3,117 matches
-
preotului, căci sătenii, neoficial, în contul credinței, fuseseră convinși să presteze pentru ocrotitorul lor spiritual acele munci, găsise pe masa din bucătăria de vară un caiet care i s-a părut destul de necurat. O noapte întreagă au dezbătut țăranii la cârciumă problema caietului, care era împărțit în două, în prima parte, purtând titlul Perspective de murire, fiind înșirate, pe ulițe, numele bătrânilor, iar în a doua, cu titlul Perspective de iubire, tot pe ulițe, numele femeilor tinere, cu copii sau fără
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
impertinența să-l întreb dacă era cumva actriță. Părintele Ulise a revărsat asupra mea un potop de ocări. Cum puteam eu să am pretenția de a-l auzi chiar pe Dumnezeu? — Ce, Dumnezeu e un prieten de-al tău de cârciumă? Bețivule! După ce și-a încheiat diatriba, a spus, mâhnit: — N-am făcut nimica. Ți-ai murdărit sufletul la loc. Ce m-ai mai supărat! Ești pierdut. Ai să arzi în fundul Iadului. Acum plec. — Unde plecați? — Cum unde? La Tecuci. Am
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
îi invită (Hristos) să se recunoască drept ceea ce sunt cu adevărat: niște fii ai Tatălui, ai stăpânului. Din acest punct de vedere cartea cea mai apropiată de Evanghelii este Don Quijote, de vreme ce și cavalerul din La Mancha le spune celor din cârciumă că sunt castelani fără s-o știe și le cere să se și poarte ca niște nobili ce sunt"29, (contextul este de această dată o apologie făcută de Steinhardt Mântuitorului Iisus Hristos). Sau (în alt loc): Când Don Quijote le
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fără s-o știe și le cere să se și poarte ca niște nobili ce sunt"29, (contextul este de această dată o apologie făcută de Steinhardt Mântuitorului Iisus Hristos). Sau (în alt loc): Când Don Quijote le spune țăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că țăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind și el "creator", ca și al Tatălui (Facere 2,19), castelul cârciumă s-a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
sunt"29, (contextul este de această dată o apologie făcută de Steinhardt Mântuitorului Iisus Hristos). Sau (în alt loc): Când Don Quijote le spune țăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că țăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind și el "creator", ca și al Tatălui (Facere 2,19), castelul cârciumă s-a și făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e. În virtutea dumnezeeștii puteri concedată omului de a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
țăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că țăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind și el "creator", ca și al Tatălui (Facere 2,19), castelul cârciumă s-a și făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e. În virtutea dumnezeeștii puteri concedată omului de a defini lucrurile. Don Quijote prin urmare, neagă o realitate a planului, a nivelului unde și el se află și în consecință e nebun. E
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că țăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind și el "creator", ca și al Tatălui (Facere 2,19), castelul cârciumă s-a și făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e. În virtutea dumnezeeștii puteri concedată omului de a defini lucrurile. Don Quijote prin urmare, neagă o realitate a planului, a nivelului unde și el se află și în consecință e nebun. E însă și realist, zdravăn la
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
castel, el e smintit pentru că țăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind și el "creator", ca și al Tatălui (Facere 2,19), castelul cârciumă s-a și făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e. În virtutea dumnezeeștii puteri concedată omului de a defini lucrurile. Don Quijote prin urmare, neagă o realitate a planului, a nivelului unde și el se află și în consecință e nebun. E însă și realist, zdravăn la minte, deoarece castelul tot
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
internare” în Lagărul de la Bicaz (avers) Reversul fișei anterioare O altă fișă de internare (avers)....și reversul Generalul Vasile Zorzor (1890 - 1952) O familie celebră în Oltenița, în perioada interbelică, este cea numită Zorzor. Unul dintre membrii săi a avut cârciumă în oraș, unde veneau să aniverseze aanumite evenimete diferite persoane, cu funcții importante în localitate. Familia Zorzor, pe lângă negustori și cârciumari are și o mare personalitate în domeniul militar, mai precis în cel al păstrării liniștii și ordinii publice. Este
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
