9,952 matches
-
o scenă pe care nu și-ar fi imaginat-o niciodată. Conacul lui Levy nu-l pregătise pentru interioare ca cel de pe Constantinopole Street, sau ca acesta. Apartamentul domnișoarei Trixie era decorat cu cârpe, gunoaie, bucăți de metal, cutii de carton. Undeva, dedesubtul acestora, se afla mobila. Dar suprafața, terenul vizibil, era un peisaj format din haine vechi, lăzi și ziare. Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de o trecătoare, o porțiune defrișată, un culoar îngust de dușumea goală care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urme de degete murdare. Georgia se duse să aducă scărița. Împinse trapa într-o parte și mai multe ace și seringi căzură pe podea. Dumnezeule, își spuse. Întinse mâna în spațiul podului, pipăind împrejur. Atinse o grămadă de tuburi de carton, ca de pastă de dinți. Le scoase. Toate aveau etichete medicale: lupron, gonal-f, follestim. Medicamente de fertilitate. Ce făcea oare fata ei? Decise să nu-și sune soțul. S-ar fi enervat prea tare. În schimb, scoase celularul și formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oaspeții se Întreabă unde le sunt gazdele, lăsându-și mortul singur. Așa a spus sora care jucase odată rolul de „mamă“ pentru mătușa Zelliha, cântându-i cântece de leagăn pe jumătate inventate, dându-i să mănânce prăjituri pe cutii de carton preschimbate În mese imaginare, spunându-i povești În care fata cea frumoasă se căsătorea Întotdeauna cu prințul la final, alintând-o și gâdilând-o, sora care o făcea să râdă ca nimeni alta. — Bine! a Încuviințat mătușa Zeliha. Să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Munch erau de-a dreptul odihnitoare. Îi plăceau măștile acelea care se strîmbau, și cu siguranță că era singurul lor administrator, deoarece negustorii erau Încîntați să i le vîndă la un preț scăzut. Adusese din pivniță vreo zece cutii de carton, pline de praf, În care păstra tot soiul de hîrțoage, socotind că-i vor fi de folos Într-o bună zi. Cutiile astea Încurcau puținele spații rămase goale În Încăpere. Larg deschise, zăceau pe parchet ca niște animale abia doborîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu operatorul“, Îmi spunea el) și nu izbuteam să recitesc ce scrisesem („trebuie să recitești ce ai scris imediat, de cum se aprinde lumina“). N-am mai plecat de atunci la cinema fără să-mi strecor În buzunar cîteva fișe din carton alb lucios. E un obicei cu care am rămas. Chiar dacă tata mai văzuse filmul de douăsprezece sau de cincisprezece ori, ținea să-l revadă odată cu spectatorii cu care urma să discute mai apoi. Îmi pîndea și mie reacțiile, iar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cunoșteam bine expresia aceea pe care o avea cînd se concentra ca să nu se enerveze din cauza publicității. Nu redeschidea ochii decît În momentul cînd Îi făceam semn cu cotul pentru a-i atrage atenția că tocmai apăruse pe ecran primul carton al genericului. Mama mi-a spus Încetișor: „Poți să-l săruți“. L-am sărutat. Obrazul lui era catifelat. Am recunoscut mirosul de after-shave cu care-l dăduse mama după ras. Nu avusese timp să se radă singur Înainte să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
căută în buzunare. Își întoarse privirea în timp ce mâinile își vedeau în continuare de treabă. Câte lucruri are de îndurat o femeie! Degetele au dat peste ceva tare și compact. Recuperă un pachet de cărți de joc, încă în cutia de carton, și dădu la iveală primele cărți. Era unul din acele pachete de cărți de joc pornografice, cu fete goale în locul damelor, cu satiri excitați drept popi și cu hermafrodiți luând locul juveților. Vântul zbură o bucată mică de hârtie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Eu sunt un biet doctoraș. Dumneata ești ditamai investigatorul. Doctorul Pervoiedov dădu din cap cu mânie. Se deplasă de-a lungul mesei și deschise un sertar aflat dedesupt. Este adevărat, am descoperit ceva interesant, spuse el, scoțând un dosar din carton. Porfiri dădu din cap a încurajare. Uitându-se la notele sale, doctorul Pervoiedov continuă: ă Ei bine, să începem cu tipul cel mare. ă Boria. ă Da, da. Într-adevăr. Îți amintești că ți-am atrase atenția asupra absenței leziunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
