15,206 matches
-
deoarece, aproape în aceeași clipă, zeci de vulturi își înălțară zborul, agitându-și zgomotos aripile, în timp ce hienele, șacalii, fenecii, antilopele, caprele, până și șobolanii, șerpii și un sprinten ghepard, ce abia sosise atras de duhoarea purtată de vânt până în inima câmpiei, începură o cursă nebunească fără țintă, pentru că ceea ce se întâmpla era un diabolic fenomen contra naturii, pe care nici unul dintre ei nu-l mai văzuse până atunci. Și așa cum oamenii reușiseră să neliniștească și să zăpăcească animalele, animalele reușiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dă-i în mă-sa! Hai să plecăm de aici! Îl împinse, obligându-l să urce în aparat, iar după câteva clipe zburau din nou în direcția nord-est. După vreo douăzeci de minute însă, italianul cercetă cu de-amănuntul întunecata câmpie presărată de pietre ce se întindea sub el, se asigură că masivul stâncos dispăruse de tot în spatele lui și se înclină ca să-l bată ușor pe umăr pe pilot. Aici e bine! zise. Celălalt aprobă cu un gest și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
flori În jurul gîtului, tremurîndu-și șoldurile Într-un dans promițător. Cred că tomnatecul Gauguin s-a plimbat mult prin piețe Înainte de a-și lua zborul spre țărmuri Îndepărtate. Și eu care visam o troică, o cergă de blană, un han În cîmpie, un grog fierbinte și un bărbat necunoscut. Pe atunci nu apăruse la noi Încă noțiunea de kitsch. A rămas o scurtă secvență dintr-o peliculă ștearsă. Filmul nu era reprezentativ, nici Pakardul albastru pe care Îl cumpărase tata Înainte de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult și nu știu prea bine care! De aceea niciodată cele două absențe nu vor crea o singură prezență compensatoare. Interesant că În această lună se Împlinesc unsprezece ani de cînd ne „cunoaștem“, după toate aparențele, stimată Doamnă. țiar bate cîmpii Înțelepciunea lui vocația lui morală dacă ar ști cît mă Îndepărtează cu aceste scrisori pe care și le ascunde tocmai acolo unde știe că le voi găsi e dezgustător cu orgoliul lui lecțiile lui nesuferite prin care Încearcă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mielului să-l răcorim să-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am Înălțat drept ca un steag sînt narcisul din cîmpie sînt crinul de prin vîlcele sînt regele Ubu) Corul: Mulți ani trăiască! The Beatles: O, girl Corul: Cine să trăiască The Beatles: O, girl — Astea rîndunele? Păsări de noapte nebune, deslănțuite. Priviți ce picior... La Goulue, french-cancanul! Șampanie. O salvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mers destul de repede, dar nu atât de repede cât am fi putut merge, fiindcă ăsta pare a fi un tren vechi. Cel puțin scaunele sunt vechi și incomode și nu am putut să adorm deloc. Asta e o zonă de câmpie. Nu e nici un deal pe aici despre care să vorbesc, din câte văd. Nu am mai fost niciodată într-o zonă de câmpie și mă întreb cum o fi să trăiești pe aici. Cred că eu sunt obișnuit cu dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
scaunele sunt vechi și incomode și nu am putut să adorm deloc. Asta e o zonă de câmpie. Nu e nici un deal pe aici despre care să vorbesc, din câte văd. Nu am mai fost niciodată într-o zonă de câmpie și mă întreb cum o fi să trăiești pe aici. Cred că eu sunt obișnuit cu dealurile, și cu pinii, dar aici nu au copaci de genul ăsta, doar unii scunzi și plați, care par că nu s-ar mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
des se oferă o blondă frumoasă să-mi cumpere ceva de băut? Atunci am văzut-o pe Claire pe fereastră și i-am făcut cu mâna, exagerând ușor, ca să mă vadă blonda și să-și dea seama că nu băteam câmpii când spuneam că aștept pe cineva. Claire a deschis ușa, părând îmbufnată, ca și când ar fi trebuit să i-o deschid. — Vrei să bei ceva? A dat din umeri și s-a așezat. —Orice ai tu acolo. —Bere. A, nu. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
putea însemna conceptul de eu sau mine, sau simțirea stranie la care aproape toți oamenii s-au referit printr-un pronume personal care să constituie individualitatea cuiva, eu sunt Bogdan. În spatele meu se află, speriat și tremurător, stupidul prinț Luca. Câmpii sub noi, jos de tot. Case. Bătrânul Kremlin rămâne repede în urmă, cu arhitectura sa superbă și acoperișurile adormite ca niște aripi de mult împietrite ori golite de viață. Orașul vechilor patimi și iubiri se depărtează tot mai mult, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
