2,870 matches
-
rămas în funcție decât două luni292. Mărturii provenind chiar de la revoluționari atestă impactul epidemiei de holeră asupra desfășurării evenimentelor din vara anului 1848. Astfel, Gheorghe Magheru, membru al Guvernului provizoriu și "general căpitan oștirilor neregulate", scria, la 15/27 iulie, camaradului său de arme și coleg de guvern, generalul Christian Tell, "cap al oștirilor regulate" și ministru de Război, despre faptul că a "zăbovit aici în Slatina până astăzi, fiind fost lipsă de dorobanți, aflîndu-se împrăștiați din pricina cholerii ce urmează în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fi aruncat În foc jurnalul. Poate că mama bea Într-adevăr pe furiș Încă de dimineață, așa cum i-a strigat În față Walter, atunci când v-ați certat ultima oară și el a plecat, trântind ușa, spre trenul de unde se auzeau camarazii cântând Heidemarie. Poate nici Klara nu a vrut să dea Germaniei Încă un soldat, ca fată-mamă, așa cum spunea, ci doar Își pierduse răbdarea pentru că Hermann nu venise În permisie, la vârsta ta de acum ai putea să Înțelegi ce ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
îi citam câteva rânduri din Tennyson pe care le învățasem de la bunicul: Lacrimi, trufașe lacrimi, nu înțeleg ce înseamnă, lacrimi din adâncul unei disperări divine. Dar uneori, în timpul lecțiilor obișnuite, se întâmpla ca eu să preiau predarea. Atunci micii mei camarazi ascultau zeloși și cu uimire poveștile mele despre cum Iosua a obligat soarele și luna să stea nemișcate în valea Aialon. Și despre Ștefan, care a depus mărturie în fața Marelui Sfat și a fost condamnat la moarte, fiind lapidat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la glumele triviale despre urină și fecale. Când vreun amărât de la cine știe ce fermă îndepărtată avea hainele peticite sau zdrențăroase și, în consecință, era batjocorit, participam și eu. Și o făceam cât puteam de bine. Se mai întâmpla ca vreunul dintre camarazii mei inițiali să se oprească și să mă privească lung, cumva scruntător. Dar nu cu dispreț, ci cu înțelegere și compasiune. Nu aveam nimic împotrivă. Nu, eu apreciam acest lucru. Compasiunea este, cred, cel mai nobil sentiment uman. După-amiezile mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
anume sau 16 iunie în oricare alt an, fac acest lucru împotriva bunului simț, doar din încăpățânare și din sfidare. Așadar, pe 12 iunie 1953 s-a terminat perioada mea școlară. A fost un moment de melancolie solemnă. Micii mei camarazi au cântat pentru mine. Profesorul a ținut un discurs. Parohul a vorbit și el și mi-a înmânat darul comunei: gravurile lui Albrecht Dürer la povestirile din Biblie, legate în pânză neagră. Ca să-mi stăpânesc emoția, am spus și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vântul, pe Râu, sub noi, se stârneau rotocoale albe. E foarte greu să descriu acel sentiment de solidaritate care poate cuprinde oamenii într-o seară de miez de vară. Eu ședeam pe o bancă vopsită în negru, un pic deasupra camarazilor mei. Sau, mai bine spus, deasupra noastră. Directoarea stătea în picioare în fața mea, îmi citea scrisoarea mamei, iar mici rafale de vânt făceau ca hârtia subțire, de culoarea teracotei, să fluture, împodobită cu monograma ușor de recunoscut a tatei. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aceea camera ei rămăsese goală. Era una dintre cele mai tinere surori, aștepta deja un copil. Poate că însămânțarea se petrecuse în secret chiar la noi. Acum eu urma să fiu mutat în camera goală. Nu vreau să-mi părăsesc camarazii, am zis. Nu ești primul care se mută, a afirmat ea. Era adevărat. De când eram acolo, mulți fuseseră înlocuiți. Eram înlocuibili. Vreau să rămân cu ei, am spus. Cu cei de la început, dar și cu cei înlocuiți. Sentimentul nostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ale lui Kerstin Ekman, Heinrich Böll, Sara Lidman, Tomas Tranströmer, Thomas Mann, P.O. Enquist, Göran Tunström și Sven Delblanc, erau uimitor de dificile. Totul nu era de fapt decât hârtie și nimic altceva. Iar eu nu mai eram tânăr. Camaradul mirosind a spirt și cu mine lucram tot timpul alături. Mă bucuram că-l auzeam citind cu voce tare. Datorită lui știam că adineauri am descărcat câteva zeci de kilograme de Barbara Cartland, Sigge Stark, Dan Brown, Birgit Th. Sparre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
