2,850 matches
-
expirați, spuneți Relaxează-te; inspirați, spunînd Doi; expirați Relaxează-te; inspirați Trei și așa mai departe, cîte zece respirații lente de acest fel, repetate de mai multe ori pe zi. Nu vă alarmați dacă apar gînduri intruzive, reluați numărătoarea și calmați-vă. Concentrați-vă asupra unei suprafețe mici (de exemplu, un metru pătrat de pe peretele opus) sau a unui obiect și descrieți-l foarte amănunțit fiecare detaliu, umbră, formă. Concentrați-vă toate simțurile asupra locului în care vă aflați; descrieți amănunțit
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mai departe. Aceste gînduri negative vă hrănesc anxietatea și detresa, înrăutățind situația. Vom reveni asupra acestui fapt mai tîrziu. Pentru moment, vă sugerăm să exersați cîteva afirmații simple pe care le puteți repeta în gînd ca să vă ajute să vă calmați și să vă relaxați atunci cînd sînteți într-o situație dificilă sau vă simțiți copleșiți de amintiri dureroase. Un psiholog celebru, Donald Meichenbaum, susține că fiecare situație trebuie descompusă în cîteva elemente. Exemple de afirmații despre sine pentru a face
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
liberal pe întreaga Basarabie. Spre a nu fi în aceeași clădire cu Inculeț, el a mers pînă acolo că-și instalase biroul la direcția generală a siguranței Statului din bulevardul Pache Protopopescu. Mi-am dat seama că era necesar să calmez puțin lucrurile. M-am dus de cîteva ori la biroul său de la siguranța Statului, cu cîteva lucrări sprea a-i cere avizul de care nu aveam nevoie numai ca să-i împac orgoliul. Mi-aduc aminte de atmosfera care domnea, de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
despre tensiunile existente în raporturile cu Regina Maria. Patriarhul menționează în memoriile sale că „Principesa Elena, care vine regulat la paraclis în duminici cu Regele Mihai, cu alții ori și singură” i se plângea de soacră-sa, iar el o calma spunându-i că „al ei e viitorul”. 10 ianuarie. Primind scrisoarea Reginei Maria din 5 ianuarie 1929, fostul Prinț Moștenitor Carol notează că aceasta „se plânge de Sitta și de felul cum Mihai e ținut departe de ea”. 16 ianuarie
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
-i duce Silviei schimburi pentru pat, precum și o pernuță, după cum îi spusese mama lui bapțea. Medicii au decis să o mute pe Silvia într-o rezervă, dată fiind starea ei deosebit de gravă. Două asistente o supravegheau permanent, încercând să-i calmeze durerile. Se dezvelea și dădea mereu din picioare. Înșira cuvinte ininteligibile. Cu un ultim efort disperat a ajuns până la marginea patului metalic: picioarele i-au căzut pe dușumea, iar asistentele au rămas fără grai când sora mea a pronunțat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cocârjat, avea iuțimea și agilitatea unei primate. Obrazul lătăreț, brăzdat de firișoare roșii-vineții, prin care circulau hematiile într-o proporție de 50% cu lichidul dionisiac, era cartea de vizită cea mai elocventă a acestui "avortonus paedagogus". Iar pentru a-și calma starea lui permanent colerică, își absorbea cu forță și repeziciune cavitățile dentare într-un clănțănit și plescăit respingător. Avea prostul obicei să stea în prima bancă din primul rând de la ușă, cu fundul pe pupitru și picioarele pe banchetă, înghesuind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Dumnezeule, de unde ai apărut? De unde ai aflat? Cum? Rozinka! Rozinka! Liniștește-te! Nu pot, nu pot, Sabina! Mă îngrozesc! Ai auzit? Ne duc în Siberia! Ne vor face săpun! Auzi? Auzi?! Copiii mei! Copiii mei dragi...! Nu mai pot, nu... Calmează-te, Rozalia, vino-ți în fire, că sperii pruncii și te îmbolnăvești și tu. Ce faci?! Oprește-te! Spune-mi, Sabina, spune-mi ce știi, să-mi revin odată din coșmarul ăsta, te rog! Draga mea, uite ce am aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lucra la un Gostat, în agricultură. Dar ce anume veți lucra, cum vă veți hrăni și unde veți sta, asta nu suntem în măsură să vă spunem, deoarece nu am putut afla asemenea informații. Prin urmare, liniștește-te, adună-te, calmează-te și mulțumește-i lui Dumnezeu că nu este ceea ce s-a zvonit. Copiii au nevoie de tine: fii tare și luptă-te pentru ei. Gata! Mulțumesc, Sabina, mulțumesc, draga mea. Nu te mai frământa atât. Sunt încercări pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dat