7,454 matches
-
glasuri desțelenite. Că de vorbe și de sfaturi ne-am săturat! FOCURILE Capitolul VII SCÎNTEIA 1 În aceeași duminică, pe la amiazi, Grigore Iuga cu Titu Herde-lea coborau în gara Burdea, unde îi aștepta brișcă galbenă de la Amara cu Ichim pe capră. ― Toate bune pe aici, Ichime? întrebă Grigore. ― Deocamdată pace, conașule! zise vizitiul. Răspunsul cu "deocamdată" nu-i plăcu lui Grigore, totuși nu insistă. Destul îl plictisise călătoria cu trenul. Într-un vagon a fost numai el cu Herdelea. Celelalte, de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-mi lași casa singură, să te duci la cârciumă sau după alte parascovenii... ― Vai de mine, conașule, se poate? protestă Odudie. Nu mă cunoașteți dumneavoastră? ― Bine, bine, dar să iei seama, Lazăre! zise Cosma Buruiană, urcîndu-se și el sus pe capră, lângă vizitiu. ― Am înțeles, conașule! făcu vătășelul plecat, adăugând după o clipă, nedumerit: Iertați că vă întreb, conașule, dar ca să știu pentru... Dumneavoastră adică nu vă mai întoarceți? ― Ce vorbă-i asta, Lazăre? strigă arendașul. Cum să nu mă mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-vă, că poate să i le puie la loc doftorii! Nu mai râse nimeni. Toți se uitau cum se așează arendașul în trăsură, ținând mereu pe brațe pe Aristide, cum îi învelește doamna Platamonu și cum apoi se urcă pe capră, lângă vizitiu, cum Dumitru Ciulici și cele două slujnice se sileau să le fie de ajutor. Apoi caii porniră spre poartă. Trecând pe lângă grupul de țărani, Platamonu, cu ochii plânși și glasul amărât, strigă: ― Lasă, Chirilă, că Dumnezeu e sus
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre Amara. Isbășescu încercă să-l convingă că ar fi mai bine să aștepte totuși până mâine... Grigore îi aruncă o privire atât de mustrătoare, că contabilul nu îndrăzni să mai continue. Pe la ora două erau pe drum. Isbășescu, pe capră, avea inima cât un purice. Vrând să-și facă puțin curaj și observând că Grigore nu e dispus să-i mai audă glasul, începu o conversație pe șoptite, despre ororile țăranilor răsculați, cu birjarul care tremura de frică să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Singurătatea și toate umbrele care rătăcesc aici în aer m-ar neurasteniza complet. Trebuie însă să iau dispoziții pentru muncile încă neîncepute și pentru reparația celor ce se mai pot repara... Cu aceeași brișcă galbenă și cu același Ichim pe capră părăsi Titu și acuma Amara. Ulița era tot pustie, parcă oamenii încă n-ar fi îndrăznit să iasă de prin case sau ascunzători. Curtea primăriei era tot plină de țărani culcați la pământ, cu fața în jos și păziți de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Huși, pe Valea Lohanului. În vara aceea, a lui’53, și-a ridicat o căsuță din vălătuci cu o cameră și o tindă pe care a acoperit-o cu stuf. A săpat fântână în curte. Și-a cumpărat o capră care să-i dea lapte, făcându-i și țarc. Apoi a mai făcut un coteț pentru câteva găini. Spre toamnă s-a apucat să desțelenească la hârleț o parte din imaș, pregătindu-l astfel pentru a-l însămânța în primăvara
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să iasă din liniștea lui sufletească, mergea la câinele Medor, nume dat, probabil, din propoziția „mi-e dor” cu care vorbea ca unui tovarăș de singurătate. Ziua și-o petrecea cu treburile din gospodăria pe care și-o ridicase, cu capra și iezii, cu porcul pe care-l creștea și cu găinile. A trăit liniștit în singurătatea lui pe care singur și-a ales-o până spre anii’90, când cineva a trecut pe cărare și a auzit urletul de jale
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cîrnați de oaie, ceva pastramă de rață și Dumnezeu știe ce alte orătănii. Pe de altă parte, brînzeturi, de vreo zece feluri, bune de să trezească interesul chiar și al unui francez. Toate „tradiționale”, bineînțeles, chiar dacă vechimea tradiției brînzeturilor de capră sau a burdufului cu chimen, de pildă, este mai degrabă de ordinul lunilor decît al secolelor. În orice caz, pot să garantez că erau „autentice” toate, adică cei de la care le-am luat chiar le-au făcut cu mîna lor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și Egiptul Introducerile în Biblie sau manualele reproduc uneori pic-turi găsite într-un vechi mormânt egiptean, la Beni-Hasan, care reprezintă un grup de semiți asiatici la sosirea lor în Egipt. Animalele de povară sunt măgarii. Acești semiți aduc drept ofrandă capre din turmele lor. Ei aduc de asemenea și instrumente muzicale și o nicovală. Unii cercetători consideră că am avea în această pictură o ilustrare a vieții patriarhilor. Ne-am putea închipui în felul acesta sosirea lui Abraham sau a fraților
