2,586 matches
-
pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu). Compozitorii sunt chemați să scrie lucrări angajate, partinice și revoluționare. În raportul ședinței de constituire, Matei Socor subliniază că "„sarcinile Uniunii Compozitorilor sunt clare în privința reeducării unor creatori obșnuiți cu criteriile estetizante burgheze”" și cere "„impunerea spiritului de partid în muzică”". Genul preferat îl constituie compozițiile vocal-simfonice, ca oratoriul "Tudor Vladimirescu" de Gheorghe Dumitrescu sau cantata pentru cor și orchestră "Se construiește lumea nouă" de George Draga, precum și imnurile revoluționare de tipul "Îi
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
opere din prima perioadă figurează "„Femeie cu broboadă galbenă”" (1956), "„Portretul lui Gh. Dimitriu”", "„Natură statică cu pești”" și "„Țăran cu pălărie”" (1957). După 1960 pictura maestrului este marcată de un decorativism sonor, declarat de către ideologii timpului "„ca influențe formaliste, burgheze”", interzicînd expunerea lor în cadrul expozițiilor republicane. Astăzi pânzele „"Fetele din Ceadâr-Lunga”" (1959-1960), "„Recruții”" (1965) și tripticul "„Istoria unei vieți”" constituie „fondul de aur” al artei naționale. Fiind o personalitate de cultură europeană M. Grecu abandonează, în pictură, după 1975 coloritul
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
mai accesibile maselor) au jucat un rol mai important decât cărțile (accesibile elitei) în conturarea conștiinței existenței unei comunități. Această conștiință a fost verbalizată prin împărțirea lumii între "America noastră" și "capitala regală din Europa". Deja prezent la nivelul elitelor burgheze în timpul războaielor napoleoniene, sentimentul de apartenență la o entitate națională s-a dezvoltat în Europa și în America de Nord și de Sud de-a lungul întregului secol al XIX-lea, în contextul în care ideologia romantică a insuflat indivizi din rândurile
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
războaielor napoleoniene, sentimentul de apartenență la o entitate națională s-a dezvoltat în Europa și în America de Nord și de Sud de-a lungul întregului secol al XIX-lea, în contextul în care ideologia romantică a insuflat indivizi din rândurile elitei burgheze (urmați uneori de marea masă a populației) să se ridice la luptă împotriva imperiilor și a monarhiilor, bazate pe dreptul divin, care dominau lumea. Însă dezvoltarea acestui sentiment de apartenență individuală la un corp social imens (format dintr-o mulțime
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
și Massachusetts erau alfabetizate în proporție de aproximativ 95% - și care a cunoscut un prim avans substanțial în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când s-a introdus școlarizarea obligatorie în majoritatea țărilor occidentale). Astfel, în mediile elitei burgheze din Europa, apariția ideii de apartenență la o comunitate mai mare decât aceea familială sau decât aceea locală a avut loc începând cu secolele XVI-XVII, în urma ideilor induse de Reforma Protestantă. Influența Reformei Protestante a fost fundamentală deoarece printre tezele
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Tânărul scriitor”. În etapa de concept, acesteia i s-a spus „Miorița“, mai apoi fiind definitiv botezată „Luceafărul“. Revista „Tânărul scriitor” fusese înființată în 1948 cu scopul declarat de formare instituționalizată a unei generații de tineri scriitori, necontaminați de ideologia burgheză, prin Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. De la început, revista Luceafărul, care avea 12 pagini, și-a declarat scopul de a promova tinerii scriitori. În anii 1970-1980 revista devenise „un organ de propagandă naționalist-comunistă”, fiind văzută din exteriorul
Luceafărul (revistă) () [Corola-website/Science/314683_a_316012]
-
