2,492 matches
-
comunist, fie evoluțiile particulare (= convertirea) ale unor creatori, fie elaborarea unor instrumente de propagandă prin film, teatru, SF sau manuale școlare. Diversitatea formelor și a ariilor de persuasiune sugerează că nici un mijloc nu a fost neglijat. Poate că cea mai cinică metodă de atac a fost cea asupra minților necoapte ale copiilor. „Alfabetul comunismului”, constată Ion Manolescu, „se învață de timpuriu” prin antrenarea copiilor în „acțiuni”, prin regizarea „ingredientelor didactice”, prin tapetarea contextului școlar cu însemne și simboluri specifice, prin antrenarea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
dovedit o "antipolitică", adică o mașină distructivă a statului modern ce disprețuiește omul prin tratamentele pe care i le aplică, prin practicile impersonale și fără de viață ale guvernării. Sub masca unor politici obiective și echilibrate se ascund intenții înguste și cinice, de partizanat ideologic! Sexul (dorința de putere și posesie) și politica (spațiul social docilizat și supus!) se întâlnesc în instincul de animal politic al omului modern. Politicianul e transformat într-un simbol al luptei (de exemplu, al luptelor anticorupție în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de acțiune prin folosirea "autorităților simbolice". Politica reprezentării este în situația agitată a adolescenților care au consumat prea multe băuturi energizante. E prea activă în detrimentul libertățiilor (fundamentale!) ale "populației active", cum se spune. Politica reprezentării e prea pasivă, indiferentă și cinică în materie de protecție socială și de ajutor concret acordat oamenilor. Politica modernă prin ubuescul ei autoritarist, prin mecanica sa totalitaristă! e modalitatea concretă de a dezindividualiza umanul. Dacă sexualitatea s-a manifestat în Occident în termeni de putere și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Acest joc occidental, acreditat drept progresist și aducător de prosperitate prin teoriile filosofice moderne, de la Adam Smith la ultimii gânditori occidentali, nu face decât să întrețină conflictul social modern și global din societățile noastre. Încă mai există naivi sau, poate, cinici gânditori moderni ce văd drept elemente-cheie pentru o societate liberă și prosperă competiția (sau concurența). Acești filosofi-sofiști nu înțeleg aproape deloc istoria Occidentului și a formării capitalismului, un mod de viață, dar nu "sistem". Dacă Occidentul a devenit relativ prosper
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al fascismului din structura mentală a unor elite. Însăși ideea de elită a fost popularizată de dreapta europeană. Fascismul lui Mussolini și nazismul lui Hitler au făcut apologia elitismului, a omului superior și nobil în raport cu ceilalți. Tot acest "elitism" fățarnic, cinic și iresponsabil, promovat și în societatea românească de după 1990, este de aruncat în lada de gunoi a istoriei. De ce? Pentru că nu este altceva decât un rasism tehnocratic și intelectualist în cadrul aceleiași națiuni. Omul "superior" e dezastrul civilizației noastre. Elita oficială
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
moarte în secolul XXI. Parreto și Heidegger sunt semnelor vremii gropari ai ideii de elită. A fost Popper un elitist? Cu siguranță că, dacă statele politice moderne nu ar fi fost produse prin intermediul unei intelocrații, al unei elite arogante și cinice, iar împărțirea averii statelor după 1945 nu ar fi fost o simplă idee compromisă de către aristocrația roșie a regimurilor comuniste, condițiile de producere a extremismelor nu ar fi existat și astfel s-ar fi scris istoria ultimilor 200 de ani
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a extremismelor nu ar fi existat și astfel s-ar fi scris istoria ultimilor 200 de ani! Societatea de azi nu reprezintă un "bun plac" al mai marilor zilei împreună cu "elita" lor coruptă, îndoctrinată (cu idei liberale și socialiste), închisă, cinică, politic și material interesată, anticivică și manipulantă pentru proști. Pozitivitatea științelor moderne se află în faptul istoric că statul și societatea au instituit o serie de discipline a căror funcționalitate este vitală pentru existența unei societăți moderne, a statului modern