seama de acest lucru chiar din clipa în care ne-am așezat cortul în calea căutărilor lor. Mereu grăbiți - spre ce?! - oamenii au multă neliniște în ei, o veritabilă mișcare browniană, pe care doar forța lui Kundalini o poate calma. Fac aceste afirmații ca rezultat al observațiilor și trăirilor noastre din careu: unii vin întins la noi și ne întreabă ce avem acolo (vânătorii de chilipiruri sau scepticii nevindecabili), alții se opresc pentru că nu au ce face - cred ei - restul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de la noi toți, Cu sinceritate, Joseph M. Kitagawa IItc "II" 15 mai 1969 Professor Stig Wikander University of Uppsala Uppsala, Sweden Dragă Stig, Sper că și dvs., și familia sunteți bine. Sper, de asemenea, că situația dvs. universitară s-a calmat. Aici, la Chicago, am avut parte de agitație cu studenții, acum ne așteptăm la o vară liniștită. Veți fi interesat să știți că l-am invitat pe profesorul Dumézil să susțină conferințele Haskell de la anul. La ultima întâlnire a Comitetului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
da ! Ce sari așa, ca ars ? — Și ce e așa tragic în viața mea ? Ia spune- mi. Că nu sunt legat cu o verighetă ? Asta e problema ? — Că te pierzi, iubitul meu, printre atâtea, asta e problema, se apropie ea calmă și-l mângâie. Că arunci cu banii ca un disperat și nu păstrezi nimic, crezi că nu știu ? Câștigi într-o lună cât n-am câștigat eu și taică-tu o viață, dragul meu Cristi. Și știi cum vremurile se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în față ! Jur pe ce-am mai sfânt că nu știu ce Dumnezeu era ieri scris pe pereții de la Grand... — Ce putea să scrie, nu e greu de ghicit oricum, ia folosește-ți mintea. — Zi- mi, omule, ce scria, facem ghicitori ? Și calmează-te, lasă-mă să-ți iau un vin, să te mai domolești. N-am nevoie, n-auzi ? — Ce scria, domnule, așa important ? — Păi, ce putea să scrie ? Mare, frumos, cu vopsea roșie, că aici se cântă melodii de jidovi, asta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care l-a cunoscut omenirea În cele vreo trei milenii de când avem istorie scrisă! Nu, eu nu sunt de aceeași părere, și, când ne vom depărta puțin În timp de vremea pe care am trăit-o și spiritele se vor calma cât de cât, vom constata, observând excepționalitatea tiraniei comuniste În nemaipomenita ei brutalitate și arbitrariu - mai ales În perioada dejist-stalinistă când s-a Încercat și s-a reușit În mare măsură distrugerea nu numai a elitei țărănești, financiare, politice și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
arătarea fusese epuizată în toate magazinele, am apelat la Kentucky Pete - foarte priceput în a obține lucruri de contrabandă - pentru a pune mâna pe una care fusese scoasă ilegal din Mexic. - Terby e supărat, se plânse Sarah din nou. - Păi calmează-l, am zis, privind în jur. Du-i câteva nachos. Poate-i flămând. - Terby zice că e prea multă gălăgie, Terby e supărat. Stătea cu brațele încrucișate, într-o parodie de copil necăjit. - Bine, puiule, o rezolvăm. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
moartă. - Și de ce-o suni pe nevasta lui Jay și-o întrebi... - N-aș suna-o pe Helen dacă tu nu te-ai droga din nou, zise ea cu o voce stridentă, chinuită. Se opri, respirând sacadat, să se calmeze. - Nu am chef de asta acum. Hai s-o lăsăm moartă. - Mi se pare rezonabil, am murmurat, amabil, întorcându-mă la ziare. Am încercat să sorb o înghițitură bună, dar sucul s-a revărsat peste buza paharului, așa că l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de sub noi era burdușit cu cadavre, iar unul dintre ele evadase. Asta lăsase brazda lipicioasă. Chestia care se târâse spre casă. Larma copiilor care se jucau undeva în vecini - strigătele lor de surpriză și dezamăgire asociate cu viața - m-au calmat pe moment, iar Xanax-ul mi-a sporit fluxul sanguin într-atât încât puteam inspira și expira fără să mă doară pieptul. - Am alunecat pe chestia asta azi-noapte, am zis în cele din urmă, apoi am adăugat, înainte de a mă putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu le cer soților Wagner ceva de băut, așa că am plecat, promițându-i micuței Sarah că voi veni s-o iau la momentul oportun. În acele două ore am fost pe punctul să mă întorc în Manhattan dar m-am calmat îndeajuns ca impulsul meu disperat