după care trăiau oamenii „normali“. Și după atâta timp În Manhattan, aproape uitase ce Însemna normalitatea. Răsuci cheia În ușă, intră În apartament și se uită la grămada de cutii din cameră - secretul ei. Livingul era plin de cutii de carton, unele deja Împachetate, altele din care se revărsau hainele, ce așteptau să fie Închise și sigilate. Se pregătea să se Întoarcă definitiv acasă. Până acum nu spusese nimănui. Nu se putea hotărî să facă ultimul pas - să-și dea demisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ochi de broască și mustața scurtă, care se ocupa mai îndeaproape de mine, m-a luat peste picior. „Băiete, tu ar trebui să ajungi la Belle Arte”. Și a râs. N-a lipsit mult să-i arunc cu creionul și cartonul în cap, dar, din fericire, m-am stăpânit. După ce a trecut pericolul, i-am zâmbit umil: „Vă mulțumesc, domnule, sunteți prea bun cu mine”. Clipa aceea mi-a decis cumva soarta. Mai întâi am jurat în sinea mea să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-ți vedem operele la muzeu? Vom povesti tuturor că te-am îndemnat noi să te înscrii la Belle Arte”. Erau foarte drăguți și le-am mulțumit ca să nu le stric seara. A doua zi mi-am luat geamantanul de carton în care aveam câteva schimburi și un caiet de desen, ieșind pe poartă. Știu câte confesiuni au un unic scop: de a ascunde adevărul. Cum eu, însă, n-am nevoie de bunăvoința și iertarea nimănui, îmi pot îngădui să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am hotărât s-o caut. Laboratorul fiind încuiat, m-am mai învârtit pe-acolo, până când, spre surpriza mea, la capătul unui coridor în care nu ajunsesem niciodată până atunci, am zărit pe o ușă masivă, mâncată de carii, un carton: „Intrarea interzisă”. Diavolul rni-a șoptit să nu țin seama de interdicție. Când am încercat ușa, am constatat, mirat, că nu era încuiată. A scârțâit prelung și s-a deschis. M-am pomenit într-un alt coridor, cufundat în semiobscuritate. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zidite. Și În acea altă aripă sunt camere peste camere, eu le-am văzut bine altădată, e imposibil să le fi visat Într-un alt vis, cu mobile vechi și gravuri șterse, console cu mici teatre stil secolul XVIII, din carton decupat, canapele cu huse mari, brodate și rafturi cu cărți nenumărate, toate colecțiile anuale din Jurnalul ilustrat al călătoriilor și al aventurilor pe uscat și pe mare, nu-i adevărat că s-au ferfenițit de atâta citit și că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ști câți cercetători de științe oculte vin aici În pelerinaj... Se spune că aceasta era sala inițierii...“ Pătrunzând din Întâmplare Într-o sală Încă nerestaurată, cu câteva mobile prăfuite, am văzut că podeaua era ocupată toată de cutii mari de carton. Am căutat În ele la Întâmplare, și-mi căzură ochii pe niște resturi de volume În ebraică, după toate aparențele din secolul al XVII-lea. Ce făceau oare evreii aici, la Tomar? Cavalerii aveau bune relații cu comunitatea evreiască locală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
afară Încă mai ninge, și colinde Crăciun, filtrate discret inundă totul cu o liniște cerească. Lui Wakefield Îi e foame. Maggie Îl Îndrumă către o masă doldora de potol gratuit, de la happy hour, iar Wakefield revine cu niște farfurii de carton pline de cartofi prăjiți cu chili și brînză, cîrnăciori și aripioare de pui picante plutind În sos roșu de barbecue. — America, țara belșugului. Prietenul meu Zamyatin repeta Într-una că dacă rușii ar afla despre această tradiție americană pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
german cu dinții rînjiți se așează pe marginea patului mîrÎind la el. Toarnă Într-un pahar două sticluțe de whiskey din minibar și le dă pe gît. Ia meniul de room service cu mîini tremurătoare și numele hotelului, ștanțat pe carton, Îi trezește o amintire. Aici au stat, În 1968, delegații la convenția democrată. Ceea ce aude este... istorie. CÎinele dispare, dar camera Începe să salte și să se legene. Îi e rău. Sunetele revoltei și gazele lacrimogene dispar, lăsînd locul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pot să fac eu singur totul, geme Satan, și să fiu și atent la amănunte. Poate că birocrația are dreptate: să lăsăm baltă cazurile individuale, să ne concentrăm asupra