2,542 matches
-
în cărți sau mărturii, supraviețuitori precum Oliver Lustig, Liviu Beris, Matei Gall sau Norman Manea a (au) găsit explicația fundamentală: "opusul iubirii nu este ura, este indiferența". În fine, atunci când tinerii vădesc în chip constant atitudini de indiferență contaminate cu cinism folosind expresia whatever "ce-o fi o fi", acest fapt semnalează și o anumită derută, o lăsare pe seama hazardului și o neîncredere în forța unei alegeri morale, ce solicită timp, voință, răbdare și cumpătare. Or, moralitatea elementară într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fi o fi", acest fapt semnalează și o anumită derută, o lăsare pe seama hazardului și o neîncredere în forța unei alegeri morale, ce solicită timp, voință, răbdare și cumpătare. Or, moralitatea elementară într-un spațiu public poate funcționa numai dacă cinismul și indiferența sunt dezactivate într-un mod aproape natural.Astfel, cine-i moral activ va fi lăudat, iar omul va fi cunoscut prin această lumină, iar cine-i nepăsător și rece, nesimțit, rafinat sau grobian, față de ceilalți va fi măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fi lăudat, iar omul va fi cunoscut prin această lumină, iar cine-i nepăsător și rece, nesimțit, rafinat sau grobian, față de ceilalți va fi măcar mustrat și acest lucru se va cunoaște și el. În fapt, toxicitatea imoralității iradiante a cinismului și indiferenței vine din "falsa conștiință luminată" pe care aceasta o conține. Amicul hobbesian agreează fără nicio rezervă o asemenea concluzie cu iz pedagogic, în timp ce, prietenul meu kantian adaugă: "numai așa se păstrează o șansă și pentru respectul de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
realitate în care nici Bergman, nici Vianu, nici Visarion nu își mai găsesc locul. E realitatea sufocată de falsele repere ale nonartei, marcată de lipsa criteriilor și de o derivă constantă a rațiunii. Realitatea indiferenței. E realitatea privită cu atâta cinism și amărăciune în finalul crud al Înghițitorului de săbii: lumea nu merită sacrificiul "maistrului" sau al maeștrilor, dar câțiva dintre noi avem încă nevoie de ei. Acel final este echivalentul românesc al scenei cu care se încheie La Strada lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
hectare, care produce în serie același model de mâner. Desigur, obiectul lipsește, dar accesoriul își trăiește la nesfârșit gloria lui grotescă. Adevărul este că majoritatea "conștiințelor" din teatrul contemporan, cu prestigiul lor cu tot, nu fac altceva decât narațiune și cinism. Toată lumea, aproape toată, are grijă să confecționeze același mâner și are de spus aceeași poveste: despre ruina prezentului și despre ruina omului. Sigur că, din când în când, mânerul se atașează la câte o ușă de frigider: înăuntru e speranța
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și de sensibilitate al regizorului de teatru Alexa Visarion. Două mi se par punctele interioare de observație ale artistului (deduse deopotrivă din lectura afervescentă a literaturii shakespeariene): unul este omul ca triumf prodigios al culturii; niciodată calomniat, niciodată redus la cinismul faptului divers; celălalt punct de observație este asupra operei de artă înseși care își cheamă necontenit condiția originară. Cele două perspective par a fi complementare: omul se desprinde necontenit din daturi; opera de artă se reîntoarce necontenit la arhetipuri. La
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe care o are la Cluj cu o nouă generație de actori, surprinși înr-un climat teatral foarte bine coordonat. "Apar și idei dorite dar neimpuse spectatorilor. Există o anumită potență actuală a textului prin faptul că pragmatismul ucide imaginația și cinismul, umor crud este cel care viciază un climat de vitalitate real și trimite la un anumit tip de depresie. Este o comedie dureroasă acest spectacol, are puseuri de burlesc și într-un strat profund funcționează un anumit tip de nostalgie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
miopie, îngustime de vederi, lipsă de orizont și de imaginație se etalau în câmpul diplomatic, cât de puțin se învăța din trecut, cât de adânci erau, de multe ori, discrepanțele dintre realități și percepții în actul diplomatic. Mă revolta nonșalanța, cinismul cu care mari protagoniști ai politicii mondiale își disimulau adevăratele intenții, prezentându-și interesele egoiste drept cerințe ale "comunității internaționale", frecvența cu care statele mici și mijlocii erau silite, sub presiunea celor puternici, să adopte poziții care, pe fond, le
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
