31,862 matches
-
mîncare și o cafea. Un surîs jovial încrețește colțul gurii chelnerului, oprit la numai un pas în fața ei, învăluind-o îndelung cu privirea. Nu mai avem nimic... Cuuum?! tresare femeia, apoi, înfrîntă, murmură: Totuși... Chiar mai înainte am dat ultima bucată de cașcaval arată chelnerul cu privirea spre mijlocul sălii. Dar pentru doi ochi așa frumoși... surîde el păcat că nu i-am remarcat aseară: puteați să mîncați și să dormiți foarte bine... Brusc, oboseala dispare de pe chipul femeii, umerii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu! Ai noroc de copii nu vreau să-i știu fără tată -, altfel te-aș trimite urgent să bați pietrele pe bulevard. Să iei borcanul cu gogonele și să vii în bucătărie! ordonă femeia aruncînd cu silă într-o parte bucata de lemn. Putoarea ai știut s-o culci pe saltele, lîngă sobă, da' să dai saltelele măcar ălora cu doi copii nu ți-a trăznit prin capul tău sec. Și nu-ți convine c-am dat trei sute pe-o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
morcovi pasați au mîncat pentru toată viața răspunde femeia. Stai, copile, cuminte! strigă băiatului, care întinde mereu mînuțele înspre cățel, exclamînd cîte un "am!" provocator. Celălalt copil, luat de taică-su, ca să-l hrănească, își face de lucru cu o bucată de pui, amăgit mereu cu carne sau pesmet muiat, pe care o mănîncă fără prea multă poftă, arătînd după fiecare înghițitură spre sticla de ceai. Stai, drace! se înfurie femeia, trăgînd cu putere de bluza care nu vrea să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
burete pusă în montură și face un zgomot înfiorător. Hai să împănăm fereastra aceea arată studenta, închizînd caietul de curs din fața sa. Lazăr ia programul de sală de pe masă, aduce un cuțit din bucătărie și merge la fereastră. Fata rupe bucăți din program, le îndoaie, iar el le presează cu vîrful cuțitului între sticlă și rama de aluminiu, reușind să oprească zgomotul. Auzi, îi șoptește studenta, arătînd cu capul spre masa gemenilor dacă ăsta nu-și bate soția, îl iau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aluminiu, reușind să oprească zgomotul. Auzi, îi șoptește studenta, arătînd cu capul spre masa gemenilor dacă ăsta nu-și bate soția, îl iau eu la palme. Lazăr își vede de lucru tăcut, dar cînd se întoarce să mai ia o bucată de hîrtie împăturită, privește într-acolo: bărbatul se agită, spunînd tot felul de nimicuri, cu urși, vrăbii, căței și altele, numai să înghită copiii ce au în gură, în vreme ce femeia, țîfnoasă, și-a ferit puțin scaunul, semn că-i întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
luminîndu-se. Măcar atîta noroc am avut în viață... Ce-i între tine și profesor? întreabă fata pe un ton alb, voalat totuși de urma unei emoții, semn că plănuiește de mult să-l atace. Lazăr se uită un timp la bucata de hîrtie din mîna lui, vrea s-o îndese într-un loc pe unde se simte intrînd frigul, dar se răzgîndește, începînd s-o despăturească pînă ce-i apare în palme figura lui Mihai Vlădeanu, brăzdată de cutele hîrtiei. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cap profesorul privind în urma ei. Știi deci de copil, ți-a spus, deși s-a jurat că n-o să afle nimeni al cui este..." Viscolul, înnebunit de-a binelea, scutură cu putere una din ferestre, făcînd să-i sară toate bucățile de hîrtie îndesate de Lazăr cu cuțitul. Mulți dintre cei aflați pe scaune în apropiere fug de teamă să nu li se spargă sticla în cap. În clipa următoare, cînd lumea s-a retras cît mai departe, șoferul, cu gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