Război Mondial iar stilul Art Deco ce a avut vârful strălucirii în 1925 la Expoziția Artelor Decorative se baza deseori pe motive neoclasice, fără însă a le exprima deschis. Acest stil este întâlnit pretutindeni în Europa, în cadrul diferitelor construcții: locuințe burgheze, locuințe nobiliare (palate - de exemplu Palatul Pașcov din Moscova, Teatrul regal din Berlin etc), teatrele-un program funcțional important al clasicismului datorită influenței „iluminării” (de exemplu: teatrul „Scala” din Milano, teatrul regal din Berlin, teatrul din Bordeaux, teatrul din Besançon
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
fiind printre ele. Această artă se apropie de universul grandilocvent al barocului, facând apel nu atât la emoție cât și rațiune, pentru a obține aceeași glorificare a unui simbol. Acest stil a fost considerat în tote țările Europei, stilul revoluției burgheze. Clasicismul s-a bazat pe rațiune, simplitate și sobrietate dar și prin unitate, măsură și impresia de liniște pe care construcțiile, grădinile și interioarele o vor emana, în ciuda impozității lor. Dezvoltarea orașelor, necesitatea restructurării și a sistematizării acestuia, precum și posibilitățile
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
Lyon, în luna mai 1839. Cursul său inaugural a fost "Uniunea morală a popoarelor moderne". În anul următor, 1840, soții Quinet se stabilesc definitiv la Paris. În același an Edgar Quinet publică broșura "1815 - 1840", un pamflet îndreptat împotriva oligarhiei burgheze din Franța, în care afirmă deschis ideile sale republicane. Îi apare lucrarea "Génie des religions" („Geniul religiilor”, 1841), fundamentală pentru concepțiile sale despre filozofia istoriei. Tot în 1841 publică articolul "Avertissement au pays" („Avertizare către țară”), una dintre cele mai
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
Literatură în 1946. Prima jumătate a romanului este construită pe antagonia om-animal (lup) pentru a explica nevroza autorului (identificat cu Harry Haller), și a generației sale în fapt. Ororile războiului trecut și ale celui care va să vie inevitabil, putreziciunea burgheză și promiscuitatea în care se zbat neputincioși oamenii simpli îl deprimă în asemenea măsură încât nu-i rămâne altceva la îndemână decât sinuciderea. Ca un făcut cunoaște pe Hermina, femeie care se dovedește a fi oglinda lui psihologică. Aici romanul
Lupul de stepă () [Corola-website/Science/314421_a_315750]
-
ziarist maghiar, membru al Academiei de Științe din Ungaria, cel mai apreciat scriitor al epocii Horthy, redactor șef al săptămânalului literar "Új Idők" (Timpuri noi), a fost președintele Ligii Revizioniste Maghiare, fondată la 11 august 1927. Născut într-o familie burgheză înstărită din Vârșeț, învață limba maghiară la școală.Debutează în cariera scriitoricească la începutul anilor 90 al secolului XIX. La începutul carierei scrie romane și proză scurtă, mai tărziu se dedică și dramaturgiei.Primul roman îl scrie în timpul detenției sale
Ferenc Herczeg () [Corola-website/Science/313474_a_314803]
-
1740, temele reprezentând scene de viață ale lui Chardin suferă transformări profunde. Pictorul renunță la servitoarele care ajută la treburile casei (vezi "Femeia curățind gulii"), el ne invită acum în interioare mobilate cu gust unde se desfășoară scene de viață burgheză. Succesul de care se bucură "Toaleta de dimineață" se bazează totuși pe ceva mai mult decât pe tema în sine. Este mai ales rezultat al inegalabilei îndemânări cu care artistul redă structura țesăturilor și strălucirea metalului, al armonizării culorilor, obținute
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