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
femei și copii. Bărbații poartă arcuri și săgeți, lănci și toiege, în timp ce penultimul bărbat cântă la o liră cu opt coarde. Măgarii duc poveri, între altele burdufuri și o suliță. Capul Ibșa și un bărbat care îl urmează cu o capră sunt cu picioarele goale, probabil în semn de respect, în timp ce se poate observa că bărbații și femeile poartă diferite feluri de încălțăminte. Guvernatorul Khnum-othep poartă sandale foarte fine, slujitorii săi sunt și ei cu picioarele goale. 6. Un argument în favoarea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a mai avut la cin-să sugă, și-a murit și gemenii, da ea, și Ilie, și Niculaie, ei a trăit, că era mai mari, și a avut zile. Și-a stat ei singuri în casa veche din Pantilimon, lângă biserica Capra, unde-i înmormântată mămica, a stat singuri, ea și cu liota de frați mai mici după ea ; care trăise, trăise, care murise, murise, care cum le-a fost și lor norocu... Ce mai venea să-i vază mă-sa mare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a mutat la ea și i-a făcut și ăleia un rând de copii. Dacă vreți, veniți și voi, a zis tăticu, când s-a mutat la Mârlancă. Da ei au rămas tot în casa veche din Pantilimon, lângă biserica Capra, unde-i înmormântată mămica... Scoate puțin fierul din priză, prea s-a-nfierbântat. Deschide ușa de la cămară, nu-s decât niște biscuiți uscați, ia unul, îl vâră în paharul cu apă, îl moaie și-l molfăie-n gură. — Eu mă duc, mătușă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-l împace pe bietu Ilie. Se-nvinețise, săracu, de-atâta plâns și era greu ca pietroiu. La urmă se învățase ei, și cum s-auzea clopotele bisericii, cum s-auzea clopotul mare de la Mitropolie, și clopotul lor de la biserica Capra, și-ncepea și sergenții cu țignalele lor, atuncea mămica, repede cu Sile-n brațe și cu gemenii de poală, stingea focurile iute-iute și fugea toți în pivnițele lui Spală-Varză. Spală-Varză avea pivnițe cum nu era-n toată mahalaua ! Da când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lângă scară și abia pe urmă se suie. Ea merge mai departe spre clasa a doua, cu pași grăbiți, de când a-nchis prăvălia, numa cu-a doua a mers și n-a mai murit. — Ei, mare economie cinci bani, zice capra de cumnată-sa. Mare economie, uite că e. Uite că de colo, de colo, s-adună ; și dacă n-ar fi fost chibzuită, cu cât îi aducea omu ei, nu s-ar fi descurcat nici o săptămână. Dar nu mai are
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămas copil necăjit, de unșpe ani, și cu liota de frați după ea... La urmă, a început să le tot ceară nemții căpățâni de zahăr, și gaz, și tingiri de aramă, și cazane, și a luat și clopotu de la biserica Capra. Unde mai era-n casă cin’ să spuie-un cuvânt mai spunea, da pe ei, bieți orfani, cin’ să-i apere ? A mai sărit cu gura vecinii, i-a mai luat și i-a mai ocrotit ; la urmă, a murit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
venit de copil de la țară. Ei îi plăcea mai ales în octombrie, la Sfântu Dumitru, să stea sub umbrar, și cu o ulcică, două de turburel, și mititei, și fudulii de berbec, și-un pic de ghiudem, și pastramă de capră, momițe, numai ei doi, la o masă, printre răzoarele viei... La urmă, se-aprindea felinarele cu gaz și-ncepea lăutarii, și omu ei se fudulea să vie să-i cânte și lui la ureche. La urmă, se dregea c-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de pate, mai o conservă, mai niște prăjituri uscate, mai o bucată de cașcaval. Odată, ține minte, i-a dat trei ouă, unu i s-a și spart până acasă. Da ea nu sta la tocmeală sau să facă pe capra râioasă, tot cu nasu pe sus cum face cumnată-sa - la ce să fi umblat cu nasu pe sus și să nu le fi luat ? Cine pierdea ? Nu pierdea tot ea ? La ce bun atuncea ? — Ia-le, Vica, îi zicea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Doozeci i-a găsit aia de la circă după ce s-a prăpădit bietu Ilie, d-atunci umblă cu hiposerpilu la ea, și cu carbaxinu. Dacă nu și-ar fi avut singură grije de ea, de mult ar fi fost la biserica Capra, lângă mămica ! Tot stă lângă zid, tot încearcă să-și aducă aminte, și-odată i se face lumină-n minte : numai la putoarea de Ivona putea să-l fi pierdut, că numa acolo a umblat în țoașcă. Când a scos
