KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...195 >

4,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

a avionului și-mi arată un scaun imens, larg și confortabil. N-am călătorit În viața mea În asemenea condiții! Chiar nu-mi vine să că chiar mă lasă să stau aici. — E clasa Întâi ? șoptesc, privind cu aviditate luxul calm din jur. În dreapta mea, un tip În costum elegant bate de zor la un laptop, iar două femei În vârstă, aflate În colț, tocmai Își pun căștile pe urechi. — Clasa business. Pe ruta asta nu există clasa Întâi. Ridică iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de ani“. Fac mari eforturi să mă port ca o directoare de marketing, de la o companie de top. Dar, o, Dumnezeule ! Orice zgomot, cât de mic, mă face să tresar; la orice zgâlțâitură Îmi țin respirația. Cu aerul cel mai calm din lume, iau broșura laminată cu instrucțiuni de zbor și-mi trec rapid ochii peste ele. Ieșirile de siguranță. Poziția pentru aterizare forțată. În cazul În care sunt necesare veste de salvare, vă rugăm să acordați asistență În primul rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
familia să mă streseze. Să fiu geloasă pe Kerry sau să Îl las pe Nev să mă calce pe nervi. Să mă uit la ceas, Întrebându-mă cum să fac să plec cât mai repede. Am de gând : Să rămân calmă și iubitoare și să-mi aduc aminte că fiecare dintre noi este o verigă sacră din cercul etern al vieții. (Asta tot de la Cindy Blaine o știu.) Ai mei locuiau Înainte În Twickenham, locul În care am crescut. Dar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
nouă. Doi ori nouă face... Nu. Hai că știu. Opt ori zece face optzeci. Deci opt ori nouă trebuie să fie... — Șaptezeci și doi ! strig și mă crispez În clipa În care Îi zăresc un surâs abia schițat. Face șaptezeci și doi, adaug mai calmă. — Foarte bine. Arată politicos În direcția unui scaun. Așa. Ai terminat ce aveai de spus sau vrei să Îmi mai spui și altceva ? Mă frec pe față, confuză. — Deci... nu mă dați afară ? — Nu, spune Jack Harper răbdător. Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Emma, ce s-o mai lungim, pur și simplu nu ești gata să fii promovată. Mai vedem la anu’. La anu’ ? — OK ? Acum hai, la treabă. Simt că mi se Învârte creierul. Trebuie să accept decizia lui cât pot de calmă și de demnă. Trebuie să spun ceva de genul „Îți respect decizia, Paul“, să-i strâng mâna și să părăsesc Încăperea. Asta e ce trebuie să fac. Singura problemă e că pur și simplu nu sunt În stare să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Jack Harper cu un surâs. Connor, ce-ar fi s-o iei tu Înainte ? Nu pot să fac asta. Pur și simplu, nu pot. Torn cești de ceai și de cafea pentru membrii departamentului de marketing, și În exterior par calmă, zâmbesc, reușesc chiar să schimb câteva cuvinte amabile. Dar În sufletul meu e furtună și confuzie. Nu-mi place s-o recunosc, dar m-a cam dat un pic peste cap să-l văd pe Connor prin ochii lui Jack

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
doar politicoasă. Se uită la un post-it de pe biroul ei. Apropo, ai un mesaj de la Jack Harper. — Poftim ? tresar. Shit. N-am vrut să pară să sunt atât de afectată de chestia asta. — Vreau să spun, ce mesaj ? adaug mai calmă. — Zice că te roagă mult să-i duci... Mijește ochii la hârtie. Dosarul Leopold la el la birou. A zis că știi tu despre ce vorba. Dar că, dacă nu-l găsești, nu e nici o problemă. Mă holbez la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
nu a trecut nici măcar o mașină. Și nici vreun alt vehicul. — E o zonă destul de liniștită, remarcă Jack Într-un final. — Păi, e normal, e un cartier rezidențial. Antonio’s e o excepție. În exterior sunt cât se poate de calmă. Dar În interior simt că Încep să intru În panică. Unde să mergem ? Ce să facem, să Încercăm să o luăm pe jos spre Clapham High Street ? Dar sunt câțiva kilometri până acolo. Mă uit la ceas și tresar șocată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
vine să cred că vrea să iasă basma curată din povestea asta. E cea mai nesimțită vacă cu două fețe pe care am văzut-o În viața mea. — Nu a fost nici o neînțelegere la mijloc, Kerry, spun cât pot de calmă. Știm foarte bine amândouă ce s-a Întâmplat. Ți-am cerut ajutorul și tu n-ai vrut să mi-l dai. Și OK, e compania ta și decizia ta și aveai tot dreptul să hotărăști cum vrei. Dar te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
În clipa În care ridic capul. O batistuță, ceva ? — Close to yoooou... vocile se unesc iar În cor și cineva Încearcă să-și Înăbușe râsul. N-am să reacționez. N-am să le dau satisfacția asta. Clichez cât pot de calmă pe mail, și tresar șocată. În mod normal, am cam zece emailuri În fiecare dimineață. Azi am nouăzeci și cinci. Tata : Aș vrea foarte mult să vorbim... Carol : Mai am Încă două persoane pentru clubul Barbie ! Moira : Știu de unde poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Vrei să-mi spui că viața ta e acum distrusă ? Că e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine ? — Nu... nu știi... Șovăi un moment. Habar n-ai cum a fost pentru mine, spun, deja mai calmă. Toată lumea și-a bătut joc de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la birou m-au luat peste picior, În fel și chip. Artemis a făcut mișto de mine că... — Am s-o dau afară, mi-o taie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