zbura seceta, iar oamenii erau tare nefericiți, întrucât mureau de foame și se tot întrebau cine îi pedepsise și, în ideea că dacă ceva este să fie, este, de ce era așa cum era. Lumea lor apărea uriașă și ciudată, frumoasă, păstrătoarea câmpiilor perene, desenatoarea liniilor care formau drumurile, convergând până la urmă și formând munții, bisericile uriașe, întemeind scheletul ființei pe care-o locuiau, Pământul. În tot acest timp, ploaia aștepta o de mult uitată comandă, undeva între Lumea de Deasupra și Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
unde să atace mai întâi. Acolo, sus, chiar deasupra apelor dulci ale Lacului Universal, răzbătând pe cele mai de jos creste ale Muntelui Zăpezii și navigând curajos, fără permisiunea cuiva, se încumeta gustul și mirosul mâncării indiene, chiar până la Marea Câmpie Mlăștinoasă a Creației. Se avânta curajos, purtând cu sine mirodeniile, dulciurile, sarea, mirosul de carne proaspătă, bijuteriile cu care se servea, mentalitatea și inspirația unei civilizații greu de înțeles. Din această cauză aerul lumii de deasupra era înțesat de arome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atât de crudă încât să-mi întoarcă spatele tocmai acum. Cred. Ceea ce văd simțurile mele, ceea ce vede tot corpul meu depășește orice imaginație. O lume a aburilor, fără început și fără de sfârșit, fără demarcații și fără bariere. O lume a câmpiilor astrale, colorată cu toate spectrele posibile și la început goală, astfel îmi pare lumea morților. Acea știință a tuturor științelor, de care am mai spus, mă învăluie treptat, dezvăluindu-mi prin sine însăși felul în care să mă deplasez prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aceea de a fi confruntat cu cei pe care i-ai batjocorit? Pentru că nici cea mai pricepută minte nu poate găsi vreuna... Oribilitatea neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și nu pot pricepe, nu mai pot face de altfel nimic altceva decât să observ cum zvârcolirea și încleștarea noastră în încercarea pe care o obțin nevrând să-mi las pradă sufletul definitiv diavolului face ca întreaga întindere a acestor câmpiilor astrale să fie martora unei lupte fără precedent, care divide chiar lumea de dincolo, lăsând toate sufletele într-o înmărmurire neobișnuită pentru aceste tărâmuri. Trebuie să pot lupta cumva împotriva morții sufletului, trebuie... Dumnezeule, Tu, care mi-ai dat viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
povestirea Parșivâi norod (Un popor parșiv) în altă revistă a exilului literar rus, Vstreci. De la nici una dintre revistele implicate în publicarea sa autorul misterios nu și-a ridicat drepturile de autor, deși, cum mărturisește V. S. Ianovski în memoriile sale (Câmpiile Elisee. Cartea memoriei, New York, 1983), redacțiile l-au așteptat mult timp să o facă. Nu e curios că un tânăr, pe deasupra aflat în exil și, deci, cu o situație materială nesigură, renunță la dreptul de autor care, în cazul debutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
favorizează cea de-a doua ipoteză: M. Agheev este pseudonimul unui anume Mark Levi. Versiunea fusese susținută, într-o primă fază, de poetul și criticul literar L. Cervinskaia, dar și de cercetătorul V. Ianovski care, în cartea sa de memorii Câmpiile Elisee, din 1983, presupunea că sub pseudonimul M. Agheev se ascunde Mark Levi care ar fi murit la Constantinopol în 1936. Ipoteza nu este confirmată de contemporanii lui Agheev și nici măcar de membrii comitetului de redacție al revistei Cisla, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fie pus în siguranță, ferit într-un loc, pe care, numai el îl cunoștea. Priceput om era bătrânul! Nu crâcnea nimeni împotriva deciziilor lui. Fusese șeful lor dintotdeauna, și nici unul nu-i punea la îndoială autoritatea. Peste iarnă, coborau la câmpie unde căutau un sat mai răsărit, la marginea căruia să se așeze. Făceau negoț cu sătenii care se bucurau că primesc aur curat în schimbul hranei și nutrețului de care aveau nevoie țiganii. Apoi, odată cu primăvara, plecau iarăși la drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
