3,031 matches
-
mirosind hainele lui Esau de pe Iacob și pipăind pielea de capră de pe mâinile acestuia, ce le credea că sunt ale lui Esau, care era păros la trup „ca un cojoc“, fu Înșelat și dădu binecuvântarea lui Iacob, făcân du-l căpetenie a tribului... Dar urmările acelui blid cu fiertură sau iahnie de linte nu se opresc aci, căci poveștile biblice nu-s numai pline de o morală religioasă, dar și de o curioasă și ne sfârșită invenție literară. Din neamul blagoslovit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
orice speranță, nea Tomiță se arată la față. Doamne ajută, îmi zic. Omul se uită la noi neîncrezător și chiar amenințător parcă: are o barbă albă și niște haine caraghioase. El pe de-a-ntregul e caraghios, seamănă... da, seamănă cu căpetenia piticilor din Albă-ca-Zăpada..., atâta doar că este un pitic uriaș, dacă se poate închipui așa ceva. Nu știu de ce, dar de fiecare dată când îl întâlnesc îmi provoacă fiori. Însă n-am încotro, alt cizmar nu există, trebuie să-l conving
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
studenții teologi: Iosif Sabău, Iosif Simon, Eugen Blăjuț și Iosif Gabor. Rostul preotului „Mergeți, arătați-vă preoților!” (Lc 17) Evanghelia celor 10 leproși, despre care se vorbește în Luca 17, 11-19, pune la discuție o chestie din cele mai de căpetenie: rostul preotului. Dar această chestie se pune în discuție în două feluri. Întâi, înaintea credinței ne întrebăm: trebuie preot? E nevoie de preot - de preoție? Și așa pusă chestia, își are un răspuns dumnezeiesc, maiestuos, răspuns dat de Dumnezeul - Răscumpărător
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
culege spini și pălămidă. De altminteri nu-i de mirare. De aceea, iată trebuința de a cunoaște chipul de a trăi bine pe pământ și cu atât mai mult în viața cealaltă. Pentru aceasta însă se cer cinci lucruri de căpetenie: 1) voința; 2) ascultarea; 3) îndeplinirea sau punerea în practică; 4) răbdarea și 5) statornicia. Sunt puține, însă dacă ne lipsește numai unul din acestea, nu mai suntem pe calea cea dreaptă. Dar să le explicăm puțin. Întâi voința. Ce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
surprize, decizând ca omul nevinovat să nu fie ucis, nedreptățile să nu triumfe întotdeauna, inocenții să nu mai cadă sistematic în lațul călăului. Și am avea o viață tristă dacă asemenea excepții ne-ar tulbura peste măsură... Dar proba de căpetenie a acuzării era următoarea: soția lui K. mărturisește - spre indignarea multora, convinși că astfel ea și-a „înfundat” decisiv omul - că în noaptea aceea socotită a crimei Joseph venise târziu acasă și-i ceruse să-i spele puloverul și cămașa
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
experiențele unice, toate semnificațiile? Poate că țapii au dreptate. Regi ai naturii, obsedați de remușcări și ispășiri, de ce nu ne-am permite, noi, oamenii, o asemenea modificare de simbol? Ce ne-ar costa? Douăzeci și cinci de ani pușcărie pentru Bruce Reynolds, căpetenia celor care au dat „lovitura secolului” pe linia Glasgow-Londra. La sfârșitul lui ianuarie, Crowhurst telegrafiază că trece printr-o serie de dificultăți în Oceanul Indian, că vede coasta Asiei, că este în plin ocol al Pământului. „Teignmouth Electron” este la trei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o tradiție care vine de departe și de demult, tinerii uteciști au făcut cea mai vie demonstrație a postulatului revoluționar bălcescian potrivit căruia tinerețea e entuziasmul lucrurilor mari și devotamentul pentru adevăr. Constituie o mare mândrie și o îndatorire de căpetenie faptul că în fruntea acestei pleiade strălucite de luptători comuniști, care și-au făcut ucenicia revoluționară în organizația noastră, se află însuși conducătorul de azi al destinelor comuniste ale poporului nostru, strategul clarvăzător al celor mai vitale aspirații ale noastre
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
depinde de un stăpân. Iobagul ascultă de stăpânul - domnul, boierul sau mânăstirea - pe moșia căreia trăiește. El este obligat să lucreze la ce-l va pune stăpânul, fără să aibe dreptul de a părăsi domeniul, aceasta e obligația lui de căpetenie, să-i dea apoi dijmă din produsele câmpului și să-i plătească dări pentru vitele pe care le crește. Eliberarea din iobăgie nu se poate face fără consimțământul stăpânului. Chiar când se răscumpără cu bani, faptul e considerat ca o
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