mari eforturi în scopuri caritabile, renunțând la anumite recompense în favoarea altor pretendenți ale c]ror merite au o valoare deosebit] sau chiar sacrificându-ne propria viat] pentru a-i salva de la moarte pe semenii noștri. S-ar putea afirmă cu cinism c] toate aceste acțiuni binevoitoare sunt orientate spre anumite scopuri personale ulterioare, sau chiar și numai pentru a ne ușura conștiința. Totuși, indiferent de satisfacția obținut], aceasta nu poate fi exprimat] în termeni pur hedoniști. În același fel, atunci cand un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
potroace, ostropel, musaca, un chil de Cotnari, clătite. Mai iau un bitter. Ei? Îl descos iar pe viezure. Mai vrea și spaghete cu nucă. Stai! îi spun, fii atent, vrea să se sinucidă. Viezurele își face cruce și urcă-ngrijat. Regret cinismul, absolut gratuit, și cer ceva dulce, ce? Orice: O șarlotă, te rog! 2 septembrie Stadionul din Copou. Tribuna... oficială. Remarcam, după '89, modificarea compoziției oficialilor: dispăruseră personajele îmbrăcate sinistru, în costume negre, cel mult bleumarin, și scuipînd coji de semințe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce, discursul marelui mut Buster Keaton nu vă place? 30 noiembrie Nu există motiv, fie și minim, ca I. (inițială curativ-comodă) să nu apară la t.v., la oră de intensă audiență, și să nu facă valuri propagandistice. Ultimul? Cu cinismul de rigoare: amintirea actelor sîngeroase săvîrșite de legionari în 1940. Foarte bine, s-ar zice, crimele de-atunci numai minime nu sînt și, evident, demne de, vai, indignată blamare, dar cînd îți dai seama că, vezi doamne, de dragul unui Nicolae
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urmînd să fie dată jos, în '90, de pe soclul din Piața Scînteii și tresar mirat ca și cum aș fi uitat euforia sublim-nebună de-atunci. Și chiar, cumva, am uitat-o. Cum am cam uitat-o cu toții. Se uită. Istoria așază, cu cinism calm, lucrurile la locul lor și le oferă, apoi, spre studiu, la rece. Celor interesați. Dar fotografia-i covîrșitoare. Prin derizoriul ei macabru. Molohul, neclintit încă, privind către un viitor care nu s-ar mai fi arătat niciodată, decît în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mă opresc din loc în loc, îngîndurat, să pun cîte ceva în palma întinsă. Atît. 30 martie Poanta mileniului pare a fi disponibilitatea lui Putin ca Rusia să adere la NATO. Nu știi ce să apreciezi mai mult aici: gluma sau cinismul. E de înclinat, mai degrabă, spre varianta secundă, avînd în vedere că KGB-ul n-a prea știut de glumă, ba, s-a întrecut pe sine în cinism. Un cinism probat, slava bogu, aproape un secol și care, după cîte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la NATO. Nu știi ce să apreciezi mai mult aici: gluma sau cinismul. E de înclinat, mai degrabă, spre varianta secundă, avînd în vedere că KGB-ul n-a prea știut de glumă, ba, s-a întrecut pe sine în cinism. Un cinism probat, slava bogu, aproape un secol și care, după cîte vedem, intră acușica și în ăstlalt. Cinismul e cu atît mai de calitate în cazul de față, cu cît știm că NATO a luat naștere tocmai datorită existenței
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nu știi ce să apreciezi mai mult aici: gluma sau cinismul. E de înclinat, mai degrabă, spre varianta secundă, avînd în vedere că KGB-ul n-a prea știut de glumă, ba, s-a întrecut pe sine în cinism. Un cinism probat, slava bogu, aproape un secol și care, după cîte vedem, intră acușica și în ăstlalt. Cinismul e cu atît mai de calitate în cazul de față, cu cît știm că NATO a luat naștere tocmai datorită existenței Rusiei totalitare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
varianta secundă, avînd în vedere că KGB-ul n-a prea știut de glumă, ba, s-a întrecut pe sine în cinism. Un cinism probat, slava bogu, aproape un secol și care, după cîte vedem, intră acușica și în ăstlalt. Cinismul e cu atît mai de calitate în cazul de față, cu cît știm că NATO a luat naștere tocmai datorită existenței Rusiei totalitare. Acu fie vorba între noi umoriștii: fețele unor Brejnev, Hrușciov și chiar Elțîn nu se pretau mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dinamovist sadea. În ce ne privește, dacă Ilici al nostru ar ajunge (miratu-ne-am) din nou în fruntea bucatelor, atunci glumița cu intrarea concomitentă în NATO a Rusiei și a României n-ar mai fi doar glumiță, ci sadea cinism răsăritean. Apropo, numai glumă galantă nu e fuguța acestuia peste podul de flori la Kișiniov, unde camarazii de epoleți științifici (humoris causa, ar zice pișicherii) l-au și pus în capul mesei. N-a mers liderul nostru pe firul roșu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
