19,955 matches
-
vorbească: Teresa Zielinska, Jacques Cortès, Wanda Krzeminska și Petru. Să faci atâta drum ca să vorbești de un eșec, a zis Monika. Asumat, a zis Petru. Exact, a zis Monika: L'enseignement du français langue étrangère, un échec assumé. Au băut cafeaua și au ieșit În ninsoare.” Nu voi ști niciodată ce a făcut Petru Între 14 și 17 decembrie 1993. De atunci Însă, ninsorile mă tulbură mai mult ca de obicei, ca și numele de Monika. Mă mai liniștesc doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Guiness-ul autohton precum inundațiile, cutremurele și incendiul de la moara Bender. Senzația de frig dispăruse, nu și buimăceala. Se uită la ceasul de perete. Era doar șapte. Avea de ales: să se Întoarcă În patul cald Încă, sau să bea o cafea. A doua soluție i se păru cea potrivită. Se Îndreptă spre aragaz cu gândul la scrisoarea doamnei Ster. Se simțea vinovat de Întârzierea cu care o lua În seamă. O va citi, Însă, În aroma primei cafele din cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să bea o cafea. A doua soluție i se păru cea potrivită. Se Îndreptă spre aragaz cu gândul la scrisoarea doamnei Ster. Se simțea vinovat de Întârzierea cu care o lua În seamă. O va citi, Însă, În aroma primei cafele din cele trei care Îl ajutau să treacă cu bine deșertul fiecărei zile și va fi, poate, iertat. 2. Feldiu, 15 XII '95 Stimate domnule profesor, Ca de fiecare dată, În drum spre gară, am trecut pe la cimitir. Mormintele alor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și căutare, și pedeapsă și mântuire. Ca să izbândească pe această cale lua Madopar ori Levodopa de două ori pe zi și spunea Tatăl nostru Înainte de culcare. Din păcate nu putea renunța Încă la paharul cu vin și nici la ceașca de cafea. Drept urmare uneori avea convulsii puternice și stări de agitație cu care Marta nu se putea obișnui. El Însă socotea boala de care suferea ca pe un semn ceresc și o trăia cu smerenie. Singura sa neliniște, nemărturisită până azi, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care Întârzie cu pensiile. Cafeneaua era curată și bine Încălzită. Mocheta vișinie era aspirată În fiecare dimineață, iar instalația de aer condiționat funcționa În permanență. Prețurile erau mari și lumea puțină. Era un client obișnuit și Îl cunoșteau toți chelnerii. Cafeaua era bună, ceștile curate și toate Întregi, adică cu toartă și fără zimți. Atmosfera era plăcută. Iolanda venea uneori și fără el. Locul acela, singurul din oraș, părea condus după legi care În alte părți nu funcționau. Aici Însă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asistent universitar. Apoi, obosită parcă, după un drum lung, se lăsă să alunece Într-un fotoliu plușat, Încăpător, comod, În timp ce bărbații Își strângeau mâinile privindu-se În față. Prevenitor, unul din chelneri se Îndreptă spre ei. Comanda fu promptă: trei cafele. Flavius-Tiberius se uita atent În jur, nu pentru a se familiariza cu locul, ci pentru a se convinge că nimic nu se schimbase, că totul era ca Înainte. Înclină ușor capul când privirile sale se Încrucișară cu ale filozofului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
motiv de Îngrijorare În privința desfășurării ei Întocmai. 17. Fiecare Își privea propria ceașcă. Nivelul lichidului era cam același În toate trei. După expresia feței, doar Flavius-Tiberius părea a ști ce bea, În vreme ce Iolanda și Petru erau total insensibili la savoarea cafelei Meo, sau la rafinamentul ceștilor pe care patronul barului tocmai le lansase „la apă”. Gesturile lor erau mecanice, goale de orice trăire. Gesturi În oglindă: oglinda era Flavius-Tiberius. Așa cum cei doi se răsfrângeau În el, nu era greu să Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Ajan. Farmacistul venea cu taxiul, iar Horacsek și Gheretă pe jos. Condițiile meteo nefavorabile Îi obligară să plece de acasă mai devreme. Gheretă „dădea de citit”, altfel spus, aducea Glasul pe care Îl răsfoiau pe rând, bându-și liniștiți cafeaua și sporovăind. Lui Cain Îi mergea bine și vorbeau tot mai rar despre el. Scaunul său era Însă liber. Pentru orice eventualitate. Dacă Îl apucă din senin un dor de frig și zăpadă? Elveția e scumpă, iar Austria nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici interpretare fără răbdare, completă În gând, cu mândrie, cugetarea domnului maistru Dionisie Precup. Ori el, Gheretă, avea răbdare. În cazul de față ea depăși binișor pragul onorabil de cinci minute. Cum toată strădania sa risca să se ducă pe cafeaua sâmbetei, Întrebă mijindu-și ochii, cum văzu că se face la interogatorii În toate filmele bune: Nu vă spune nimic adresa? Nu, zise senin Horacsek. Ba da, zise calm Zegrea. E casa Alidei Ster. Care doamnă are un chiriaș: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