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al culturii scrise prin drastica reducere numerică a oamenilor formați pe baza lecturilor și a dezbaterilor de idei. Presiunea media asupra societății, asupra civililor este poate de 10 ori mai puternică decât în Occident. Ceea ce avem aici este o exploatare cinică de către grupurile media a negativizării societății pentru producția continuă de senzațional, cu orice preț și prin mijloace perverse, în scopul unor bani făcuți din nimic. O simplă tele(-narati)vizare a vieții cotidiene, dacă nu cumva tele-imbecilizare, a ceea "ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care a devenit superior "celorlalți poligami clandestini", pentru că a descoperit valențele iubirii ca posibilitate de împlinire. Îndepărtarea de craidonul caragialesc printr-o înnobilare dată de aspirația spre ideal se observă și la multe dintre personajele lui Gib I. Mihăescu. Latura cinică de aventurier a locotenentului Ragaiac din romanul Rusoaica (1933), de exemplu, manifestată în relație cu Niculina, al cărei soț, contrabandistul Serghe Bălan, îi devine, până la capturare, bun "amic", sau în raport cu Marusea, frumoasa basarabeancă sedusă și părăsită în noaptea nunții acesteia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vestire satirizează același tip uman: doctorul inoculat în toate "comițiile" și ministerele, bun asociat al dricarului, căruia îi furnizează clienți după ce, de pe urma bolilor prost diagnosticate și prost tratate, își asigură luxul "meritat". Un astfel de urmaș al lui Hipocrate exclamă cinic: "Trăiască medicina și antrepriza de pompe funebre"69. Același comportament iresponsabil este perpetuat și în mediul medical din romanul lui Ion Băieșu Balanța, în care Butușină, adversarul nonconformistului dar integrului doctor Mitică, a ajuns director adjunct al unui spital municipal
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bănică Nisipoiu par a fi replici în oglindă ale lui Rică Venturiano și, respectiv, Titircă Inimă Rea. În timp ce "bagabontul" intră pe fereastră și provoacă involuntar scandalul furtunos, chiriașul din romanul lui Gib I. Mihăescu, aflat încă în stadiul de aventurier cinic, declanșează uriașul scandal și face din fuga pe fereastră "un ritual". Pe de altă parte, jupân Dumitrache este pe cât de obsedat de "onoarea sa de familist", pe atât de orbit atunci când are dovezi clare ale pierderii acesteia, în timp ce blândul Nisipoiu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea din stadiul premergător desfășurării scenice a manifestației carnavalești. Dintre mijloacele absurdului modern legate de tradiția acestui motiv sunt relevante: suspendarea interdicțiilor, profanarea sacră și sacralizarea bufonă a profanului, provocarea ca joc sau jocul ca provocare, nerușinarea programatică de esență cinică, toate identificabile atât în comediile cât și în schițele lui Caragiale. În Metamorfoza măștilor comice, Vera Călin 42 observă că un anumit comic al inversiunii al inversiunii verbale se arată totuși compatibil cu viziunea absurdă. Exemplul oferit este fragmentul din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
seamă ce se întâmplă în orașele reale, nu vedem complexitatea lor, nu vrem să știm care este calitatea reală a vieții oamenilor care le locuiesc... Pe teren putem afla ce efecte poate avea mizeria insuportabilă, violența fără perspectivă, mediatizările ostentative, cinice, jignitoare doar ale tuturor relelor din orașe, discursurile demagogice, promisiunile fără acoperire... 5. Cum am putea avea orașul pe care-l vrem? Reținem câteva dintre concluziile Forumului Mondial al Orașelor (Paris, 2006): printr-o politică economică, socială, culturală care să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
avantajul de a da contur luptei de clasă și de a evidenția "rolul statului republican ca instrument de opresiune socială aflat în mâna burgheziei"74. Fiecare răzvrătire servea ca repetiție pentru marea seară a revoluției. Desigur, în afară de astfel de strategii cinice, "exasperarea, furia, disperarea, sentimentul de neputință, mânia au jucat în cazul celor mai mulți manifestanți un rol la fel de mare în cazul celor mai mulți manifestanți, ca și atracția spre încăierare, dorința de a sfâșia cu unghiile, ura față de polițiști a celor mai exaltați"75
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbane la mijlocul anilor 1960 vor afișa ambiția de a aborda penuria de locuințe, apropierea claselor sociale și a grupurilor culturale. Consistența acestei orientări este destul de dificil de apreciat. Este oare vorba despre o modalitate de a ascunde motivațiile, de obicei cinice, care au prezidat concepția politicii de susținere a construirii de locuințe? Este o utopie necesară dinamizării acțiunii? Cert este că această concepție "culturalistă" a impus ideea construcției civilizației urbane ca o miză politică majoră. Subvenții pentru construirea de locuințe, proiecte
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
întrucâtva mecanică de tipuri, multe pitorești, dar care nu contribuie esențial la înaintarea acțiunii principale, cum sunt cele două „instituții” basarabene, Alexandru Ivanovici Brașevan și Anica Mesnicu, „mareșalul gubernial” Ștefan Gheorghevici Cazara, slavofilul Feodor Feodorovici Carpinschi, „moldovenizantul” Alexandru Matveevici Vătruță, „cinicul” Ivan Nicolaevici Telega, „civilizatorul” baron August Milbrey von Pfälzer-Gröner zu Holstrom, hotelierul Gaspar Gasparovici Nazarian, cu rol de gazetă de informații a capitalei și a provinciei întregi, donjuanul conte Przewicki, popa Vasile Cociorvă, lăutarul evreu Lemeș, cârciumarul Aizic, doica Irina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