poate că Întrebarea lui Oedip (de ce toate acestea?) e chiar mai importantă decît a sfinxului. Iason Centaurul Chiron i-a dat lui Iason pe muntele Pelion aceeași educație virilă pe care i-o dăduse lui Ahile. Nemurind În plină glorie, căpetenia argonauților a avut vreme să mediteze asupra unor lucruri la care, spun poeții, Ahile s-a gîndit abia În Infern. Într-o astfel de zi, cu nori impreciși, deschisă tuturor posibilităților, se va fi Întors Iason la Iolcus, douăzeci de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și pe Socrate Însuși nu e destul pentru a da o certitudine. E ca și cum m-aș amuza recitind din Sofocle cum Aiax, căruia Atena i-a tulburat mințile ca să nu se răzbune, masacrează o turmă de vite crezînd că masacrează căpeteniile ahee; rîde demențial acoperind cu invective și biciuind pînă la moarte un berbec pe care-l ia drept Ulise; a doua zi Își recapătă luciditatea și, umilit de rușinea nebuniei sale care-l făcuse de rîsul adversarilor, Își străpunge trupul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
doua introducere. Compunerea vizuală a locului; aici va fi să văd o tabără șmilitarăț care se întinde în întreagaregiune a Ierusalimului, unde cel mai mare căpitan cârmuitor al celor buni este Cristos, Domnul nostru; cealaltă tabără, în ținutul Babilonului, unde căpetenia dușmanilor este Lucifer. 139. A treia introducere: să cer ceea ce vreau, iar aici va fi să cer cunoașterea înșelătoriilor căpeteniei cele rele, ajutor ca să mă păzesc de ele și cunoașterea adevăratei vieți pe care o arată mai marele și adevăratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Ierusalimului, unde cel mai mare căpitan cârmuitor al celor buni este Cristos, Domnul nostru; cealaltă tabără, în ținutul Babilonului, unde căpetenia dușmanilor este Lucifer. 139. A treia introducere: să cer ceea ce vreau, iar aici va fi să cer cunoașterea înșelătoriilor căpeteniei cele rele, ajutor ca să mă păzesc de ele și cunoașterea adevăratei vieți pe care o arată mai marele și adevăratul căpitan, șprecumț și harul de a-L imita. 140. Primul punct este să-mi imaginez cum, pe acel câmp întins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ajutor ca să mă păzesc de ele și cunoașterea adevăratei vieți pe care o arată mai marele și adevăratul căpitan, șprecumț și harul de a-L imita. 140. Primul punct este să-mi imaginez cum, pe acel câmp întins din Babilon, căpetenia tuturor dușmanilor ar fi așezată ca pe un tron de foc și de fum, cu o înfățișare groaznică și înspăimântătoare. 141. Al doilea punct. Să chibzuiesc cum cheamă nenumărați diavoli și îi împrăștie, pe unii într-o cetate, pe alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu e literatură, e ceva ce face parte din viața mea actuală, ca și figura concentrată și ermetică pe care o am în tramvai, pe stradă; fosta mea personalitate - acoperită, pierdută, dispărută, uitată! [...] Modesta carte poștală joacă un rol de căpetenie în viața mea: o cumpăr cu bucurie și cu certitudinea că-ți va parveni; urc cu ea în casă și sporesc stocul de pe fosta sugativă a tatei; o iau, lipesc timbrele, scriu școlărește, cu majuscule, par avion; scriu adresa. Câteodată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
piele. — Ăsta da, ăsta înseamnă ceva. — Ăsta? zic, încercând să-mi iau un aer entuziast. Păi, e... — L-am primit de la un șef de trib Masai acum foarte mulți ani. Plecaserăm în zori după o turmă de elefanți, când o căpetenie ne-a făcut semn cu steagul să ne oprim. O femeie din tribul lor avea febră mare, după naștere. I-am ajutat să îi scadă temperatura, și tribul ne-a cinstit, oferindu-ne daruri. Ai fost vreodată la Masai Mara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de mulți bani la Începutul anilor 1830, mai ales de la „bancherii și oamenii de afaceri jâdovi” : „Aproape toate datoriile domnului [Sturdza] - scrie Rosetti - fusese[ră] contractate la jâdovi”, printre care bancherul ieșean Michel Daniel, „unul din creditorii lui [Sturdza] de căpetenie” <endnote id="(680, p. 160)"/>. La jumătatea secolului al XIX-lea, domnitorul Munteniei Grigore Alexandru Ghica a Împrumutat și el bani de la un mare bancher evreu sefard, originar din Turcia, Manoah Hilel (1797-1862). Lucru destul de frecvent, suveranul nu i-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau sat. „E tare curios - scria el În 1910 - faptul că mahalagiii [...] nu se orientează nici după numele străzilor, nici după numerele caselor, ci tot ca În vremuri de demult, după biserica mahalalei, ori, mult mai des, după cârciuma de căpetenie a străzii, de exemplu : «de la cârciuma lui Costică, a treia casă cum faci la