două credențuri, și iată-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele. Se pomeni strigând Dacă nu tăceți, borăsc! Gheretă și Zegrea muțiră. Barmanul rămase cu o sticlă de coniac În aer, o doamnă simpatică și vorbăreață se Înecă cu cafea și Începu să tușească. -Basta, strigă din nou Horacsek, mulțumit de efectul mesajului său. Continuă imediat, mai mult nedumerit decât furios: Sebastiane, tu chiar n-ai auzit de ăștia trei? Ba da, da' numa' ca nume de străzi, recunoscu Gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sunetele diafane ale muzicii. Înapoi la Absolut! Așeză lângă ușă coșul cu mezeluri și se Întoarse la mașină, În timp ce iahtul se scufunda Încet În adâncul trupului său ca un ghiorăit Înăbușit de mațe. Pentru el, era ora micului dejun. 7. Cafeaua se răcise binișor În ceașca de porțelan decorată cu desene abstracte În culori vii, pe care domnul Húsvágó nu le Înțelegea oricum ar fi ținut obiectul În mână. Le privea Însă pentru prima oară cu o intensitate ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ungur se face nație de râs! Era, pare-se, irlandez... Atunci, treaba lui. Fiecare nație pe peserica lui piere, formulă pe un ton sumbru domnul Húsvágó Tamás Húnór Încă o sentință tulburătoare. Îi plăcu atât de mult propria cugetare, Încât cafeaua pe care tocmai o sorbea cât mai elegant cu putință, căpătă ca prin minune aroma rară de barack pálinka adevărată. Aroma aceasta Îl făcu să cadă pe gânduri și să-și spună cu o undă de tristețe: parcă poți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vieții ei, pe care 1-a văzut de trei ori. A citit și romanul: cadou de la Brândușă. Ce carte! Și ce bărbat! Brândușele erau florile ei preferate. Avea și o broșa de ceramică făinuță, de mărimea unei cești chinezești de cafea pe care o purta doar la ocazii. O ocazie ar putea fi și Revelionul ăsta trăznit. Se Îndreptă spre baie, presărându-și hainele pe drum. Ascuns sub haina de nutrie, Gheretă plângea de fericire, dar și din pricina mirosului Înțepător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
admira reproducerile după Klimt de pe coperta Omului fără Însușiri, tradus În franceză de Philippe Jaccottet. Supracoperta neagră a cărții lui Kundera, sumbră, Îi displăcea. Pachetul fusese pus la poștă În Aarhus În urmă cu o lună. Bine că a ajuns. Cafea n-ați primit, constată cu năduf funcționara de la colete externe. Se pare că nu, zise el cu o falsă părere de rău. Știa Însă că la gară va bea un nes. Ceea ce și făcea. Citiți degeaba, dacă nu beți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
n-ați primit, constată cu năduf funcționara de la colete externe. Se pare că nu, zise el cu o falsă părere de rău. Știa Însă că la gară va bea un nes. Ceea ce și făcea. Citiți degeaba, dacă nu beți o cafea ca lumea, zise funcționara și Îl puse să semneze un borderou. Ar fi fost o dimineață obișnuită, dacă nu ar fi fost explozia. Barmanul de la Solferino a scăpat țoiul din mână; chelnerița a călcat strâmb și a căzut În brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și cei din jurul său știau asta și se bucurau. Începu să-și numere În gând dușmanii. Când ajunse la treizeci renunță: Îl ura tot cartierul. Dar, chiar de aceea, se simțea folositor, important și superior unei mulțimi necioplite care bea cafea cu năut, bere călâie și acră și mânca „tacâmuri” de pui ori capete și „adidași” de porc. Începu să scoată șuruburile roții avariate cu graba cu care ar fi descheiat nasturii jeansului care plesnea pe fesele „parașutei” ce tocmai trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de unde hoți În casa asta? Totuși, paza bună... O femeie fără blană, Gheretă, e ca România lui Rosenthal fără drapel, zicea cu tâlc domnul Zegrea. El Însă Înțelegea ce voia să spună domnul farmacist, Întrucât băuse de mai multe ori cafea, pe la diverse