46,651 matches
-
Bratu Iulian După ziua în care a fost chemat la DNA, purtătorul de cuvânt al PSD a anunțat că o va da în judecată pe Monica Macovei. Monica Macovei a scris, miercuri, pe pagina sa de Facebook, după chemarea lui Dan Șova la DNA, că Victor Ponta era partenerul
Dan Șova o dă în judecată pe Monica Macovei: "Minte!" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/82318_a_83643]
-
spună nici măcar danke schon. Eram șapte români în clasă și 20 de nemți. Toți ceilalți făcuseră grădinița germană. Eu nu. Așa că în prima zi, învățătoarea ne-a ridicat pe rând în picioare și ne-a întrebat în germană cum ne cheamă. Problema e că înaintea mea au răspuns doar nemții din clasă și cum erau prenume ca Harry, Karin, Gerhardt și altele asemenea, cu numele de familie aferente - Zawatzky, Fischer, Beldinger etc, de care eu nu auzisem niciodată, nu am înțeles
Carmen Avram, în prima zi de școală - FOTO by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/82340_a_83665]
-
trudnicul murmur.// Mâinile-acestea moi de-adolescent,/ Fermecător de lungi și de stângace,/ Ca pe un fruct de rouă vor desface/ Sinceritatea!// Încrezător, cu sufletul inform,/ M-arunc din turnul unui ‘nalt poem,/ Fără să știu, fără să vreau să-mi chem/ Imaginile care-n mine dorm,/ De care uneori mă tem.". În Puck, găsim nota argheziană din Cărticică de seară: "Dă-mi mâna, Puck. Pădurile-s a' noastre/ Pline cu zâne mici cât degetarul./ Pe prunduri fine scârțâie cleștarul/ Izvoarelor rotunde
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
o comună de lîngă Titu. Autor de schițe orale. Făcea cronica întîmplărilor din comuna lui și a celor din triajul de vagoane. Ascultătorii cunoșteau întîmplările, erau consătenii lui, ceferiști și ei. Le plăcea însă cum le povestea omul, Cornățel îl chema. Cînd n-avea nimic nou - erau și asemenea zile - îl puneau să povestească vreuna mai veche, ceea ce nu accepta totdeauna. Nu-i plăcea să se repete. Mai ușor începea o povestire nouă decît una dintre cele vechi. Dacă-l grăbea
De ce povestim? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8253_a_9578]
-
dez)onoare și alte ființe ciudate. Kathryn Hughes, o specialistă în "proza biografică", se întreabă cu o ironie mușcătoare dacă aceste personaje ale apusei lumii no-biliare "nu stau cumva toată ziua undeva într-un budoar, coafân-du-și părul, așteptând să fie chemate pentru a-și îndeplini datoria biografică". Între timp, armata cercetătorilor a coborât cu un veac, săpând cu spor tranșee în secretele minunatului secol al XVII-lea! Argumentele de acest tip sunt valabile în culturile unde fiecărui autor important i s-
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
restul plutonului. Cu toții mâncau la cartofii găsiți în cabană și făcuți pe jar. Pifanii stăteau mai timizi la o parte" (Ciprian Ulea, sferaonline.ro); Nu că aș fi făcut eu mare armată, dar ostașii de ciclul 1 știu că se chemau pifani și erau la cheremul Ťveteranilorť" (theatomicfamily.blogspot.ro). De la acest sens e ușor de trecut la o generalizare: pifan capătă și sensul de "începător", nu numai în domeniul militar (cf. 123urban.ro), și deci de "naiv", "prost", "fraier" (sensuri
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
se cutremure, scrie, în Paștile mele, un clocotit poem în proză, care este al lumii noastre, lepădat însă de calea pe care a găsit-o, în lumea lui - "mișelit deodată, caut mângâiere": "Ca altă dată, clopotele unei bisericuți de mahala cheamă credincioșii la denii spre rugă și nădejde. Că alții mai pot avea Paști, îmi pare bine. Dar mie? Nu-mi trebuie. Nu mai vreau să am Paști. Vederea aproapelui mă supără. În el este tot atâta ticăloșie ca și în