timpul, destinul. Universul acvatic, prezent prin "fantomele peștilor-spadă", este și el unul al morții, toate semnele sunt de rău augur, dar asta nu înseamnă că textul alunecă în tragic. Finis coronat opus desfășoară aceleași imagini ale universului decăzut și falsificatoriu. "Cârciuma strivită/ și-nfundată în pământ/ se-nfundase cu bețivii și toți măsluitorii/ și odată cu ei o bucată -/ o bucată din chipul satelitului palid". Sugestia afundării, a coborârii și a prizonieratului în adâncuri este prezentă și aici. Adâncul cuprinde totul, atrage
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-nfundase cu bețivii și toți măsluitorii/ și odată cu ei o bucată -/ o bucată din chipul satelitului palid". Sugestia afundării, a coborârii și a prizonieratului în adâncuri este prezentă și aici. Adâncul cuprinde totul, atrage atât umanul, cât și divinul, idealul. Cârciuma, motiv al peregrinărilor boeme, devine aici un receptacol al lumii, un loc de întâlnire al tuturor, o matrice fundamentală. Imaginile sunt cu atât mai tragice, cu cât nu se observă aici nicio posibilitate de evadare, nicio încercare măcar. Repetițiile sunt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar tratarea ei ca un element al cotidianului nu poate să nu surprindă, nu e nicio revoltă aici și nicio încercare de scăpare, nu se simte nici măcar disperarea pe care o asemenea evoluție sufletească ar trebui s-o provoace: În cârciuma aceasta Ziua și Noaptea/ erau amestecate în pahare/ în timp ce un gramofon cânta răgușit/ "Sonata Diavolului" sau așa ceva,/ dar nimeni, nimeni nu asculta". Ceea ce surprinde este imposibilitatea de a scoate lumea din inerția în care este prinsă. Motivul sonatei triste e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
exaltate/ cum sub fruntea prințului planeta respiră". Textul se închide iarăși în intertext, sugerând pierderea în marea literaturii universale. Tot cu imagini desprinse din sfera închiderii se deschide și Cules de rod, universul se micșorează, totul se reduce la imaginea cârciumii. Tragicul devine și aici banalitate: "Tavanul se lăsase mai jos apăsând peste noi", divinul nu mai face parte din misterele lumii. Totul pare a fi joc, se întârzie asupra amănuntelor, se inserează elemente care trebuie să fie vizibil contrastante cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
virgulă COGNAC IMPORTAT/ și pe poză o creolă zâmbește cochetă". E o modalitate de a ridica kitschul la rang de artă. Detaliile se dezvăluie ca în urma unei analize atente, hiperbolizatoare. Întreg universul, inclusiv spațiul cosmic se restrâng la cel al cârciumei și al sticlei. Cauzalitatea este și ea luată în derâdere, "Sticla e plată. Asta pentru a intra în buzunar". Propozițiile scurte vor să redea starea de ebrietate, marcând pauzele așa cum versul în care se prezintă ce scrie pe sticlă sugerează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
m.) sînt datori a ține întotdeauna în stare bună, higienică și curată toate imobilele...” 7) La Schapira: „Hotelurile din oraș vor fi supravegheate în fiece săptămînă din punctul de vedere al higienei, - de către autoritățile sanitare ale orașului. Același lucru în ce privește cîrciumele, cafenelele, restaurantele, berăriile, cofetăriile”. Doctorul cerea și introducerea unor „reglementări” referitoare la prostituție, care exista legal („cu condicuță”), dar și clandestin, în zeci de „focare”.8). Un instrument orientativ pentru autorități, regulamentul le crea acestora posibilitatea să acționeze. Prin urmare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
2. Este oprit de asemenea a se așeza pe trotuarele din fața prăvăliilor, sau gheretelor din piață, (în) oborul de cereale și (pe) toate străzile din oraș, orice alimente, fie de natură animală, sau vegetală. 3. Toți debitanții de băuturi, (din cîrciumi), bodegi, restaurante, cofetării vor avea vase cu apă, irigatoare pentru spălatul paharelor, sticlelor, ceștilor, farfuriilor, etc. 4. Toate ustensilele necesare cîntăririi substanțelor alimentare și băuturilor (cîntare, terezii, cratițe, linguri, furculițe) vor fi păstrate în cea mai mare curățenie, fără rugină
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Bacovia”, „Lumea”, nr. 5763, 5 iulie 1937, p. 4) susținea că „a pus pe note (și) multe poezii ale lui Eminescu”. Cînta de asemenea - spun mai mulți - „Steluța”, o piesă nelipsită din repertoriul tarafurilor de lăutari. Ascultînd-o într-o cîrciumă de provincie, Dimitrie Anghel, în schița omonimă, a scris: „Nicicînd durere mai adevărată nu m-a înduioșat și nu mi-a adus lacrimi în ochi fără de voie”. Romanța pe versurile lui Alecsandri sau „Cuibul părăsit” de Eug. Ceaicovschi copleșea „sufletele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai mulți soți din comunitate. Totuși ea își revine, moartea doar jucându-se cu ea. Apoi mai era un tichinigiu care a venit într-un oraș în care toți locuitorii se temeau să îngroape trupul unui londonez decedat într-o cârciumă din vecinătate. Orășenii plătesc o sumă frumușică tinichigiului pentru a îngropa cadavrul, iar când acesta îl îngroapă, fură punga cu bani a mortului, în care găsește suma de șapte lire. După înmormântare, el se întoarce în oraș cântând "Mai aveți
