2,949 matches
-
cei câțiva actori care rămăseseră stăteau cu capetele aplecate conștiincios deasupra scenariilor, străduindu-se din răsputeri să dea o cât mai bună impresie de profesionalism. Câteva firi mai slabe se ascundeau în zona în care se afla bucătăria, ca să-și calmeze nervii. Violet revenise înăuntru, cerându-și frumos scuze pentru că reacționase în mod exagerat. Ca să fiu sinceră, nu părea c-o domină pe Tabitha, în ciuda mutrei posomorâte a acesteia. MM o luă pe Tabitha deoparte să-i spună câteva cuvinte, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
niciodată. Cred că i-ar plăcea să-i predea ștafeta lui Ben, în cele din urmă, deși, bineînțeles că decizia asta practic nu-i aparține. Totuși, lucrurile funcționează foarte bine. Se pare că Ben chiar a avut darul să-l calmeze pe Philip. Philip e mult mai puțin - cum să zic, bătăios decât înainte. — Ben a regizat Cui i-e frică de Virginia Woolf, nu? Descopeream că, odată ce Margery se pornea, nu trebuia decât să întreții focul discuției cu câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prima dată când o vedeam pe Louise că se emoționează. Îl privea pe Ben ca o adolescentă de cincisprezece ani care s-a îndrăgostit de profu’ de istorie, radiind de plăcere când el o aprobă. — Nu voiam decât să-i calmez, zise ea, încă îmbujorată. Știi, domnișoara Weldon își face exercițiile. — Ai făcut exact ce trebuia, zise Ben, zâmbindu-i. Spuse totul exact pe tonul potrivit, ca un profesor de istorie, care știe foarte bine că fata e îndrăgostită de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pasivă. Urăsc chestia asta. Ben se scărpină în cap, ciufulindu-se cu grație, cu un benghi în frunte ca al lui Tintin 1. —N-are nimeni ce să facă, zise el. Deja încerc cât e ziua de lungă să-l calmez pe Philip. Știi cât de mult urăște interviurile. Când dă declarații polițiștilor e ca și cum ar avea vreo șaptișpe critici de teatru care-i suflă în ceafă. O să-i ia câteva săptămâni bune să-și revină și avem atâta treabă. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era o carte deschisă pentru toți. — Vrei să spui că ți-a injectat insulină de-adevăratelea? făcu Hugo, impacientat. Ai mai luat aseară? Vi, e un lucru esențial! Ar trebui să chemăm o ambulanță. —Nu, zise Violet, începând să se calmeze. Se șterse la ochi cu niște șervețele pe care i le dădu Sophie. Nu mi-am făcut deloc. Și n-a reușit să-mi facă injecția cum trebuia. Deci sunt bine, Hugo, nu te îngrijora. Nu intru în comă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea o crăpătură așa de mare, pentru că altfel n-aș fi ajuns jos întreagă. Imediat ce am ridicat receptorul și am spus „Alo!“, s-a întrerupt legătura. N-am avut o reacție prea frumoasă. Mi-a luat ceva timp ca să mă calmez, deși, ar trebui să spun, în apărarea mea, că n-am făcut țăndări nici telefonul, nici robotul. În schimb, mi-am strivit destul de rău degetul mare de la picior dând cu piciorul în masca mea de sudură, care zburat de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Leon al X-lea. Dar asta se făcea, în mod evident, printr-un soi de ritual fără urmări, foarte asemănător cu acela al unor prinți musulmani care vorbesc despre Djihad pentru a pune un adversar în încurcătură sau pentru a calma vreun fals cucernic. Altfel stăteau lucrurile cu Adrian, blestema-l-ar Dumnezeu, la fel ca pe toți cei ce fac exces de zel! El era ferm convins că, mobilizând creștinătatea împotriva islamului, putea pune capăt schismei lui Luther și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era exploziv, exact cum fusese atunci. Eu, Avraam, fiul lui Terah... Voia cu disperare să afle ce scria, dar simțea ceva în gât, ca o greutate de plumb. Dacă se înșela? Dacă era o confuzie extraordinară? Shimon încercă să se calmeze. Se ridică din scaun, clătină din cap, ca un câine care se scutură de ploaie și se așeză din nou. Prima sarcină era să confirme faptul că acestea erau într-adevăr cuvintele lui Avraam; sensul va veni ulterior. Respiră adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fost cald. Am alergat. —De ce ai alergat? Ridică tonul. —Ce-i cu toate întrebările astea? Lasă-mă în pace, femeie! Nu vezi că lucrez? —Ce ai acolo, pe birou? —Rachel! Se întoarse și trânti