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
pe care poți alege s-o trăiești deplin în absență oricărei ierarhii prestabilite, a oricărei ordini integratoare, ceea ce duce la un alt sentiment al timpului că pură subiectivitate a stărilor tranziente, reflectate în imagini disparate. Și o imagine de neuitat, chemați în timpul cursurilor, tinerii, unii cu skateboard-ul în mînă, se aliniază într-un singur șir pe coridorul aflat în penumbra, înaintînd implacabil asemeni soldaților din filmul lui Eisenstein, Crucișătorul Potemkin (1925). Este o viziune ironică a cruciadei copiilor, așa cum la fel de
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
fel de sloganuri despre iubire, cu costume moderne, înfoiate și strident colorate în alb și roșu, „pigmentate” cu: inimioare, buline, dungi și amprente de buze, rupte total de lumea satului (despre care se vorbește în libret), nu cred că mai cheamă publicul în sală. Evoluția unei orchestre care cântă mult prea tare, este și ea, previzibilă. Și totuși, sâmbătă, 13 aprilie, mulți spectatori au plecat acasă mulțumiți, deoarece vocalitatea celor patru interpreți principali a estompat celelalte neajunsuri. A fost ca un
Opera ?Elixirul dragostei? la Opera Na?ional? din Bucure?ti: O sear? a vocilor frumoase! by Lumini?a CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83122_a_84447]
-
noastre se destramă" - o spune răspicat, dar elegant metaforic Nicolae Labiș în poemul declarativ și mobilizator Viitorul. Alții, ca Victor Tulbure, invocă mai abrupt răzbunarea și "mânia lumii muncitoare". Maria Banuș dărâmă cu patimă tot "bâlciul" vechii orânduiri. Demonstene Botez cheamă și el la judecata aspră a săracilor "feciorul unui vechi chiabur". Comunistul Lazăr de la Rusca din poemul lui Dan Deșliu, omorât de "haita de chiaburi", stârnește "ura mare, ura sfântă": "Vuiau munții de mânie,/ vuia peștera pustie,/ vuia codrul cu
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
Eminescu era un cinematograf mic și cochet, „Viitorul”, frecventat de toată lumea din cartier. După 1990 cinematografele mici au dispărut, un timp a funcționat acolo un sediu al Universității Ecologice, după care s-a transformat în clubul Wings, care azi se cheamă Modern. Dar nu clubul e subiectul articolașului de față, ci inițiativa extraordinară a trei tineri - Paul Breazu, Cătălin Matei și Vlad Stoica (ei să fie DJ-ii Batiscaf, Sillyconductor și Coughy, de care scrie elogios „Cațavencii”?). Proiectul celor trei, de mare
Oldies, but goodies by Casandra Marcu () [Corola-journal/Journalistic/83138_a_84463]
-
de față, ci inițiativa extraordinară a trei tineri - Paul Breazu, Cătălin Matei și Vlad Stoica (ei să fie DJ-ii Batiscaf, Sillyconductor și Coughy, de care scrie elogios „Cațavencii”?). Proiectul celor trei, de mare ecou în „clubbing”-ul bucureștean actual, se cheamă „Discotecă”, așa, ca pe vremuri. În cadrul spectacolelor se dansează pe muzica anilor ’70 - ’80 și are loc un recital al unei vedete legate de acei ani (anterior au cântat Silvia Dumitrescu și Marina Florea, se “încălzește” Adrian Daminescu). Cea mai
Oldies, but goodies by Casandra Marcu () [Corola-journal/Journalistic/83138_a_84463]
-
un fost înalt demnitar care-și prefiră "cu bine studiată încetineală, amintiri din toate vîrstele, de pînă la finele zguduitului an 1989, ba și puțin pe urmă". Onomastica speței d-sale posedă adesea un zbenghi geografic: Dacă pe unul îl chema Popescu, și-și mai zicea și Puțuri, pe altul, de asemenea, Popescu, dar i se mai zicea și Dumnezeu, pe altul Gheorghiu și își mai zicea Dej, pe el l-a chemat Niculescu și și-a zis și Mizil". Pe
