea bombardamentului, baza era încă în pericol. La orele 10:00, o mare cantitate de explozibil C-4 a luat foc, eveniment soldat cu o nouă serie de explozii. Forțele APV nu au profitat, însă, de ocazia de a lansa un atac
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
22 ianuarie. După încă cinci zile, au sosit ultimele întăriri sub forma Batalionului 37 Vânători al armatei sud-vietnameze, din motive mai mult politice decât tactice. Artileria APV și-a făcut debutul pe teatrul de luptă la 24 ianuarie, când un bombardament al tunurilor de 100 mm și 152 mm a început cu Dealul 881 Sud, a trecut apoi la Dealul 861, și apoi spre baza principală. Americanii și sud-vietnamezii s-au poziționat defensiv în speranța că armistițiul de Tết (anul nou
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]