ușa după ea. Încercă să se calmeze, uitându-se din nou la text, privirea sa urmărind rândul în care autorul își numea orașul natal, Ur, cetatea mesopotamiană în care s-a născut Avraam. Văzu sigiliul de pe partea cealaltă a tăbliței, în spațiul dintre text și data de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Rosen. —Asta. Un alt nenorocit de gest dramatic. Are un secret care a adus moartea soției sale, care ar putea aduce moartea fiului său și ce face, îl dezvăluie? Nu. Joacă niște jocuri nenorocite. —Dar Uri, spuse Maggie, încercând să calmeze lucrurile, nu încerca să-ți spună unde e? A zis că trebuie să pornim din Geneva. —O, nu asculta porcăriile astea. Nici un cuvânt din ele nu are sens. — Ce vrei să zici? —Vreau să zic că sunt prostii, de la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din Jurul Ierusalimului, ci în toate zonele implicate în campania împotriva lui Yariv. Dacă ceea ce citise era corect, o mare parte din bani urma să fie vărsată de creștinii evangheliști din Statele Unite. Încă o dată, i se aminti că, chiar dacă aveau să calmeze lucrurile și să aducă din nou taberele la masa negocierilor, pacificatorii aveau să întâmpine obstacole enorme. Maggie îi mulțumi rabinului și se urcă în mașină. În scaunul șoferului stătea un bărbat negricios, solid, în pantaloni scurți, cu antebrațe puternice, musculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am putut fi. — Ar trebui să fii mai puțin dură cu tine, Maggie. —De ce? Pentru că ai făcut exact ceea ce am vrut noi - chiar de la început. Capitolul 57 Ierusalim, vineri, 9.41 a.m. Maggie se uita în pământ. Voia să se calmeze și asta era modalitatea pe care o alesese. Dacă ar fi privit în sus, dacă s-ar fi uitat la el, și-ar fi pierdut echilibrul. Se produsese un schimb între ei, știau amândoi acest lucru. Acum ea voia ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se simțea săpând adânc în rezervele ei - de rezistență, autocontrol și un misterios drog interior pe care părea în stare să-l producă atunci când situația o cerea cu adevărat, acela care putea, printr-un simplu act de voință, să-i calmeze durerea. Se auzi vorbind pe tonul calm pe care îl putea găsi în stare de criză. — Nu știu mai multe decât știi și tu. Ai văzut ce am văzut și eu. Mesajul lui Shimon Guttman ne trimitea la tunelurile Zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
S-s-să nu cad-d-d-dă... MAJORDOMUL: Grubi! (Încearcă să-l tragă înapoi.) Las-o! (E prea speriat ca să se apropie mai mult.) GRUBI: Ssst! (Se apleacă ușor peste marginea gropii; secunde de încordare.) Hai... Haide... Ușurel... (Vorbește cu groapa; o mângâie, o calmează.) Gata, gata... Gataaa... (Se apleacă și mai tare, ia un pumn de apă și-și răcorește fața.) Hai, fetița tatei, hai... (Culege tot mai multă apă în pumni, se spală, soarbe, stropește în jur vesel și radios.) Hi-hi! VIZITATORUL: Ce-ce-ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
frumos, că nu trebuie să ne temem de nimic, atât timp cât groapa de gunoi rămâne o simplă groapă de gunoi. Tomberonul e așadar foarte necesar, e punctul cheie al lumii, al universului, este unicul obiect care dă liniște constantă spiritului și calmează simțurile. Tomberonul devine real și monumental, devine un simbol: al prosperității și al civilizației, el este o deschidere optimistă către viitor și un limbaj prin care poate fi interpretat prezentul... MAJORDOMUL (Scârbit.): Ce discurs! BRUNO: Lasă-l... N-avem timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
surzi... GRUBI: Ia te uită! Ne-nveți tu pe noi... FETIȘCANA: Sunteți niște îngâmfați! (Către VIZITATOR.) Zău, ăștia joacă de ani de zile în piesa asta și nu știu despre ce este vorba în ea. VIZITATORUL: Domnișoară... (Încercând s-o calmeze.) Știu, e dureros... (Din acest moment va începe să-i facă ochi dulci FETIȘCANĂ; atenția sa se va concentra asupra fetei și doar va simula interesul pentru reconstituirea pe care o propun celelalte personaje.) Dar, o fată ca dumneata, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