să devină o amintire benignă, iar când am luat-o pe Sarah, ea n-avea decât o plasă un CD cu Raffi, dar nimic comestibil și după ce mi-a spus că a învățat cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu e-n regulă? - Stați așa - de ce? Credeți că această persoană ar putea încerca să mă contacteze? Credeți că pe mine mă vrea? Eram incapabil să-mi controlez panica și m-am rușinat imediat. - Nu, nu. Vă rog, domnule Ellis, calmați-vă. Nu cred că sunteți ținta acestei persoane, zise Kimball, dar asta nu mă liniști deloc. Dacă totuși credeți că cineva a încercat să vă contacteze într-o manieră improprie sau care constituie un fel de abuz, vă rog să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
după care sting lumina. Stai sau pleci. Colțurile gurii ei se pleoștiseră, cum se întâmplase deseori de când sosisem aici în iulie. - Nu bat câmpii, am zis. Pur și simplu nu cred că știe care e diferența dintre imaginație și realitate. Calmează-te - asta e tot. - Hai s-o lăsăm pe mâine, bine? - De ce n-am putea avea o conversație privată? am întrebat. Jayne, indiferent care ar fi problemele noastre... - Nu vreau să rămâi aici în seara asta. - Jayne, fiica ta crede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atât de tare că se îneca. Vibram amândoi, cu ochii strâns închiși. Ceva se topea între noi - stăvilarul se eroda. În momentul acesta, credeam eu, avea loc o tentativă de iertare din partea sa. Robby continuă să plângă până când hohotele se calmară, apoi se trase, roșu la față, epuizat. Dar plânsul îl potopi din nou, forțându-l să se aplece înainte, fața în palme, furios pe lacrimile lui, când am încercat să-l consolez. Își luă fața dintre palme după ce încetase să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chestia asta se întoarce ar fi bine să vă consultați cu medicul... - N-am avut nici un fel de halucinații induse de nimic. Ceva - și nu era câinele nostru - de fapt ceva foarte necâinesc - a fost în casa noastră. - Domnule Ellis, calmați-vă... - Auziți, hm, mersi, ofițer O’Nan și ofițer Boyle și ofițer Clarke și - am gesticulat un et cetera - și oricine ați fi, ați fost de un mare ajutor și eu sunt... - Domnule Ellis... - Vreau să spun că ceva s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
reacționeze. - Nu antagonizez pe nimeni - ele ne antagonizează pe noi. Această nouă afirmație a atins un alt nerv. Iar casa n-a fost construită pe un vechi cimitir indian, da? Iisuse Hristoase. Acest acces de furie - o răbufnire - m-a calmat pe moment. Miller mi-a observat mâna care tremura în timp ce ridicam ceașca de cafea la gură și apoi, amintindu-mi de buza mea, am pus-o la loc pe farfurioară. Eram gata să izbucnesc în plâns din cauza inutilității acestei întâlniri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
3/07 Elsinore Lane. - N-am putea doar să ne mutăm în altă casă? Gâfâiam. - Nu putem să plecăm de-acolo? Nu mă puteam controla. - Nu ne-am putea muta în altă parte? Miller mă prinse de mână să mă calmeze. - Domnule Ellis, în acest caz nu cred că ai de ales. Nu mai puteam respira. - De ce? De ce n-am de ales? - Deoarece nu neapărat casa ar putea constitui sursa bântuirii. Începusem să plâng din nou. - Dacă, dar, dacă, dacă, asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bloca ușa de la intrare și cum nu vroiam să trec peste el, am dat înapoi spre scări. Mă deplasam deliberat. Pretindeam că sunt invizibil. Scâncetul lui Victor se metamorfoză brusc în mârâit. M-am oprit, sperând că asta îl va calma pe Victor. Răsuflam adânc, sacadat. Câinele, încă ghemuit pe marmura holului, începu să facă spume la gură. De fapt, spuma se revărsa pur și simplu din gura lui într-un jet continuu. La început galbenă, de culoarea fierei, spuma se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
escapadă prin Parisul nocturn. Ideea noastră de a ne retrage de la petrecere le-a cam contrariat pe fetele de la Mission 2000 (ne remarcaserăm la dans). A trebuit să le fluturăm prin față ideea că vom reveni numaidecât, pentru a le calma. Ne lăsăm în continuare pe seama abilității lui Nicolae Prelipceanu, care ne spune că la Paris găsești mereu prilejuri de exultare personală. A doua zi ne vom descurca și noi destul de bine în metroul parizian, cu puzderia lui de semne distinctive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]