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
adesea un zbenghi geografic: Dacă pe unul îl chema Popescu, și-și mai zicea și Puțuri, pe altul, de asemenea, Popescu, dar i se mai zicea și Dumnezeu, pe altul Gheorghiu și își mai zicea Dej, pe el l-a chemat Niculescu și și-a zis și Mizil". Pe vremuri "mare și tare", veteranul prezintă încă la ceasul de față "o siguranță leonină", părînd a nu avea nimic de regretat: "Preț de două emisiuni ne comunică a fi fost - printr-o
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
Da, nedreptățit, fiindcă vocea frumoasă și startul fulminant în carieră îi dădeau dreptul la o recunoaștere mai largă, iar primul său album solo (după prezențe pe discuri colective), apare abia la... 25 de ani de la debut! Ghinionul său s-a chemat, paradoxal, 1988, anul lansării cu Trofeu la Mamaia, fiindcă peste numai un an și jumătate muzica ușoară românească tradițională avea să fie strivită în malaxorul genurilor dansante, laolaltă cu slujitorii ei cei mai buni. L-am prezentat la Mamaia la
Apostol, nedreptățitul by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83148_a_84473]
-
Pînă atunci, însă, ele au făcut un scurt popas bucureștean, într-o expoziție oarecum neobișnuită și în care aveau un regim de exclusivitate. Deschisă la Muzeul Național de Artă, în spațiul intim și cochet al Sălii ceaiului, această expoziție se chema, bineînțeles, Patru picturi recuperate, expoziție ce nu putea fi altceva decît un amestec de acțiune muzeografică propriu-zisă, de acțiune a hazardului pur și de valorificare cultural-simbolică a unui fapt de senzație în care patetismul responsabilității față de patrimoniu se întîlnea cu
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
lumea dintr-o librărie timișoreană să vă îmbrățișeze îndelung. Până atunci, înțelesul înăbușit al cuvintelor dintr-o scrisoare din iunie 2008, canicular: "Cu toată neputința dorințelor mele, pline cu tăcutul timpului trecut și ne-nțeles de mine. Târziul blestemat mă cheamă se ies la lumina tăcutului din mine. Blestemul neputinței mă mușcă din măruntaie ca o fieară, fără să-i simt durerea. Neputințele mele vâslesc în necunoscut. Slavă ție neputință bolnavă de încăpățânare. Cu toată stima." (Gh. Muscoi, Timișoara) * Pentru început
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
rizibil opoziția dintre socialism și epoca anterioară, incluzând aluzia la altoiul lui Miciurin. Comunismul dejist e considerat superior oricărui trecut! Ca și A. Toma sau M. Beniuc, Nicolae Dragoș crede în poetul sufletului colectiv conectat la cerințele partidului: "Poetul este chemat și este dator să fie prezent cu versul la sărbătorile patriei sale, ale poporului său. Poemul va năzui, în asemenea momente, să capteze, înlăuntrul metaforelor, sentimentele și certitudinile mulțimii" - scrie autorul într-o scurtă prefață la volumul său Pentru eterna
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
perfecționismul acribic și dragostea nfinită pentru muzică, maestrul ne-a predat cea mai importantă lecție: devoțiunea supremă pentru arta sunetelor, responsabilitatea extremă a fiecărui cuvânt sau gest, a fiecărei priviri. Căci muzicienii-dascăli, părea a ne spune maestrul Dragoș Alexandrescu, sunt chemați nu doar să contruiască profe- sioniști într-ale muzicii, ci să zidească un soi special de oameni, capabili să trans- mită celorlalți sensul înfiorat ascuns în țesăturile de sunete. Nu putem decât să încercăm, cu adânc respect, să-i pășim