nesfârșit și tot nu se dădea dusă de-acasă: Eu n-am, dragă, bani de călătorii, las’ că eu am călătorit destul, vă rog (începe să vorbească răspicat „din țepi“), dacă vreți să nu ne certăm - uite, eu sunt foarte calmă - nu-mi mai vorbiți de concedii, plecări, eu oricum nu mai am mult și trebuie să plec, așa că... În dimineața plecării nici nu ieșise în geam să mă petreacă după obicei, m-a condus numai Figaro, cu ochii ei exoftalmici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

fi încântată să ne fixeze o întâlnire în acest sens. Cu stimă, Derek Smeath Manager ENDWICH - PENTRU CĂ NOUĂ NE PASĂ Unu OK, nu intra în panică. Nu te panică. Trebuie pur și simplu să încerc să mă organizez, să rămân calmă și să mă hotărăsc ce anume trebuie să‑mi iau cu mine. Și, pe urmă, toate astea trebuie să încapă cât mai bine în geamantan. La urma urmei, cât de greu poate să fie? Mă dau un pas înapoi de lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
personală! zic. Repede, Suze, zi, dacă erai în locul meu, ce număr de identificare personală îți alegeai? — Ooo! zice Suze. Îhm... aș alege... îhm... 1234? — Vă rugăm să tastați numărul de identificare personală, spune vocea, de data asta ceva mai puțin calmă. Dumnezeule, e foarte stresant. — Încearcă cifrul meu de la bicicletă, propune Suze. 435. — Suze... am nevoie de numărul meu. Nu al tău. Poate l‑ai ales tot pe ăla. Nu se știe niciodată! — Vă rugăm tastați... — Bine, bine, țip și tastez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
miresei. Mă strecor înăuntru, încercând să nu afectez muzica de orgă. Angela Harrison mă străpunge cu o privire otrăvită și se aud zumzete și șușoteli dinspre partea în care stau rudele lui Lucy. Mă așez în spate, încercând să rămân calmă și liniștită - dar sunt conștientă de faptul că toți prietenii lui Lucy îmi aruncă priviri circumspecte. Ce naiba le‑o fi spus la toți? O clipă îmi vine să mă ridic și să plec. Oricum, niciodată n‑am vrut să vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Luke! zice. — Și cu Luke, normal! spun și scot un râs ascuțit. Mă grăbesc spre toaletele ecologice evitând orice privire, mă încui într‑una dintre ele să mă așez, dând pe gât ultimele picături de șampanie. OK, trebuie să fiu calmă. Hai să.. abordez situația logic și să‑mi trec în revistă variantele. Varianta unu: Să spun tuturor că Luke nu a venit, că m‑am înșelat. Impracticabilă dacă nu vreau să fiu atacată cu ferocitate și să se arunce asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
decât un singur lucru. Simt un nod în stomac, dar cumva mă sforțez să inspir adânc și să mă întorc spre el. — Și zi. Cum a fost întâlnirea de la Zürich? Ce se aude cu... noua ta afacere? Încerc să rămân calmă și stăpână pe mine, dar simt că buzele încep să‑mi tremure și îmi frământ mâinile. — Becky, zice Luke. Se uită în pahar preț de o clipă, după care îl lasă jos și mă privește. Trebuie să‑ți spun ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
importante din televiziune, de la HLBC. O, Doamne. Mi‑e frică de‑a binelea. Luke trebuie să plece devreme pentru o întâlnire la micul dejun, așa că rămân singură în pat, bând cafea și ronțăind un croissant, și spunându‑mi să fiu calmă. Așa cum Luke mi‑a repetat întruna, nu e vorba de un interviu ca atare, ci doar de o primă vedere. Un prânz de „hai să ne cunoaștem“, cum i‑a zis el. Ceea ce e OK; doar că, nu știu, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
