2,841 matches
-
permit, deci, la... reputația mea, ca să zic așa, să fac „pași” greșiți. Am aflat că o cheamă Lola Jo de la barman, care știa asta de la „șefu”. Tot el m-a informat că patronul o ținea acolo pentru „Înfrumusețarea decorului”. Că, cică, aducea un plus de farmec și de noroc. Că, de când apăruse ea, barul era mereu plin si lumea se simțea bine „admirând peisajul”. De fapt, nimeni nu prea știa de unde venea tipa asta și care era menirea ei În acel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
decembrie, lovind plăcințelele cu fructe uscate cu făcălețul până când arată ca ceva făcut de o mamă. Femeile aveau cândva timp să facă plăcințele cu fructe uscate, dar mimau orgasmul. Acum ne descurcăm cu orgasmele, dar trebuie să „mimăm“ plăcințelele. Și cică ăsta e progres. —La naiba. Unde a ascuns Paula sita? —Kate, ce Dumnezeu faci? E ora două noaptea. Richard stă În ușa bucătăriei mijind ochii din cauza luminii. Rich cu pijamaua lui Jermyn Street care În urma spălării și uscării În uscător a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Peletuci” că femeia lui face vrăji și te poate preface În orice animal vrea ea! Da, doamnelor hăi, eu am auzit că face boscorodeli de dragoste și urât, leagă și dezleagă cununii, Îi veninoasă de tăt, ce mai!! Iubetele mele, cică primarele a raclamat la județ că are o vacă de lemn În pod, pe care o mulge când se duc și când s-aduc vacile noastre de la islaz și vinde lapte cu mașina la stat, și de-aceia vacile noastre
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ei, totdeauna bine călcate, și ducea personal și cu dublu interes, cele mai deosebite capturi, lui conu’ Jorj, cu care se Întreținea până În noapte târziu, la Întoarcere scuzându-se diplomatic: Iaca am mai aflat ce este nou În țara asta, cică am scăpatără, de tăt, de ruși, ardă-i-ar focu’! că a trebuit să stau cu fetele prin Zăvoi de rău’ spurcăciunilor pofticioase! Mândră femeie Ochenoaia! Nimeni nu reușea s-o schimbe cu-una-cu-două, nici timpul măcar, rămăsese tot atrăgătoare, hotărâtă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să-l chestioneze cu acea curiozitate pe care o manifestă fetele: Hai să lăsăm astea pe altă dată și spune-mi dacă Înveți așa de bine cum te laudă ... Victor, tata, tăticu’, hi, hi, hi? Da, dar cum mă laudă? Cică scrii, citești și socotești bine tare, așai? Nu știu, dar și anul ăsta am luat premiul Întâi... Premiantule, tu știi poezia cu Mircea și Baiazid, spune dacă știi, măcar cât știi tu? „La un semn deschisă-i calea și se-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
punctul de vedere al poliției, cazul e Închis. Pe lîngă asta, poate presupune că Frank avea motive personale puternice - probabil de ordin financiar. Nu era Hollinger acționar majoritar la Clubul Nautico? — Împreună cu Elizabeth Shand. Ai stat lîngă ea la Înmormîntare. Cică Hollinger era topit după ea cîndva. — Ceea ce o plasează și pe ea În topitură. Poate s-a simțit jignită de aventura lui cu Bibi. Oamenii sînt În stare de cele mai bizare gesturi pentru cele mai mărunte motive. Poate... — Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mâna. Da nici eu nu-i las nepedepsiti. Încă vreo văduvă mă roagă: "Fă-l pe Mitică al meu mai frumos, că vreau să-l fotografiez!" Auzi dumneata: vrea să-l fotografieze! Unii își așază mortii-n sicrie de sticlă. Cică să se mai uite la ei, să-i mai vază! Ptiu! Ce să mai vază la ei? Că-s reci, că nu mai poate nici unu nimic! Minte scurtă de femei... Nea Fane ostenea. O dată se posomora. Îl apucau îngerii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în Regele Lear. Și mai sunt vreo două chestii, cred. Încuviință din cap. — Da, o să facă o stagiune. După ce îl distribuie în Lear, o să mai fie câțiva regizori care aleg din grămadă, vezi tu, ca să facă ceva și pentru ei. Cică așa se face impresariatul acum. Probabil că e un coșmar administrativ, zisei eu. Margery ar fi în elementul ei. Ben pufni. Nu se lasă bătrâna Margery dusă de aici. O să plece numai cu picioarele înainte. Aoleu! Se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că aproape ai ajuns, zise el. Aoleu - nu, e bine, nu vă faceți griji. Ben tresări ca un iepure care zărește un câine. — Până la urmă el de ce s-a urcat