blană pe picioare; cuneori, ochii lor se întîlnesc și-și surîd cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca într-un ritual. Letiția a venit și ea de s-a încălzit, apoi, cînd se întoarce să termine de spălat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Spuneți, doamnă șoptește Mihai, așezîndu-se pe marginea patului. Piciorul Mariei se leagănă încet, anume parcă să pună în evidență mai mult frumusețea genunchiului dezgolit, pe care ciorapul de nylon, la lumina venită dinspre fereastră, îl face să semene cu o bucată de jar stînd gata să pălească, ori să întețească focul. Dimineață, începe Maria simplu, cu același ton alb, fără urmă de inflexiune eram prin apropiere cînd ai vorbit cu Doina. E adevărat că aseară te-am ironizat și tot adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un gest brusc și se rotește spre masă, aprinzîndu-și țigara. Spune tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aruncînd o privire spre fereastră să te rog să-l ucizi încet, acolo, în viscol... Apoi, istovită, se acoperă mai bine, continuînd să plîngă, strîngînd în dinți colțul cearșafului. *** Pá-pa, páaa-pa!! izbucnesc copiii fericiți cînd văd în farfuriile din față bucățile de carne de porc fiartă într-un clocot, apoi rumenită pe cărbuni. Tatăl pisează cu vîrful cuțitului bucățele de carne, iar studenta și soția le dau copiilor, după ce le mai frămîntă între vîrful degetelor. Au mai mîncat carne de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știu ca mama, la țară, să le fi dat răspunde tatăl copiilor. De ce? Este grea, și dacă nu-s învățați... Am să le dau puțin, cît să-i amăgesc încuviințează tatăl, iar copiii, înțelegînd parcă, întind mîinile și apucă strîns bucățile de carne, cedîndu-le cu greu. În toată sala restaurantului, peste nedumerirea de mai înainte, cînd șoferul, ajutat de doi călători, a adus de la cursă cele două geamantane, plutește acum aerul optimist, reîmprospătat continuu, odată cu valurile mirosului de la friptura ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai înainte, cînd șoferul, ajutat de doi călători, a adus de la cursă cele două geamantane, plutește acum aerul optimist, reîmprospătat continuu, odată cu valurile mirosului de la friptura ce se pregătește în bucătărie, unde, pe masa acoperită cu tablă lucitoare, din inox, bucățile mari de mușchi de porc stau ca la expoziție, spre stupefacția celor ce îndrăznesc să se avînte pînă în ușă. Din clipa cînd a deschis geamantanele, șoferul a preluat comanda tuturor acțiunilor. Cu o sfințenie oarbă, toți se supun indicațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
porc stau ca la expoziție, spre stupefacția celor ce îndrăznesc să se avînte pînă în ușă. Din clipa cînd a deschis geamantanele, șoferul a preluat comanda tuturor acțiunilor. Cu o sfințenie oarbă, toți se supun indicațiilor lui. Odată farfuriile cu bucata de friptură așezate în fața tuturor, el trece cu canistra și toarnă fiecăruia cîte un pahar cu vin. Ale cui sînt geamantanele, dom'le? întreabă unul. Dacă nu a vrut bani, răspunde șoferul sînt sigur că nu vrea nici să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la întîmplare bagajul. Intră în sufragerie. Ceasul din bibliotecă stă. Are impresia că și inima ei, care a palpitat de atîtea ori la gîndul întoarcerii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-și dea seama de gafă, dar imediat ridică privirea spre tatăl ei și strînge din umeri speriată, mușcîndu-și buza de jos. Iartă-mă! Am auzit și eu, la o discuție, eram mai mică... Săteanu lovește încet cu furculița în bucata de carne din farfurie, clătinînd din cap, cu fața învăluită de urma unei dureri. E-adevărat, Doina; a fost dată afară din învățămînt atunci cînd bunicul tău...; cineva dăduse o declarație că ea a luat peste picior clasa muncitoare "vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare", spune Săteanu cu privirea pierdută dar, te rog să mă crezi! zice, uitîndu-se în ochii fetei n-am fost eu acela. Tace, lasă privirea în farfurie și continuă să lovească bucata de carne cu colții furculiței, în vreme ce în mintea lui răsare imaginea femeii speriate, retrăgîndu-se spre ușă, încercînd să cîștige timp cu observația că trebuia să-și scoată căciula, apoi... viscolul nebun..., dimineața cu nămeți cît casa... Și, ca și cum gîndurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mine, la magazin..." Prinde pachetul mai bine sub braț, vrea să-și tragă mănușa la loc, hotărîtă să coboare treptele