au văzut între nămeți, comandantul tunului l-a pus chiar pe el - știindu-l de la pădure - să taie un brad și să-l despice încât să poată face niște lopeți din lemn... După o muncă cu schimbul făcută cu un camarad au facut vreo patru lopeți... Când au reușit să scoată tunul dintre nămeți, s-a auzit glasul comandantului de tun: „Brava, băieții tatii! Brava! Știam eu că am lângă mine niște flăcăi unu’ și unu’”... În timp ce rememora acea întâmplare, și-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
glasul omului care avea mereu de pus o întrebare. ― Doar asta ne lipsea. Să ne trezim oameni, tun și cai pe fundul pârâului. Am strigat la cei din amonte să-mi vină în ajutor. Cât ai clipi, am simțit umărul camarazilor mei. Cu mare greu, am reușit să punem tunul pe loc tare. Eu mă aflam încă pe ultima bârnă a podului, clipă în care s-a auzit un pârâit puternic și am simțit că mă duc în gol... Podul se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
avea prin vreun fund de sticlă, omul tăcut a prins a povesti: ― Întâi vreau să vă rog ca la începutul povestirii să fiți mai îngăduitori, fiindcă abia după aceea se îngroașă gluma și o să așteptați sfârșitul cu sufletul la gură. Camaradul cela al meu era dintr-un sat de pe lână Iași. Și spunea el că înainte de a ajunge în satul lui, venind dinspre Iași, treci pe o uliță numită Trei Fântâni. La capătul acestui drum te întâmpină botul unui deal numit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de pe lână Iași. Și spunea el că înainte de a ajunge în satul lui, venind dinspre Iași, treci pe o uliță numită Trei Fântâni. La capătul acestui drum te întâmpină botul unui deal numit Căprița. Din acest loc și până în satul camaradului meu, drumul curge la pas alături de un firicel de apă, care clipocește adormit pe adâncitura unui pârâu, printre fire de papură și pănușiță. În dreapta drumului, dealul Căprița își întinde parcă un braț care până la urmă ajunge în culmea Păunului... Cică
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
armata noastră singură l-a învins pe neamț în bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz... - a intervenit în firul povestirii învățătorul. ― Asta-i drept. Și ce lecție a primit neamțul! Eu aș dori, însă, să revenim la cele povestite de camaradul meu - a propus cel tăcut. ― Voie ca de la vodă - a intervenit profesorul. ― Și cum spuneam: fiindcă pe această cale curgeau negustorime și cărăuși zi și noapte, li s-a așezat în drum un han ca acela... Amu’ dacă mă-ți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
curgeau negustorime și cărăuși zi și noapte, li s-a așezat în drum un han ca acela... Amu’ dacă mă-ți crede, bine de bine... Dacă nu, nu-i nimic. Eu vă spun doar ce am auzit din gura acestui camarad al meu. Cică acolo, în Vlădiceni, se află unele lucruri care nu sunt de crezut. Spunea el că într un loc sunt două fântâni alăturate: în una apa este nemaipomenit de bună, iar în cealaltă izvorăște apă sălcie. Apoi, înspre
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că sarea nu era ca cea de la ocnele cele mari, dar cei din sat o foloseau pentru vite. Eu te-aș întreba: cine a avut curajul să așeze un han tocmai în cuibul lotrilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Apoi, cum spunea camaradul meu, hangiul nu era unul oarecare. Nu era străin de treburile bandei de hoți, mai ales că în scurtă vreme ajunsese să strângă o avere peste măsură de mare. ― Da’ se poate să nu facă avere un hangiu? - a întrebat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Păi una-i culoarea florii când soarele abia își arată fața și alta-i peste zi... Dimineața, nici sâniliul cerului n-o poate întrece! - a ținut să precizeze țârcovnicul. ― Cu îngăduința dumneavoastră, aș încerca să merg mai departe cu povestirea camaradului meu, care avea un har deosebit în a povesti... ― Să-l văd eu pe cel care se așează de-a curmezișul, că și-a găsit nașul cu mine! - a sărit unul dintre concentrați, care - se vedea bine - a avut plosca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i înainte, fratele nostru - a convenit profesorul. Se vedea de departe că povestea a început să-i prindă în mrejele ei pe toți cei din vagon... ― Dacă nimeni nu se împotrivește, am s-o depăn așa cum am auzit-o de la camaradul meu. Apoi, șeful lotrilor venea la han doar când știa că nu-l paște nici o primejdie. Și cine credeți dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