familii, din cești cu numele ăsta. Rosenthal era de fapt un fel de steag al familiilor bune. Toată mobila era acoperită cu un soi de pânză de sac albă, dar mai fină. La fel și parchetul pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Seara se lăsa repede, dar strălucirea neobișnuită a zăpezii prelungea parcă de fiecare dată lumina zilei cu câteva minute. Aducea lemne gata tăiate din magazia de lemne și veghea focul din teracote. Tot ea și gătea, după rețetele doamnei Ster. Cafea și ceai aveau din belșug. La fel, mere, nuci și struguri puși la uscat pe sfori Întinse În pod. Peste toate plutea un miros discret de gutui. Aveau pâine la cuptor făcută de Susana. Tot ea Îi aducea și laptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ai Revoluției și câteva prostituate din Piața Carolina, În orele lor de odihnă. În total, vreo 50 de cetățeni. Pe lângă șah, table, televizor sau radio, clubul avea În dotare și un mic bar de noapte unde se putea servi o cafea și o bere. Se vorbea despre orice. Orice temă de discuție era binevenită: de la politică, sport, salarii, pensii, familie, singurătate, noapte, zi, șovinism, naționalism, la avantajele și dezavantajele prezervativelor sau prognoza meteo pe următorii o sută de ani. Discuțiile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
separație. Autocarul era parcat pe rue La Fayette. În ziua hotărâtă pentru Întoarcere, În afară de cei trei șoferi nu era nimeni. Pentru orice eventualitate, ghidul a făcut prezența În nădejdea că va fi auzit de cei care se lăsau furați de cafele și cruasoane În cele câteva cafenele din apropiere. Cum nimeni nu părea dispus să renunțe la micile plăceri pariziene, a dat semnalul de plecare. A uitat de toți și de toate Îndată ce și-a pus capul În poala femeii-din-cele-cinci hoteluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
existat nimic. Cu alte cuvinte, aveam totul pentru totdeauna, ca o rentă viageră pe viață. La noi nimic nu se obținea mai greu decât un pașaport, cum bine știi. Un kilogram de carne, o rudă de salam de vară, o cafea Wiener sau un cartuș de Kent, chiar un apartament, erau o joacă de copil pe lângă un pașaport. După ce că Îl obțineai atât de greu, erau și excepții, pe acelea le va judeca Cel de Sus, trebuia să-l restitui după fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-i facă pe toți membrii clubului „nostalgici”. El nu avea nostalgii. Abia Îi ajungea timpul pentru a citi ziarele și pentru câteva drumuri pe săptămână până la Cuptorul de aur. Aici pâinea proaspătă nu se termina niciodată. O dată pe lună cumpăra cafea de la American Dream, În traducere, Visul American. Tot de aici cumpăra și două sticle de bere Dreher, În așteptarea primei șarje de Hopfen König. O bere care urma să concureze În celebritate culoarea cerului În lunile de vară, anotimpul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fie îngrozitor de tulburător. Te descurci însă foarte bine și ar trebui să încerci să te relaxezi, dacă poți. Ședeam într-o seră plină de verdeață, pe scaune mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un cățeluș cafeniu. — Nu vrei un biscuit? Chipul lătăreț al doctoriței se înclină spre farfuria cu biscuiți digestivi de ciocolată. — Nu, am spus. Nu, mulțumesc. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi mai circula prin organism. Totul se întâmplase aici, în camera asta, atât de recent, iar acum eu, cel de atunci, nu mai eram. E neplăcut să te gândești că, după ce murim, cei mai mulți dintre noi lăsăm în urmă biscuiți nemâncați, cafele neatinse, suluri de hârtie igienică consumate pe jumătate, cutii de lapte, goale pe jumătate care se înăcresc în frigider; că lucrurile pe care le folosim zi de zi vor trăi mai mult ca noi și vor dovedi că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fel. Am stat așa o vreme. Am ascultat. Din afara cortului nu se auzea absolut nimic. — N-aș suporta să te distrug, zise ea într-un sfârșit. — Clio, am spus, netezindu-i părul pe spate, nu conduci tu lumea. În Grecia, cafeaua se bea rece. Se numește frappé sau Nescafé frappé, sau doar Nescafé. Grecii își beau de obicei frappé-urile fără lapte sau zahăr, dar au tendința să-i servească pe turiști cu amândouă. Ne aflam în fața unei cafenele de pe Naxos, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]