părinților că nu se va preoți, pleacă în octombrie, la Coimbra, să studieze Dreptul și Teologia. IX. SALAZAR: STUDENT ȘI PROFESOR LA COIMBRA. Oliveira Salazar ajunge la Coimbra în octombrie 1910 - odată cu Republica. Studenții trăiau în acele zile de toamnă calmă cele dintâi extaze revoluționare. Curtea bătrânei Universități clocotește de glasuri tinere; entuziasmul tribunilor improvizați nu mai cunoaște margini. Victoria de la Rotondă, beția libertății, magia exercitată de numele eroilor revoluționari - toate acestea înfierbîntă până la delir mințile crude. "Academia" - cum e numit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ochi rotunzi și uimiți, ochi În care se putea citi desăvîrșita stupoare și descumpănire. Nici un strigăt, nici o tînguială, nici un gest de a o rupe la fugă, și poate că tocmai această renunțare la sine și această absolută supunere l-au calmat pe Oberlus, care, văzînd că nu Întîmpină nici un fel de Împotrivire la fapta sa, păru să constante inutilitatea faptei sale, se liniști pe dată și preferară să se Îndepărteze, șontîc-șontîc, pe plajă. O primă analiză nepătimașă a situației sale Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cât de puternic își va face simțită prezența după căderea întunericului. M-am întors rapid, simțind cum vechea panică îmi face stomacul să se strângă, am privit înapoi spre drumul pe care venisem și-am respirat adânc, încercând să mă calmez suficient cât să merg mai departe. Eram în fața oficiului poștal și, ca de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fată de la casa de marcat de la supermarket“. S-o ia naiba. După ce a plecat am deschis bineînțeles sertarul și am luat vreo optsprezece dintr-un foc. Nu m-au ajutat mult, dar mi-a dat ceva de făcut cât mă calmam înainte să dau ochii cu Sally. Când am coborât în cele din urmă și am găsit-o în bucătărie, nu știam ce să-i spun. S-a uitat la mine și mă simțeam ca și cum m-aș fi uitat eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lucruri de genul ăsta. Înainte de ziua teribilă în care Sally mi-a zis că Moș Crăciun nu e adevărat, mă entuziasmam atât de tare în Ajunul Crăciunului, că mama trebuia să-mi facă o baie rece ca să-ncerce să mă calmeze: nu sunt sigur că s-a mai ridicat ceva la un asemenea nivel de apogeu al plăcerii deosebite - nici măcar sexul. Sentimentul pe care-l aveam când îmi întindeam dimineața devreme degetele de la picioare la capul patului și simțeam foșnind greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cei foarte puțini din ultimul meu an de școală care n-a avut măcar una sau două relații vitrege. O chestie extrem de pre-anii ’70, cred eu. Și totuși, lucrurile astea nu sunt niciodată cum par din afară. Odată ce m-am calmat după ce se-ntâmplase, cred că-mi imaginam c-aș putea fi victima frumoasă, greu încercată a unui cămin distrus, care avea să se aleagă cu paloarea aceea adorabilă a Winonei Ryder și aerul de suferință nobilă. Prietenii mei ziceau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mi s-a părut că toți în afară de mine puteau să se ducă naibii unde voiau și când voiau fără să se gândească de două ori la câtă suferință provoacă. Bietul de Benbo suna așa stins și supus că m-am calmat repede și m-am trezit că joc iar rolul surorii mai mari și iubitoare. A încercat să-mi explice- ceva cum că „încerca să scape din propriu-i cap“-, dar sunt sigură că de fapt era din cauza plecării lui tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
răsfățat excesiv și nu ne-am comportat cum ar fi trebuit, iar eu sunt primul pe care-l cuprinde spiritul petrecerii în momentele potrivite și-mi dau un pic drumul. Uneori munca mea este extrem de stresantă și trebuie să mă calmez și să ies în oraș din când în când. Îmi place să beau un pahar la fel de mult ca oricui și în plus acum sunt pasionat un pic de salsa: e grozavă ca să te descarci. Nu, nu cred că sunt absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în cele din urmă. Ben, iubitule, dragule, de ce, pentru numele lui Dumnezeu? — Mă gândeam doar - oh, mamă, mamă! a spus, aplecându-și capul la pieptul meu, iar umerii începură să i se cutremure. L-am legănat ușor până s-a calmat din nou și am putut să-i șterg ochii și o parte din sângele de pe față cu mâneca mea. M-am gândit doar, a continuat el, că aș putea să ajut, să schimb situația... dacă... nu... nu-i bine... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]