în care, sute de ani, cîteva zeci de mii de profitori au râs cum au vrut de popor, are și poporul - în sfârșit, astăzi liber - dreptul la zâmbet.”" Sunt vizați pentru urzicare: „mincinoșii” și „servilii”, aceștia fiind, bineînțeles, reprezentanții clasei burgheze care se încăpățânează să creadă în valorile democrației de tip capitalist. În prima perioadă, revista se tipărea într-o policromie compusă din culori extrem de vii pentru că are un pronunțat aer festivist. Toate cele bune se petrec în Est și mai
Urzica (revistă) () [Corola-website/Science/314907_a_316236]
-
Étupes. Sofia va iubi artele toată viața ei. La vârsta de 16 ani, vorbea germana, franceza, italiana și latina. Era înaltă, veselă și naivă. A fost crescută potrivit modei și rafinamentului franțuzesc, așa cum era obiceiul timpului, însă îmbinat cu simplitatea burgheză germană. În 1773, Sofia Dorothea era în grupul de prințese germane considerate ca posibile soții ale moștenitorului tronului Rusiei, viitorul Țar Pavel I. Totuși, Sofia de Württemberg nu avea încă 14 ani în acel moment iar Wilhelmina Louisa de Hesse-Darmstadt
Sophie Dorothea de Württemberg () [Corola-website/Science/317959_a_319288]
-
castelelor și ai catedralelor din Europa occidentală, dar și locurile de desfășurare ale unor festivități publice importante, tapiseria a fost multă vreme apanajul aristocrației, al regalității și al bisericii catolice. În secolele XIX și XX, ea intră și în casa burgheză, și mai târziu a omului de rând, în versiuni de dimensiuni modeste sau chiar miniaturale (miniatură textilă). O lucrare de tapiserie constă dintr-un obiect țesut în mod tradițional pe un război de țesut vertical, ("haute-lisse") și mai rar pe
Tapiserie () [Corola-website/Science/323441_a_324770]
-
conștientizam, dar poate că așa a fost dat să se manifeste lupa dintre noua și vechia criminologie. Primul lucru pe care l-am afirmat noi a fost respingerea principiului de partid în știința criminologică. Consideram că știința nu poate fi burgheză ori socialistă, ea trebuie să fie bazată pe metode științifice, nu pe dogme ideologice. Știința trebuie să servească adevărul, care la rândul său nu poate fi pus la vot. "Al doilea postulat promovat de noi consta în afirmația că însăși
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
modelului sovietic, cu reducerea anilor de studiu la 10 clase, modificarea planurilor și a programelor de învățământ, încercându-se - în mod deosebit în anii 1950 - înstrăinarea de valorile naționale autentice. S-a lovit în liceul exponent al așa-zisei "„elite burgheze”" prin cunoscutele presiuni asupra profesorilor, prin înlocuiri și detașări forțate, prin desființarea unei biblioteci deosebit de valoroase - cca. 10.000 de volume în anul 1954". Totuși, notează același autor, "„în ciuda ingerințelor politice din anii 60, liceul și-a păstrat prestigiul și
Colegiul „Costache Negruzzi” din Iași () [Corola-website/Science/319495_a_320824]
-
lui Paul Cézanne. Deși a refuzat să se încadreze în vreun grup de artiști, operele lui au elemente comune cu cele ale unor expresioniști (inclusiv George Grosz). Multe dintre picturile sale sunt satirice, centrându-se pe caricaturi grotești ale societății burgheze. Majoritatea sunt pictate în guașă, predominând culorile albastru, gri, și mov. Stilul său principal stă în contrast cu picturile sale în care apare regiunea natală: concentrându-se pe compoziții mai largi și peisaje ce includ portrete sentimentale de țărani și mesteșugari, a
Lascăr L. Vorel () [Corola-website/Science/320009_a_321338]
-
el comunica cu iubirea sa Bismarck s-a născut în Schönhausen, în vechea provincie numită „Marca Brandenburg” (Mark Brandenburg), la vest de Berlin. Tatăl său, Ferdinand von Bismarck, era ofițer militar, iar mama sa Wilhelmine Menken provenea dintr-o familie burgheză. a avut mai multi frați, dintre care au supraviețuit până la maturitate doar doi, un frate mai mare și sora mai mică. Educația școlară și-a început-o în școala gimnazială "Friedrich-Wilhelm" și apoi la liceul umanist Graues Kloster ("Mănăstirea Albastră