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ocrotitor, că timpul înaintează spre folosul nostru, atâta vreme cât ne păstrăm obiceiurile. Tabieturile... însă parcă se aude o trăsură ?... Din păcate, orișice trăsură intrată la noi pe stradă (dacă nu este o birjă de piață, rătăcită, cu un birjar afumat pe capră, sau un cupeu care adăpostește o aventură galantă) nu mai are un alt peron unde să tragă decât al nostru ! Iar eu nu sunt pregătit, nici ca vestimentație, nici ca dispoziție, să primesc acum o vizită neanunțată ! Am ajuns în mijlocul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi las pe toți să se ducă-n oraș și io mă-ntorc fuga-fuga, acasă, și-acu mă văz cum alerg cu sufletu la gură, s-ajung înainte să se întunece, mi-era frică să trec pe-ntuneric pe lângă biserica Capra, tot scotea dinăuntru coșciuge, tot atârna la poartă prapuri de mort, după biserică venea la rând cimitiru, plin de cruci noi, eee, ce frică mi-era ! Merg pe lângă zid cu ochii închiși și-mi fac cruce în gură cu limba
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar-ar dracu-n ei de lighioane spurcate ! Că io numa cu gazu ce-i țiu la respect, altminteri ce-ar mai da ei năvală ! Da io gâlgâi cu sticla pân toate colțurile unde-i știu că s-aciuiază. Numa capra de cumnată-mea tot strâmbă din nas, nu și nu, că gazu miroase, păi, a ce miroase, zic io. A ce ? A gaz ! Las’ să miroasă, zic, că gazu nu lasă putoare și în el am bază, că n-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întâmplare ! Numai înțepături veninoase... Lasă, stai jos, ce te scoli, te așezi ? Stai și te liniștește ! Și nu mai pune toate la inimă ! Să le fi pus io p ale mele - toate câte le am -, de mult eram la biserica Capra, lângă mămica ! Da când văz că mă ncing, iau una d-asta, iau două, și-odată mă liniștește !... Dumneata ești femeie cu cap, păi te amărăști d-o nebună... — Bine-ar fi să fie nebună... Dar grija asta să vadă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru că acola era mai mult spațiu, mai târziu se făcea bal la căminul cultural. 6. Cum petreceați Anul Nou? În Ajun de Anul Nou băieții mergeau cu Anul Nou, cu Anul Vechi, cu Ursul ,cu Jienii, cu Mireasă și cu Capră, iar fetele mergeau cu uratul. Toată lumea era bucuroasă să-i primească și le dădeau colăci. Tinerii de însurat umblau cu Jocul, iar fetele de măritat făceau colăci mari pe care fiecare față îl dădea prietenului ei. A doua zi tinerii
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA VĂLENI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bojoagă Ionela () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2076]
-
călăi. Stăteau și Își admirau capodopera, mijindu-și privirea ca un șablon prin care se scurgea o inundație umilă de uniforme regulamentare. Și hop și eu printre ei, stricînd armonia! Aveam 12 ani, eram un pic mai mare decît o capră. M-a pescuit din mulțime și m-a pocnit fără să aștepte o explicație, Înainte să casc ciocul să mă salvez. Am crezut că m-a lovit o mașină, dacă-mi amintesc bine, cred că mi-am și murdărit un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmi vrea binele. Eu sînt nerecunoscător, țip. Mergem pe alei, neguroși, iar eu stau și mă Întreb ce i-o fi spus doctorului. Mă bagă În operație și ies de-acolo cu un nas cîrn, mic cît o căcărează de capră, un nas ca un rît miniatural. Va trebui să vorbesc cu el, trebuie să aflu ce i-a spus; poate că totuși e un om rezonabil și recunoaște În mine un erou de război... Nu-mi ajunge setul de cicatrici
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]