la refacerea Tebei distruse de Sparta, dar autoritățile s-au simțit ofensate și au refuzat ajutorul frumoasei hetaire. Mulți bărbați au admirat-o, i-au căutat compania. Un singur eșec erotic răsunător a avut, fiindu-i refuzate avansurile de către filosoful cinic Xenocrates, unul dintre discipolii lui Platon. Phryne l-a cunoscut pe sculptorul Praxiteles (390-335 î.H.), în jurul anului 365, care a făcut o pasiune pentru frumoasa beoțiană, i-a pozat ca model pentru mai multe statui ce o reprezenta pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
că va ajunge o frumusețe a vremii, ceea ce s-a și întâmplat. Pictori și sculptori au luat-o ca model în operele lor. Cu toată experiența ei, a avut o dezamăgire erotică, întrucât Diogene din Sinope (412-323 î.H.), filosof cinic care, potrivit legendei, locuia într-un butoi iar ziua umbla cu felinarul aprins în căutarea omului adevărat, a ignorat-o. O altă dezamăgire a avut-o cu Xenocrates (ca și Phryne), unul dintre discipolii lui Platon, pe care, cu toată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care eșuează în dorința lui de a ajunge în lumea aristocratică a Parisului și care, doborât de eșec, încearcă să se sinucidă. Îl salvează Herrera (Vautrin, Jacques Collin, un ocnaș evadat, poreclit "Înșeală moartea"), meșter în arta construirii falselor identități, cinic, pentru care oamenii sunt marionete pe care le mânuiește după propria voință. Cu o viață ratată, Herrera-Vautrin își compensează eșecurile vieții în susținerea parvenirii lui Lucien ce devine amantul aristocratelor, una dintre acestea fiind doamna D'Espard. Ajuns în lumea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
planurile. Conjunctura socială îi este complet defavorabilă. Stă să fie sugrumat de cenușiul în care se găsește imersat ca-ntr-o mare. Se trezește condus spre un maestru. Plătește pontul, nimic nu e gratuit, cu căteva pahare de țuică. Inteligent, cinic, creativ și practic, maestrul acționează după principiul: povestea vinde. Societățile aflate în tranziție, adică într-un travaliu dureros și nepermis de prelungit al (re)nașterii, sunt societăți în care indivizii sunt izgoniți din păntecele vechii lumi, dar nici nu sunt
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
din urmă precumpănesc în relația cu modelele și cu imperfecțiunile, numeroase, ale lucrării. Oprindu-se asupra epocii fanariote în faza ei crepusculară, „o vreme de o caricatură tragică” (N. Iorga), când pe decrepitudinea inconștientă a unora înflorește parvenitismul neguros și cinic al altora, F. intuiește aici sursa unei bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este enunțat în Dedicație și în Prolog, texte revelatoare pentru incisivitatea critică și pentru polemismul abundent exteriorizat. Fusese în intenția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
și îl ruinează. Primește rang după rang, devine sameș la hătmănie și, în sfârșit, postelnic, cupiditatea lui feroce fiind în plină expansiune. Uitase de mult de unde pornise, fură fără rușine, oprimă fără milă și fără frică de Dumnezeu, predă lecții cinice de spoliere celor de-o teapă cu el. În rest, se îngrijește să etaleze un fel de viață mai „subțire”, cu recuzită, obiceiuri și figurație potrivite cu noile lui cinuri. Pragul ultim al ignominiei lui Păturică este imaginat de autor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
și Românește (1991, apărut la Paris în 1964). A doua dintre ele pune în valoare talentul de polemist al autorului. În paginile cărții este etalată o scară sui-generis a „supușeniei” intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
susținut de Iorga, care vedea "țăranul român nepervertit" într-un cadru sămănătorist. În ciuda apropierilor, Iorga nu prea semăna cu Charles de Gaulle, care putea vorbi despre Franța ca despre un ideal mistic, dar și să fie realist (ba chiar și cinic) în privința francezilor. De Gaulles iubea mai mult Franța decît pe francezi. Opoziția lui Iorga față de antisemitism a dus la ruptura lui de studenții români și la apariția "Noului naționalism". Într-adevăr, poziția lui în chestiunea evreiască și ruptura de Cuza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a mințit prompt, declarînd că tocmai acest lucru făcea. Nu era nici o fărîmă de adevăr în spusele lui. Atunci cînd Iorga a aflat că oamenii nu-și primiseră nici măcar primele de Crăciun, l-a luat la rost pe Argetoianu. Răspunsul cinic al acestuia a fost: "Firește, toată lumea vrea ceva mai mulți bani de sărbători"69. În primăvara anului 1932 un nou scandal a zguduit Palatul, eroul principal fiind Prințul Nicolae. Lui Iorga îi plăcea și Prințul Nicolae, care era un tînăr
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]