până aici? făcui eu încet, către Bez. Ridică din umeri. Cică el răspunde pân’ la urmă, că el e șefu’. Ete na. Deși, să știi că tipul e de admirat. Sus de tot, deasupra noastră, omul se aplecă și-și prinse o mână în jurul scripetelui. Steve își duse o mână la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ai lui s-au adunat și ei. Ați auzit-o pe ultima? zise Bez. Au întrebat-o pe MM dacă vrea să candideze pentru postul lui Philip. Au venit vreo doi din comitet și au asistat la repetiția generală și cică le-a plăcut foarte mult spectacolul. Păi, cred și eu. Numai gândul de a conduce un teatru, cu toate conflictele lui de interese și de pretenții, cu orgolii de mângâiat, nume mari de atras, ca să nu mai vorbim de piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Era la vedere. Dar cu haikuurile, se zvonea, puteai trece chiar și prin ziduri. Auzise și Ceaușescu de chestia asta cu plimbarea dintr-o cameră în alta prin pereții de beton, pe care-o făceau la ședințele lor transcendentalii, care cică făceau yoga, dar ei își concentrau gândurile să dărâme multilaterala dezvoltare. Cei de la Servicii i-ar fi spus lui Mațungă, prietenește, să stea în banca lui de traducător, câștigă încă bine, are copii care învață satisfăcător, ce-i mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o privire, pentru orice eventualitate: nu părea așa rea. Numai proteine, din nou. Fără piele. Fără carbohidrați. Nu-i diferită de aia de care mi-a zis Crystal în scrisoarea de săptămâna trecută, aia care o țin acolo toate vedetele. Cică Oprah a pierdut în trei zile juma’ din greutatea corpului. Sau oare în șase săptămâni? În orice caz, tre’ să fie bună, dacă oamenii ca ea o țin. Ei își permit antrenori personali și tot tacâmul, așa că, dacă aleg dieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și-i miroși și nu mai ai chef să mănânci. Avea doar un soi de rânjet pe față și mi-a zis că iară-s proastă. Ba nu - nu proastă. Cum a zis? Credulă. Zicea că iar îs credulă. Și cică artrita nu-mi trece dacă nu slăbesc - și e doar o metodă pentru asta, zice el, și-mi dă altă foaie cu o dietă. Toată viața am fost supraponderală. Chiar nu-mi pot aminti nici un moment când n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aduc vorba de diverse chestii când știu ce-o să facă? Mă face să zic chestii. Îi place la nebunie să mă facă să le zic. Așa că poate vreau mereu să le zic. În orice caz, asta-i teoria lu’ Crystal. Cică a auzit ea la televizor sau undeva că te obligi singur să vorbești de chestiile care nu-ți plac sau așa ceva. Păi, dacă-i așa, ar trebui să vorbesc toată ziua și toată noaptea de problema mea cu greutatea, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ziua cu mama și s-aștepte să mă-ntorc io acasă. De-a dreptu’ ciudat, zic io. Și-am ieșit să beau un pahar (apă, vă rog!!!) cu fetele aseară după muncă și el arăta morocănos când m-am întors. Cică n-ar trebui să risipesc banii ieșind după muncă să cheltuiesc! Al dracu’ obraznic. Io-s singura care face bani, i-am zis - dacă vreau să cheltuiesc pe câteva pahare e treaba mea! Și dacă trebe să știi, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
citea din cărți, pe altele le ținea minte de la părinții lui, unele le mai auzise de la alți oameni... De Sfântul Gheorghe, aduceam o brazdă de pământ cu iarbă verde pe care o așezam pe parul cel mai înalt de la poartă, cică aducea rod semănăturilor. Sărbătoarea Învierii Domnului era deosebită, aici tradițiile erau cele mai bogate. Seara, în ajunul Învierii, se făcea un foc, la care ne adunam toți copiii din mahala și stăteam până târziu, până ardea tot ce adunam împreună cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și acesta este păcat, este participare la clevetire chiar de taci și nu spui nimic, dacă nu aperi numele celor ocărâți. Ascultă această pildă. Se spune că, într-o mănăstire, un frate era învinovățit de ceilalți frați de păcatul curviei. Cică vedeau cum venea noaptea la el o femeie, care era primită în chilie și ieșea de la el înainte de zori. Zvonul ajunsese și la starețul mănăstirii, care era un om înduhovnicit. Odată, doi frați văzură când intrase din nou acea femeie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Gîndește-te, avem