dreapta !»” <endnote id="(843, p. 90)"/>. Într-un articol din 1879, scriind despre fenomenul de „cârciumărie evreiască” (văzut ca un „adevărat scandal”, ca o „cangrenă a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la Grigore Țamblac, sau „striga jidovii cu râsuri și cu ocară pe svântu. [...] Râsuri și hihote făcea”, la Varlaam, sau „râsuri, hohote făcea”, la Picu Pătruț) este preluată din cunoscutele episoade evanghelice În care evreii Îl batjocoresc pe Isus : „Iar căpeteniile poporului Își făceau râs de Isus. Râdeau de el și ostașii” (Luca 23, 35-36). „Jidovul” care păzește corpul neînsuflețit al Sfântului Ioan cel Nou și care Înțepenește când vrea să tragă cu arcul În Îngerii veniți să-l Înalțe pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
complicații politice, atât interne, cât și externe. Guvernul condus de Gh.Argeșanu avea misiunea de a reprima energic Mișcarea legionară. Acțiunea a fost coordonată de Gabriel Marinescu, membru de bază a „camarilei regale”. În câteva zile au fost executate toate căpeteniile legionare aflate în lagăre și închisori, precum și câte 3-4 legionari din fiecare județ, corpurile lor fiind expuse ca și cele ale asasinilor lui Călinescu, în piețe publice. Aproape 200 de persoane au fost omorâte fără judecată și fără nici o formă
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Rados (op.cit.) Iliescu s-a deplasat mai întâi la sediul M.Ap.N. care, cum am arătat anterior, avea legături telefonice cu Moscova și cu țările membre ale Tratatului de la Varșovia. De la aparatul cu nr. 261, Iliescu a luat contact cu toate căpeteniile Armatei și Securității, asigurându-se mai întâi de sprijinul lor, apoi a convocat o reuniune pentru orele 15.00, în biroul ministrulul Apărării. Abia după aceea, Iliescu a plecat în grabă la TVR. Pe fir direct, M.Ap.N.-ul rămâne în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
actele prin notar, ca să fie un lucru dus până la capăt, spuse el. − Da’, tată, mâine de dimineață trebuie să plec la Băcești, în chirie, cu marfă pentru negustori; − Ce am hotărât noi în seara asta este treaba cea mai de căpetenie. Du-te în seara asta la Kisăl și la Haim și spune-le să amâne chiria pentru poimâine; mâine dimineață te duci la notar, stai de vorbă cu el și-l rogi să vină în sat, până la mine. Vii și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
plăcerea adâncă, eternă, pentru farsa macabră ă1 aprilieă, se vor împleti, într-o teribilă organicitate, cu celălalt delir caracteristic eroului cara gialesc, delirului pasional. Sinteza celor trei deliruri - delirul pasional, delirul politic și delirul «bășcăliei» ă...Ă iată preocuparea de căpetenie a filmului.” La rândul său, filmul lui Pintilie reprezintă o sinteză articulată pe două axe. Prima, totodată și punct de foca- lizare, o constituie farsa tragică 1 Aprilie cu care închide filmul, Celalaltă axă, totodată camera de rezonanță a fil-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
peste tot în noile teritorii, conchistadorii căutau vestitul "El Dorado", ținutul de aur din legende. Pedro de Valdivia avea să-l găsească de o manieră insolită în noaptea de Crăciun a anului 1553, când, atacat de indienii mapuches conduși de căpetenia Lautaro, a fost capturat, legat de un copac și i s-a turnat pe gât aur topit! "Bine i-au făcut", a replicat ascultătoarea mea, replică ce m-a pus puțin pe gânduri cu privire la sexul slab și frumos! Am continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și incursiuni pe la marii proprietari de vite. În secole de conviețuire pe același teritoriu, rasele s-au amestecat, din cele 12 milioane de chilieni doar un sfert fiind albi "curați", trei sferturi fiind metiși, mulți din ei purtând numele "Lautaro", căpetenie mapuche care l-a făcut prizonier pe Pedro de Valdivia și i-a potolit setea de aur turnându-i pe gât aur topit! De la Conception ne-am îmbarcat pe o avioneta de 8 locuri care avea să ne poarte până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la pas și mirarea mea a crescut În mod plăcut când am recunoscut În nefericitul călăreț pe Mojuhin, pe care Tamara și cu mine Îl admirasem de atâtea ori pe ecran. Filmul Hadji Murad (după povestirea lui Tolstoi despre acea căpetenie vitează care hălăduia călare prin munți) se turna pe pășunile acelui lanț muntos. „Oprește afurisitul ăla de animal! (Derjite prokliatoe jivotnoe!)“ rosti el printre dinți când mă văzu, dar În același moment, Într-o avalanșă de pietre care se sfărâmau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]