Dragoș Alexandrescu by Olguța LUPU () [Corola-journal/Journalistic/83386_a_84711]
-
marea finală de la Baku, dar are tot timpul! În același an, în aprilie, lansează o altă melodie de top, “I Hate Ya”, compusă de Smiley și produsă de HaHaHa Production. Cel mai recent single al tinerei artiste, “Când soarele mă cheamă” (e bine că producătorii și artiștii au înțeles că e cazul să se mai cânte și în limba română...) a fost lansat în vara lui 2013 împreună cu Phelipe și a fost prezent săptămâni întregi în clasamentele posturilor de radio și
Miss Mary by Lelia Corbu () [Corola-journal/Journalistic/83420_a_84745]
-
cântului și splendorile pe care ni le oferă infinitele posibilități de expresie ale vocii umane, instrumentul suprem al adevărului. Da, a subliniat Mariana Nicolesco, acesta este cuvântul, căci arta ne revelează deopotrivă adevărul și frumosul, comori inestimabile pe care suntem chemați să le prezervăm și să le glorificăm. Nicio carte nu ne va învăța vreodată să cântăm. Transmiterea directă de la maestru la elev a legilor și a valorilor eterne ale acestei arte va fi întotdeauna garanție că acestea nu se vor
Nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult dec?t c?ntul by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83437_a_84762]
-
în mai însorită California. În egală măsură ea nu neglijează a doua mare pasiune a sa, scrisul, lucrând în paralel la o nouă carte, precum și la traducerea în limba engleză a primei sale cărți. După cum se știe, aceasta s- a chemat ”Oscar, minunatul meu cățel” și a fost premiată cu ”Trofeul micului cititor” pentru cea mai bună carte pentru copii în 2006. Nu este de mirare că vedeta este în prim-plan al protestelor legate de proiectul de eutanasiere a câinilor
Femina by Lucia Grama () [Corola-journal/Journalistic/83450_a_84775]
-
sunt ca la carte, părintele Anatoli joacă un dublu rol, al călugărului taumaturg și al ucenicului umil încovoiat sub apăsarea păcatelor. Nu ezită să bea ceai cu mirenii, să cînte cucuriguu sufletului rătăcit pe pustie, să cotcodăcească și să-l cheme precum cloșca puii. Exorcismul fetei amiralului Tihonov, fostul tovarăș de arme sculat din morți este impresionat, una dintre întîlnirile dostoievskiene între sfinți și scelerați, în toate lucește nebunia și ruga cea mai adîncă, sfiala serafimilor și versatilitatea demonului. Rîsul neliniștitor
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
e fascinant. Agresiv, abrupt și mereu întors spre sine, are tonul drastic al misionarilor. Un elan formidabil de cruciat filozofic căruia exagerările i se potrivesc de minune, ca într-o afinitate grație căreia nemăsura sub semnul căreia își trăiește tinerețea cheamă, drept contraparte compensatorie, greutatea hiperbolică a unor idei uriașe. În plus, Eliade umblă fără mască și e scandalos de direct. Și are o maturitate pe care un Noica sau un Cioran aveau s-o capete abia peste decenii. E uluitor
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
patului, un portret al împăratului. Stingând lumina, să adoarmă, el se gândise la Bonaparte, - "Ai fost mare, dar, oricât de mare, tot ți-ai găsit nașu,... te-a bătut generalu ăla... cum îi zice... na, c-am uitat... cum îl chema, domnule?..." Și începuse să se perpelească... Aprinsese lumina, iarăși, privindu-l pe Napoleon de sub tricornul său, zâmbind enigmatic... Mă rog, așa și-a petrecut eroul toată noaptea, încercând să afle numele celui care îl învinsese, - de Waterloo își amintise, pe la
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]