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
de 47 de ani, cu numai 3 întreruperi (1976-1982, 1991-1994 și 2006-) din 1950 până astăzi. Partidele de dreapta, la guvernare din 2006, sunt grupate într-o alianță ("Allians för Sverige" - "Alianța pentru Suedia") și sunt cunoscute popular ca "Partide burgheze" - "Borgerliga partier", acest termen neavând în niciun fel conotații negative. Acestea sunt "Partidul Moderat" ("Moderata samlingspartiet", pop. "Moderaterna" sau "m"), de orientare liberal-conservatoare; "Partidul Popular Liberal" ("Folkpartiet liberalerna", pop. "Folkpartiet" sau "fp"), de orientare liberală cu elemente social-liberale; Partidul de
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
și prin realizare, pentru că rămâne tranșant și puternic în transmiterea unui mesaj clar. Cu doi ani înainte ca Alexandru Ciucurencu să prezinte lucrarea care face obiectul acestui eseu, mai exact în septembrie 1947, Scânteia publicase o broșură numită ”Decadenta artei burgheze”. În paginile acesteia, Vasili Simeonovici Kemenov, istoric al artei și președinte al Societății relațiilor culturale cu străinătatea din URSS identifica problemele artei contemporane burgheze și trasă, în special prin negare, direcțiile pentru o artă realist socialistă, care să nu postuleze
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
face obiectul acestui eseu, mai exact în septembrie 1947, Scânteia publicase o broșură numită ”Decadenta artei burgheze”. În paginile acesteia, Vasili Simeonovici Kemenov, istoric al artei și președinte al Societății relațiilor culturale cu străinătatea din URSS identifica problemele artei contemporane burgheze și trasă, în special prin negare, direcțiile pentru o artă realist socialistă, care să nu postuleze, în continuarea primeia, ”libertatea deplină [a individului] față de orișice normă a moralei și față de toată datoria omului în societate, socotindu-le prejudecăți mic burgheze
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
burgheze și trasă, în special prin negare, direcțiile pentru o artă realist socialistă, care să nu postuleze, în continuarea primeia, ”libertatea deplină [a individului] față de orișice normă a moralei și față de toată datoria omului în societate, socotindu-le prejudecăți mic burgheze, care îngrădesc personalitatea”. (Kemenov ,4) Făcând uz de un limbaj cu pronunțate accente viscerale și cu o intrinseca direcție puritan-moralistă (greață, dezgustul, pe de o parte, depravarea, viciul, libidinosul, impulsurile primitive, instinctele josnice, imoralitatea, pe de alta, se află printre
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
depravarea, viciul, libidinosul, impulsurile primitive, instinctele josnice, imoralitatea, pe de alta, se află printre expresiile cu cea mai mare recurenta și un bine definit suport semantic în textul lui Kemenov), autorul sovietic identifica o serie de trăsături reacționare ale artei burgheze care o fac nu doar de nefrecventat, ci și demnă de a fi negata și combătuta prin toate mijloacele. Aflând cum este arta burgheza, înțelegem cum trebuie să fie artă realist socialistă, pentru a reuși să producă efectul opus față de
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
suport semantic în textul lui Kemenov), autorul sovietic identifica o serie de trăsături reacționare ale artei burgheze care o fac nu doar de nefrecventat, ci și demnă de a fi negata și combătuta prin toate mijloacele. Aflând cum este arta burgheza, înțelegem cum trebuie să fie artă realist socialistă, pentru a reuși să producă efectul opus față de primă. Artistul plastic aflat în slujba construirii noii societăți trebuie să combată antirealismul, antiumanismul, iraționalismul, individualismul, naționalismul, pesimismul artei contemporane burgheze. (Kemenov, 10) și
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]