încet, indiferentă, să nu dea de bănuit cuiva că ar fi străină. Descoperă însă, în mănușă, invitația la teatru și bucata de hîrtie pe care și-a notat adresa lui Mihai din registrul de comenzi, unde i-a scris-o ieri, cînd el a solicitat zece sticle de vodcă. Hotărîtă brusc, din senin, se întoarce la ușă, cu pas apăsat, lăsînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a fost adusă rața fiartă, apoi prăjită puțin, că întreaga sală s-a umplut de aroma fripturii de pasăre. Fiecare băiat a primit cîte un picior, pe care îl ține cu amîndouă mîinile, mozolindu-l, reușind să rupă cîte o bucată de carne, căreia îi dă drumul pe gît aproape nemestecată. Studenta încearcă să le dea carne mărunțită cu vîrful cuțitului, dar copiii refuză îndîrjiți. Abia cînd oasele au rămas goale, se mai potolesc și ei, odihnindu-se puțin în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dorit liniștea căminului și am ajuns în pustiul familiei mele! strigă cu durere. Deschide aparatul de radio, însă, numai după cîteva clipe, îl închide printr-un gest nervos, aproape violent. Vrea să mănînce, dar în frigider nu găsește decît o bucată de salam de Sibiu și nu-i place. Întoarsă înapoi în sufragerie, cu privirea pierdută, în căutarea unui punct de sprijin, se oprește în fața tabloului de pe perete ea, Radu și copilul, prinși într-un moment de mișcare, cînd ea lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de cum îl vede revenind. Deschide geamantanul, rupe ambalajul pachetului cu cămașa și cărțile, cadoul lui Mihai, fără să mai țină cont de protestul șoferului, le aruncă pe noptieră; florile, pe lîngă scaunul pe care a pus geamantanul, scoate apoi o bucată de carne mare, fragedă, și o arată tuturor, trecîndu-le-o pe sub nas, în timp ce Mihaela pregătește plita electrică. Jos, în sală, toți dorm; chiar și studenta doarme, cu caietul de curs pe brațe. Mergeți și vă odihniți, stau eu de acum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd le-am propus. "Eu" am răspuns, fără să ezit, fără să gîndesc. Nervoase, mîinile lui Săteanu frîng creionul în două, iar pocnetul surd cade ca un punct la sfîrșitul vorbelor. Mult timp, Săteanu se chinuie să îmbine cele două bucăți, să reconstituie creionul, pipăie asperitățile rupturii, Mihai își amintește de pomul rupt seara aceasta și se înfioară -, încearcă iar să le potrivească și, înfuriat, le aruncă în cuptorul instalației, roșu încă, privind cum se transformă în scrum. Cred că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
slujbă, înaintea morarului Drăgulin, iar eu, de Paște, nu aveam nici măcar teniși noi. Și, tot din spirit de grandomanie, de Anul Nou făcea risipă: cînd veneau flăcăi cu capra ori cu cerbul din alte sate îi punea și la masă bucăți mari de cîrnat și de carne macră, să se ducă vestea -, iar eu și sor-mea mîncam jumări din slănina de la gîtul porcului. Stăteam flămînzi, dar făceam garduri; n-aveam haine, dar cumpăram pămînt. Cînd îi venea vreun cunoscut se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sar mucii pe pereți! Ia-ncearcă. Mihai și Săteanu stau față în față, privindu-se lung. Hm! surîde într-un tîrziu Săteanu, întorcîndu-se spre locul lui, clătinînd din cap. Nu s-ar zice că-n sufletul tău n-ai o bucată de ură împotriva mea, dar nu de-aici, din oraș; e-o ură de-acolo, din Sînzieni; veșnica voastră grandoare, a Vlădenilor neam de haiduci! Ion Vlădeanu a preferat să stea fugar, să muncească la Spații Verzi, ce, crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așteaptă să se umple bobinele, văzîndu-l pe Mihai, se grăbesc să-și facă de lucru, scoțînd bumbacul din buzunar, cu care șterg porțiuni din carcasa emailată ori iau mătura și o împing de ici-colo, să adune vreo eventuală scamă sau bucată de hîrtie. "Cunosc psihologia gîndește Mihai. Mișcare continuă. Ștefănescu nu, dar adjuncții lui sînt experți în asta: să te agiți. Poate că și acum, cînd hala asta imensă, cît un întreg lan de grîu, e plină de mașini automatizate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]