nevoie de ei... Doamna Miga îl privi iute, dar Scarlat nu-și continuă gândul. Dascălu se așeză. ― N-am găsit tablourile. ― Văd că ai adus ceva. ― Nu-s alea. Așa zice Ionescu. M-a trimis ca să ne sfătuim. Cică tipa cu evantai și Vânătorul au dispărut. Poate că le-a luat altul înaintea noastră. Nucu Scarlat se crispă. Aproape nu mai simțea durere. ― Cum adică au dispărut? ― Nu-s după grilaj. ― Imposibil! Nu pot să cred... Adică totul a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca să fim pregătiți sufletește. ― Joacă tare, spuse inginerul pe gânduri. Sări sprinten în picioare, trăgîndu-l de mână pe celălalt. Cârnul își privea țintă degetele îndoite. Apucă arătătorul și mijlociul scuturîndu-le puternic. ― Stai! Mai am două chestii să-ți transmit. Întâi, cică să căutăm în safe... ― Nu există nici un safe! ― Pe urmă zicea ceva de rafturi. Să umblăm la rafturi. N-am prea înțeles... ― Rafturile de la bibliotecă? ― Aha! Ochii inginerului străluceau. ― Roagă fluturașii tăi să-ți adie fruntea. Cârnul se burzului. ― Dă-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
servietă o sticlă în așa fel încît să se vadă gâtul astupat cu un ciocălău, vin de țară adică, și pleacă la vânătoare prin Consignația. Întâlnești acolo tot felul de maimuțe. Ochește una care-i place, și-i cere sfatul. Cică e inginer din provincie, vrea să aleagă un cadou pentru logodnică. Îi flutură prin fața nasului purcoiul de bani și aia pică în fund. Crede că a dat lovitura. Mă înțelegeți... ― Înțeleg... ― V-ați uitat ce mobilă are în casă? Dacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nuntă, veselii de masă mare. 585Cînd în poartă - văd o babă de-ale noastre. - Bună sară. - Mulțămim voinici din lume. - Ce s-aude-aici afară? - Ia -mpăratul... își mărită fata... - Cine-o ia, mătușă? - De, țiganul, bucătarul, un cioroiu pistrui cu gușă! Cică, bată-l naiba cioară, a ucis doisprece zmei. 590Zise-atunci Călin pe gînduri: - Ia auzi, mătușă hăi, Eu ți-oiu da bănet de silă, galbeni zimți chiar un căuș Dacă, cum vei ști, ghiontită, mi-ai pătrunde pintre uși Și la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Milton dădea aprobator din cap spunând: Absolut adevărat. —Milton, e adevărat că Axel Vervoordt a Însoțit personal din Olanda transportul de parchet pentru coridor? a Întrebat Marci. Am auzit că Lauren a transformat crama Într-un loc pentru păstrat blănurile. Cică e mai frig decât În Alaska acolo. Sau e doar un zvon? — În nici un caz n-aș putea divulga secretele clienților mei, răspunse Milton, brusc devenind secretos ca un sfinx. Urmă o pauză stânjenitoare și Marci se Înroși la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lăsat cu nici un orgasm, eu transmit semnalele de „vreau să dorm“, iar el se cară, cu un „sper că nu te-ai supărat, mi-am adus periuța de dinți“. Cât pe-aci să dau la boboci. Brusc, era o relație, cică. Era exact ca În episodul din Seinfeld când el se vede nevoit să se despartă de iubita lui pentru că ea și-a adus periuța de dinți. Așa că i-am spus că trebuie să discut cu el despre periuța de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să interpelăm doar „mentalitatea”, nu vom afla decît că putem fi și așa, și altminteri și că, oricum, asta e... E dilematic, dar nu foarte folositor ! Hendiri bendiri — Ia stai, cicăle ! Ce cătai neapă în timnic ieri pe la zorilă ? — Dacă !... — Cică, te prinsei în frandelică, fleorțoțino ! Ți-era că rămîi nevăcuită ? — Da ce că ! — Geaba timburești rabila aia, cică, tot golopelniță rămîi și deshăimurată ! T-oi crede papelcă, da mi-ești chisnovă ! Fă, lele, mata nu te uiți cît ești de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
asta e... E dilematic, dar nu foarte folositor ! Hendiri bendiri — Ia stai, cicăle ! Ce cătai neapă în timnic ieri pe la zorilă ? — Dacă !... — Cică, te prinsei în frandelică, fleorțoțino ! Ți-era că rămîi nevăcuită ? — Da ce că ! — Geaba timburești rabila aia, cică, tot golopelniță rămîi și deshăimurată ! T-oi crede papelcă, da mi-ești chisnovă ! Fă, lele, mata nu te uiți cît ești de mangoliță și forfoană ? O harțaba, asta ești ! — Cecsina ! — Hantițo ! — Pușlo ! — Pantauro ! — Cică, ia-ți mastofîlca pe fuga și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]