N-ai cum să veghezi de la distanță. Trebuie să rămâi aici, să fii lângă ea. Meseria aceasta, dacă pot să-i spun așa, e pe viață. "Asta s-o credeți voi!" își spuse Cristian Toma în gând. Moș Calistrat bătea câmpii, era adevărat că în ultimele douăzeci și patru de ore aflase o mulțime de lucruri noi și chiar era hotărât să-l ajute, dar nici prin cap nu-i trecea să rămână pentru totdeauna în Baia de Sus. Odată ce misiunea, pentru că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pieziș, ca-n cripta unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sînt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea-i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se ivește la trei sute de ani“, spunea el. „Ea este punctul vieții, iar viața este singurul ei judecător. Viața și moartea.“ Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth-Swanson a bătut cîmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într-adevăr, s-a Întrecut pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Repere geografice. Caracteristici fizico-geografice ale zonei Colinele Tutovei I. 1 Interferențe fizico-geografice, istorice, economice și sociodemografice ale zonei Colinele Tutovei Unitatea geografică numită Colinele Tutovei se situează în partea de sud a Podișului Moldovenesc, între Podișul Central Moldovenesc la nord, Câmpia Română la sud; partea de vest este delimitată de Valea Siretului, iar cea de est de Valea Bârladului. Limita nordică a Colinelor Tutovei este dată de Valea Rahovei. Obcina Obârșiilor din care izvorăsc Rahova, Tutova, Zeletinul și Berheciul și Valea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Zeletinul și Berheciul și Valea Morii, a pârâului Morii, afluent pe stânga al Siretului. Limita sudică este dată de sudul așezărilor din podgoria Nicorești, pe o linie situată între Ionășești și confluența Berheciului cu Bârladul, de-a lungul contactului cu Câmpia Română. Datorită particularităților reliefului - culmi împădurite, așezate pe direcția nord-sud, această zonă care cuprinde 3751km2 - a fost și a rămas multă vreme o zonă izolată, flancată la extremități de drumuri principale: vechiul drum moldovenesc cu două variante: Lvov - Iași, Valea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
solului care se încadrează în morfologia de ansamblu a Podișului Central Moldovenesc în care se încadrează și Colinele Tutovei. Relieful actual care s-a format treptat prin retragerea apelor mărilor neo-pliocene spre actualul bazin al Mării Negre, fiind derivat din vechile câmpii sarmato-pliocene, înălțate spre sfârșitul pliocenului și în cuaternar, având o structură monoclinală a litologiei. Interfluviile deluroase, colinare sau sub formă de platouri, se repetă pe spații întinse, cu altitudini între 200 și 500m. în structura solului predomină gresiile și nisipurile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Valea Gloduri, din bazinul Berheci, linia de izvoare apare la 60m sub nivelul interfluviilor, situație valabilă și pentru Valea Dunavățului și a comunei Filipeni. Colinele din comuna Filipeni se încadrează în zona hidrografică a colinelor pliocene (Colinele Tutovei, Dealurile și Câmpia Fălciului și partea de nord a Podișului Covurluiului), în subunitatea culmilor interfluviale care cuprinde partea superioară a dealurilor formate din nisipuri cu granulație variată și cu intercalații de argile și marne, fiind acoperită cu luturi eluviale și coluviale, ceea ce a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ceramici pictate și a figurinelor și prin încetarea utilizării semnelor, ci și prin absența bruscă a armelor de luptă și a cailor, ambele aduse de călăreți războinici cu o structur socială patriarhală care veneau dinspre stepa euro-asiatică și pătrunzând în Câmpia Dunării și în alte câmpii fertile din Balcani și din Europa Centrală. Sosirea lor a condus la o schimbare dramatică în preistoria Europei - o modificare a structurilor sociale, a modelelor de habitat, a artei și credințelor - și a fost un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]