e tipul cu chelie de la sala de fitness. Ultima dată când m‑a văzut, muream la picioarele lui. — Bună! zice Luke, ridicându‑se. Becky, ți‑l prezint pe Michael Ellis, noul meu asociat. — Bună ziua din nou, zic, încercând să zâmbesc calmă. Ce mai faceți? N‑ar trebui să fie permis așa ceva. Ar trebui să existe o regulă care să spună că n‑ar trebui niciodată să‑i întâlnești în viața reală pe oamenii pe care îi întâlnești la sală. E mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
însămi. Aud cu jumătate de ureche o conversație murmurată care are loc în cabina de alături și, brusc, o femeie ridică vocea supărată, spunând „Îi arăt eu nenorocitului. Îi arăt eu! — Și îi vom arăta, Marcia, îi răspunde o voce calmă, liniștitoare, care cred că îi aparține femeii cu ochelari de baga. Îi vom arăta. Dar nu în costumul ăsta cu pantalon, roșu ca cireașa. — Așaaa! Erin s‑a întors în cabină, trăgând după ea un stativ pe rotile plin cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
că are dreptate Frank? Că ar putea să ne dea în judecată? Frank! Sigur că da. Celălalt bărbat era Frank Harper. Tipul cu publicitatea de la Banca Londrei. Ne întâlneam la conferințe de presă. — Nu ne dă în judecată, zice Alicia calmă. Ar avea prea mult de pierdut. — A pierdut deja destul de mult, zice Ben, ridicând din sprânceană. În scurt timp o să ajungă omul invizibil. Așa e, zice Alicia și rânjește la el. Se uită la mormanul de dosare din brațele ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
după care se uită la ceas. Trebuie s‑o șterg. Mi‑a părut foarte bine să te revăd, Becky. Și sunt extrem de bucuroasă că‑ți merge bine. După ce pleacă rămân nemișcată o vreme, bându‑mi apa minerală. În exterior sunt calmă, dar înăuntru fierb de orgoliu rănit. Vor să mă duc acolo și să plâng. Asta vor. Un articol într‑un ziar de scandal de doi lei și, brusc, nu mai sunt Becky Bloomwood, experta financiară. Sunt Becky Bloomwood, ratata și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
răsucindu‑mi‑o în jurul gâtului. Fata cu Eșarfa Denny and George. Trag aer adânc în piept și cobor de pe podium, către fata în roz. Îi zâmbesc și i‑o înmânez. — Bucură‑te de ea, zic. E specială. A, știu, spune calmă. Știu că e specială. Și, pentru o clipă, cât ne privim în ochi, cred că mă înțelege perfect. Apoi se întoarce și o ridică sus în aer victorioasă, ca pe un trofeu. Ce ghinion pe capul tău, Miggy! Mă întorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

că el și-a pierdut concentrarea. Atenția lui e îndreptată acum asupra ei, numai a ei. Asta se petrece în liniște deplină. O crizantemă sălbatică se deschide în taină, cu elan, și îmbrățișează razele soarelui. Fata se simte ciudat de calmă și experimentată. Ea e una cu rolul. Profită de moment și încearcă să-l facă un succes strălucitor. E mulțumită de ea însăși, o actriță care nu a dat niciodată greș în a arunca o vrajă asupra publicului ei. Inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
mă distruge. Îmbrăcată în costum, eu sunt actrița principală. Sunt descrisă de vizitatorii lui Mao ca plăcută, drăgălașă și prietenoasă. Da, am toate motivele din lume să fiu mulțumită și recunoscătoare, și sunt. Totuși, pe dinăuntru, marea nu este niciodată calmă. Trebuie să mă controlez, să mă asigur că par așa cum trebuie, ascultătoare și îmblânzită. Îl iubesc îndeajuns de mult pe Mao ca să las în urmă o mare parte din mine, inclusiv pasiunea mea pentru dramă și filme. Cred că treburile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]