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reporterii erau puțin mai mult decât purtători de informații aleatorii, ziarul lui Ward a arătat că acesta era maestrul anecdotei și a dialogului, un reporter uimitor al cotidianului și al picarescului... portretele făcute vagabonzilor, personajelor din lumea interlopă și patronilor cârciumelor se pot compara cu gravurile de mai târziu ale lui Hogarth" (Snyder și Morris 5). Ward pare a fi un practicant al jurnalismului literar narativ de tip modern. Referința hogarthiană dezvăluie interesul lui Ward față de condițiile sociale. De exemplu, Ward
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
examinările biografice îndreptate spre interior pentru a oferi schițe bogate în descrieri ale societății coloniale contemporane, schițe orientate către exterior prin oglindirea lor socială, nu foarte diferită de jurnalismul literar narativ modern. De exemplu, Knight își amintește cum, într-o cârciumă, doi bețivi s-au luat la harță și cum din cauza zgomotului ea nu putea să adoarmă (aducându-ne aminte poate de motelurile ieftine, cu pereții mult prea subțiri, presărate pe drumurile călătorului american). Unul din bețivi a vorbit cu "așa
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Sălbatic, un doctor ce înțelegea suferința victimelor Marii Crize și un editor de ziar ce nu o înțelegea îl duc pe Anderson într-o tavernă ce servea drept loc de întâlnire pentru șomeri și soțiile lor. Anderson o compară cu "cârciumele de demult pe care le știam în copilărie", caracterizând-o drept un loc în care "nu se bea mult", probabil deoarece puțini își permiteau (225-26). Pe parcursul serii doctorul și editorul se contrazic pe tema semnificației sociale a obiectului analizei lor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Joseph Mitchell" 83). Deși articolele lui Mitchell sunt caracterizate de ceea ce Mitchell numește "umor din cimitir" (nota autorului, xii), personajele sale reflectă încă o dată încercarea de a elimina distanța dintre subiectivitate și obiectivizarea Celuilalt. Spre exemplu, într-o lucrare despre cârciuma lui McSorley din Manhattan, personajele lui Mitchell sunt "un grup de bătrâni ursuzi ce se rărea văzând cu ochii, alcătuit mai ales din irlandezi, care au băut acolo din tinerețe și care au căpătat acum un sentiment de proprietate în privința
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
numiți toți slugi (slugi domnești) - părți din domeniul românesc-domnesc, domenii mai mici, numite la noi moșii, dar și alte bunuri aducătoare de venituri, în primul rând sate cu moșia lor, dar și vămi, mori, iazuri, bălți și heleștee, venituri din cârciumi și prisăci, sladnițe și pive, care pot fi numite ca în apusul Europei, cu un singur cuvânt: feud-beneficiu . Așa a procedat Bogdan cu vitejii lui veniți din Maramureș, viteji care îndeplineau slujbe, în primul rând, militare și apoi dregătorii prin
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Zamfira-n pas isteț Frumoasă ca un gând răzleț...” (G. Coșbuc) comparație ironică: „... că-s plin de noroc ca broasca de păr.” (I. Creangă) „Spiritul de indiferență al ministrului avea cinismul unui vizitiu de dric, care-și trage mortul dinaintea cârciumei ca să bea un șpriț.”( T. Arghezi) - eufemism - Îndulcirea, prin substituire s expresiei unei idei: „o femeie În vârstă respectabilă.” „De la adormirea lui Ștefan cel Mare, părintele Moldovei, trecuseră șaptezeci de ani.” (M. Sadoveanu) Dracul sau diavolul e numit În popor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
rău; ea a răbdat - nici o vorbă, nici o lacrimă.” (I. L. Caragiale) - inversiune - abatere de la topică: „Degetele pline de Împunsături Nu mai au de sânge două picături...” „Ale turnurilor umbre...” (Gr. Alexandrescu) - meteteză - deplasare, schimbare de loc la nivelul cuvântului: „De la beat cârciumă vin Merg pe gard, de drum mă țin Și cu subsuoara-n pâine, Nici un latră nu mă câine...” (efect comic) - predicat psihologic - un segment al unui cuvânt care poartă accentul predicativ al comunicării; „Laurii voiau să smulgă de pe fruntea ta
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]