speciei. Autostopistul stă ciucit pe marginea drumului, ținînd În mînă un carton: Nu Muncesc pentru Bani sau Dragoste. Barba lui albă de profet Îi ajunge pînă la brîu și un rucsac verde care pare urît mirositor stă lîngă el. Se apropie șovăielnic de mașină cînd Wakefield trage pe dreapta și spune „Fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fum și durerea plutește În jur atingînd trupurile mutilate, strîngîndu-le cît poate ea de tare, dar fără rezultat. Oamenii țipă ca În pantomime, ținînd În mînă pahare de whiskey și prefăcîndu-se că beau, punînd jos bani falși, scuturînd pahare de carton pline cu confetti; leșurile lor sînt luate și duse departe și umbre Înalte și subțiri aduc alți și alți clienți. Wakefield Își ia o cameră la motelul din vecinătatea sălii de joc, un cub mic, Întunecat, fără ferestre, cufundat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield se Întreabă dacă nebunul nu Îl simte cum stă la pîndă. Dușmanul se cațără În vîrful schelei și, ca de obicei, se așează pe jilțul lui să urmărească lucrările. Scaunul se prăvale sub el de parcă ar fi făcut din carton. Îl văd căzănd cu Încetinitorul și lovind bordurile de lîngă o stivă de cărămizi. — Mon dieu, strigă Francoise, e mort. — Cybelle este foarte palidă, dar Își ține firea. — Ce-ai făcut, Wakefield? Iubiții de o noapte fug de la fereastră, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care nu putea să-l ierte sau să-l uite era faptul că, întorcându-se într-o bună zi de la facultate, descoperise că dormitorul ei fusese transformat în cameră de oaspeți, iar toate lucrurile ei îngrămădite într-o cutie de carton. Mesajul era limpede: mama ei credea că era momentul să se maturizeze. Pentru Fran, culmea ironiei era următoarea: nu aveau niciodată oaspeți care să rămână peste noapte. Musafirii aveau atâta minte încât să prefere să stea la pensiuni primitoare Bed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran îl îmbrățișă, ca nu cumva să o vadă plângând. Se întâmpla ceva îngrozitor cu tatăl ei iubit. Se transforma, sub ochii ei aproape, într-un străin ceremonios și distant. — Poftim, zise maică-sa repede, întinzându-i cutia albă de carton în care se afla prăjitura. Ia-o înapoi la birou și servește-i pe cei de-acolo. Era prăjitura cu nucă pe care o adusese ea și care rămăsese neatinsă. În drum spre mașină, nu-și mai putu stăpâni lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
proteveu că făcea reclamă, afară e și două milioane tricou’. Scump, nu e de nasul nostru, dar poți lua. Bluza de trening se dă cu treningul, e mai scump tariful. Dai bluza singură, dacă e model. Treningul tot e la un carton de țigări, depinde de calitatea lui. Bine e că e ca la obor. Cât ceri, atât, bine, atât dau, e atât, nu dau decât atât. Trebuie să prinzi și criza lu’ ăla, să-i ardă buza, să-l prinzi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cine schimbă. La normali, Afterșef la două-trei bune. Okmenele se înregistrează și sunt interzise. Bine, avem cu manele casete înregistrate, dar nu avem la ce să ascultăm. Pe meseveu nu se face rachiu, dar din auzite, o jumate merge un carton, dar e rar, cine e prins, e ras. Checeapul, dulceața aia, nu iau, merge la unu’ de fumat, cum merge și o conservă de pateu sau de pește. Conserva de patru sute e două bune. Cearceafuri, perne, pături e bine vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și o conservă de pateu sau de pește. Conserva de patru sute e două bune. Cearceafuri, perne, pături e bine vara să le cumperi, iarna e foarte scumpe. Vara iei o pătură turcească la două-trei bune, iarna o iei la un carton, că-ți dă unde te doare mai mult. Pernă, mai rar se cumpără, să fie de acasă, fulgi de găină. Astea-s rare și se face tranzacția în cameră, nu merge cu ditamai perna pe caleașcă sau la Club. Portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
n-am zis nimic. Nu i-am prins pe ăia, dar i-am prins pe alții. Și-n camera aia se mai afla unul din ăia care au participat la țeapă. Și le-am tras și eu țeapă cu două cartoane. Deci cu 20 de pachete bune. Le-am zis că am un casetofon. Le-am zis să-mi dea țigările înainte, că n-am încredere așa, și omul mi-a dat țigările și eu i-am spus: „Mă, uite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]