midinetă alintată, el un fel de călugăr tibetan. Foarte eleganți. Scenă finală. Ea ridicîndu-se de lîngă noul partener, altul, se strecoară felin printre fotolii și, ajungînd la frumosul (dar ursuzul) eremit, îi înmînează un teanc de bancnote. O datorie, probabil. Cinismul (hipercorect) al midinetei. Durerea în ochii fostului ei partener. Chopin: Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră. "... Benito Mussolini, Iosif Stalin sau Mao Zedong, amanți mai curînd robuști, nu erau și partizani înverșunați ai democrației. Neîndoielnic, puterea stă în vîrful
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putea. Și dacă președintele și premierul masivei restaurații de-acum sînt precauți în considerațiuni politice, graseiatul ministru Rrrrăzvan spune curajos lucrurilor pe nume: "Acum și aici asistăm la confruntarea dintre artiști și "putere""... Observați că ghilimelele conțin și cîtimea de cinism aferent. Extrapolînd un pic chestiunea, să observ ceea ce se vede cu ochiul liber, adică agresiva ofensivă a actualei puteri neocomuniste, care, debarasîndu-se de ultimele redute ale unei opoziții anemiate de infiltrările securiste ale deceniului încheiat, impune în toate planurile vieții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mușchii zîmbitori ai lui Arnold. La vernisajul Anualei noastre de la hipermodernul hotel Europa, în numeros-eclatanta asistență predominant tînără stăteau de vorbă o pălărie leopard cu o căciulă kazaciok. "Floristele", cum le zicea Tonitza. Proaspăt pătrunse, buluc, în Uniunea Artiștilor Plastici. Cinism egoist neghiob. De cîte ori radioul (național) ne anunță vreun cutremur devastator într-o zonă a globului recent, Iranul sîntem asigurați că printre sutele (sau miile) de victime nu se află nici un român... Se pare că nimeni (poliția, oricum nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a plasat prost a fost cea a confecționării porumbelului păcii, servind, nedemn, poncifelor sovietismelor la modă. Apropo, episodul coridei e, poate, singurul care mă așază dincolo de însîngerata arenă a lui Picasso, gîsindu-mă în tagma iată, din ce în ce mai numeroasă a desființării sangvinarului cinism. E de ales, mai degrabă, nu? cealaltă arenă spre care fug acum loc singular prin amploarea emoției și prin urmările ei, neclare, asupra lucrului de atelier. Cît anume din defularea marcării golului decisiv se transferă dincoace, între virginele pînze? Greu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cea plină de umor a Chiriței. Și-acum, pretextul ce-a declanșat însemnarea. Ieri, o umbră a pempantei siluete de-al'dat îmi întinde o pagină fanată cu Cîntecul cernit al lui George Lesnea (la moartea monstrului). Observați, vă rog, cinismul galanteriei mele de-atunci: ofeream cîte unei grațioase făpturi pînă și ritmate panegirice funerare... Ce vreau să spun. George Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele lui în triluri de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
campanila lui conu' Mihai de la Copou și veți avea la picioare ca și stăpînul ei lumea cu bune și rele, înavuțiții și sărăntocii veacurilor. Acestora din urmă, impasibilul boier le-a acordat harul milei sale. Fără urmări. Poate, doar cu cinism alăturîndu-se indivizilor care au acaparat țara în trena tancurilor rusești și crezînd cine știe! în sosirea izbăvirii pentru obidiții lui. (Să fie oare cu totul întîmplător apetitul neobosit cinic al corpolentului cineget?) Comunismul și l-a revendicat, oricum, cu benefic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost conștienți de circumstanțele noastre speciale. Pentru noi, America este un refugiu pentru orice ființă umană care a visat vreodată la o viață mai bună și și-a riscat propria viață pentru a veni aici și a Începe din nou. Cinismul, scepticismul și pesimismul sunt complet străine spiritului american și găsesc puțin suport printre americani. Putem spune ceva asemănător despre Europa? Acesta este motivul pentru care spun cu Întristare ca America nu mai este o țară mare. Desigur, este Încă cea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pesimistă profundă În personalitatea europeană - de Înțeles după atâtea experimente sociale și politice nereușite, după atâtea măceluri În atâtea secole de istorie. Insuccesul poate stinge speranța. Dar poate de asemenea face oamenii mai puternici, mai rezistenți, mai Înțelepți. A depăși cinismul va fi pentru europeni o provocare la fel de dificilă ca pentru noi, americanii, să ne depășim optimismul naiv. Totuși, nici un vis, indiferent de cât de atractiv ar putea fi, nu poate triumfa Într-o atmosfera marcată de pesimism și cinism. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]