auzul acestor cuvinte, hangița a început să plângă în hohote. „Dumneata mergi și caută-l pe băiat” - i s-a adresat străinul jandarului... Ce s-a întâmplat mai departe, nu vă pot spune... ― Eu cred că trebuie să-i mulțumim camaradului nostru pentru o poveste ca asta. Strașnic spusă! - și-a exprimat părerea învățătorul. ― Ar cam trebui să ne odihnim, că mâine... Mâine nu se știe ce ne așteaptă. Înainte, însă, să vedem ce mai avem prin cele sticle - a vorbit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nevoie să fim pregătiți din toate punctele de vedere. În primul rând, să fim instruiți, încât să știm a mânui foarte bine și cu rapiditate armamentul. Să știm a folosi terenul și orice fel de fortificație. Să știm a fi camarazi adevărați și în caz de nevoie să mergem până la sacrificiul suprem! Toate astea nu le vom putea îndeplini dacă nu ne vom reaminti ceea ce am învățat cu ani în urmă, când am făcut armata de drept. Și, dacă nu greșesc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
închipuire. Da’ ce? A dezertat? ― Deși toți de la tunul nostru au plecat să-l caute, nu l-au găsit. ― Ce ați făcut? Că nu se putea să rămâneți cu tunul acolo în pădure. ― Am cerut permisiunea comandantului și împreună cu un camarad am plecat în satul de peste vale, să căutăm cai, boi, ce om găsi. Numai să putem pleca. ― Și? ― Am umblat jumătate de sat. În cele din urmă, am găsit un om al lui Dumnezeu - moș Dumitru - care avea și el
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
O agățați de tun cu lanțul aista și băieții n-o să vă lase la greu. O să-i aduceți înapoi după ce vă-ți face treaba. Am toată nădejdea. Să vă ajute Dumnezeu! ― Și cine a mânat plăvanii? ― Eu. Cine altul? Ceilalți camarazi de la tunul meu erau târgoveți. Așa că... Am legat tânjala de tun cu lanțul dat de gospodar și când totul a fost gata am îndemnat: „Hai, băieților, că sunteți de ispravă. Ați tras la plug, ați tras la car, v-ați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
termin. M a întrebat ce știu de cai și omul care trebuia să aibă grijă de ei. Am răspuns scurt: „Să trăiți, domnule căpitan! Nu știu”. „Dacă în această noapte omul și caii nu apar în cazarmă, mâine dimineață, împreună cu camaradul de lângă tine, duceți boii gospodarului, împreună cu doi saci plini cu ovăz și mulțumirile noastre pentru bunătatea lui. Apoi îl căutați pe dezertor... Acum băgați tunul la adăpost, dați boii în primire omului de la grajduri cu ordin ca mâine dimineață să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
noi eram deja răgușiți și de Traistă al nostru nici pomeneală. Pădurea se rărea, semn că suntem în marginea ei. Se vedea deja un islaz întins până hăt departe. „Dacă se întunecă, adio Traistă și cai” - și-a spus părerea camaradul meu. „Ai dreptate, dar până atunci mai e ceva vreme” - l-am îmbărbătat eu. Și... cum mergeam noi agale, mai ales că am cam umblat la sticla cu rachiu, mi s-a năzărit că pe islaz, taman în creasta dealului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am cam umblat la sticla cu rachiu, mi s-a năzărit că pe islaz, taman în creasta dealului, se vede coborând la vale un om cu doi cai, duși de dârlogi. „Tu vezi ce văd eu?” - l-am întrebat pe camaradul meu. „Văd, dar nu prea deslușesc dacă omul îi îmbrăcat militar sau...” „Aista-i Traistă, fiindcă nici un țăran nu vine din țarină cu caii de dârlogi. Îi înhamă la căruță sau la plug” - am zis eu. Spre a se convinge
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
meu. „Văd, dar nu prea deslușesc dacă omul îi îmbrăcat militar sau...” „Aista-i Traistă, fiindcă nici un țăran nu vine din țarină cu caii de dârlogi. Îi înhamă la căruță sau la plug” - am zis eu. Spre a se convinge, camaradul meu a încercat să strige, dar din gâtlejul lui nu a ieșit decât un gâjâit ca la gânsac. „Ai răbdare să se apropie și o să ne dăm seama dacă e el sau altcineva” - l-am potolit eu. Ne-am oprit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]