27,125 matches
-
Când s-a dat semnalul, am zburat la atac. Nici nu știu când am ajuns la cele două răchiți de la cotul drumului. De acolo până la casa mea mai sunt vreo treizeci de pași... Așteptam momentul potrivit să fac saltul până la colțul gardului, când o rafală de mitralieră a secerat din zbor un ostaș în plin salt... În lumina slabă a zorilor, prin fumul și colbul care învăluia totul nu puteam distinge mare lucru... În clipa următoare, o nălucă a făcut un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
avut nici o scăpare... Măi, să fie! Nu care cumva am atacat amândoi în același timp inamicul din casa noastră! Dacă tu ești nebunul care a făcut acel salt până la nucul din poartă, sub focul mitralierei... Atunci eu eram la celălalt colț al gardului... gata să-ți acopăr saltul următor... Dar nu a mai fost nevoie... Cât de aproape am fost unul de altul în acel moment, fără să știm, și cât de departe ne au dus valurile războiului! - a sfârșit vorba
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
era în stare să scoată o vorbă măcar. Cele povestite în acea seară le-au răscolit sufletele. Nu mai aveau cuvinte... Aveau doar gânduri tulburate. Mergeau tăcuți, cu pași mari. În dreptul cimitirului, Costăchel s-a oprit. A privit lung spre colțul dinspre nord al cimitirului și a grăit: Uite, Petrache! De acolo am pornit la atac și nu ne-am oprit până dincolo de pădure... Îmi vine să urlu, Costache. De ce? Pentru că în momentul pornirii la atac eu mă aflam aici. Aici
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și ploioase. Rușii au spus că ne vor duce într-un lagăr de muncă. O rază de speranță în mai bine ni s-a cuibărit în suflet... Într-una din acele zile, pe care le blestemam, ședeam zgribulit într-un colț al țarcului... „Unde o fi colonelul Brad Filip? Unde? Unde?” - îmi bătea în tâmplă întrebarea, fără s-o pot alunga... Atunci o voce aproape șoptită s-a auzit în spatele meu: „Costăchele! Eu sunt. Eu, Brad Filip! Dacă m-ai auzit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aiștia a face colhoz, domnule inginer? - a întrebat Costăchel. Apoi comuniștii nu stau mult pe gânduri. Una-două, te-ai trezit colectivist. Sau colhoznic, cum îți place ție să spui... Costăchel și Petrache mergeau spre casă tăcuți. Când au ajuns în colțul cimitirului, Costăchel s-a oprit pentru o clipă, îngândurat: „Uite pentru ce am luptat noi și atâta amar de români!... Ca să ne trezim că aiștia ne fac colhoznici... Luceafărul mamei lor!”... S-a întors apoi cu fața spre Petrache, care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a intrat în curte. Toți aveau mutre întrebătoare. „Oare ce gânduri mai au chiaburii iștia?” Între timp, Petrache a ieșit din casă și a trecut pârleazul. Costache! De ce nu inviți musafirii în casă? - a întrebat cu un zâmbet vulpesc în colțul gurii Petrache. Îndata mare! Ia poftiți! Poftiți colo sub șopron! - le-a arătat Costăchel șopronul căruței. Tașmău și-a încruntat ochii și a făcut primul pas. Locul nu era prea încăpător, iar milițianul cu Daurel au rămas în zloată... Care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe Petrache, Costăchel l-a întrebat într-o zi: Măi Petrache! Tu știi ce scrie pe fruntea ta? De unde să știu? Colivă, scrie Petrache! Colivă! Râde hârb de oală spartă - a răspuns Petrache, cu un crâmpei de zâmbet răsărit în colțul gurii... Și atât. Vara i-a găsit cu rândurile subțiate... Mulți deținuți nu au mai apucat să-și încălzească oasele rebegite la soarele verii... O coloană lungă tălăzuia prin colbul drumului dintre stufării. Era un nou lot de deținuți. Îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prăvălia și pe mine m-au închis... Doamne, câte am avut de tras la anchete! M-au schingiuit pur și simplu... În timp ce povestea, glasul lui Brad Filip se stingea încetîncet... În clipele următoare, dormea... Un grăunte de zâmbet zăbovise în colțul gurii... Era semnul că își regăsise țandăra de suflet care îi lipsea... La apelul de dimineață - înainte de plecarea la muncă - Costăchel a cerut ca Brad Filip să fie pus șeful unei grupe. Ia să-l văd! Care-i individul? - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
răspunderea ta! În caz contrar... Știi ce vă așteaptă pe amândoi!... Sfârșitul verii a venit parcă mai repede. Vremea se înrăutățea din ce în ce. Ploile purtate ca de iele măturau continuu întinderile de stuf și bălți. Frigul își înfingea colții fără milă în trupurile lipsite de vlagă... Chinurile fiecărei zile de muncă lăsau urme adânci pe chipul lui Brad Filip... Albise de tot, iar statura lui - falnică cândva - se împuțina pe zi ce trecea. Semăna tot mai mult cu o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fi stabilită. Când nu poți vedea ochii oamenilor e ca și cum te-ai întâlni cu stafii. Simonei i se părea că fiecare anotimp rece, ce-i era dat să-l parcurgă, adunase mai multe ierni la un loc. Simțea din plin colții de lup ai gerului alimentat și de asprele vânturi siberiene. Vacanța de Crăciun învioră brazii din unele case, punând în ei jucării și lumini strălucitoare. Nu se știe pe unde umbla Moș Crăciun, că în locul lui veni un bătrân pricăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dimineața, Simona vedea de la aceeași fereastră femei cu copii în brațe, școlari cu ghiozdane grele pe spate, muncitori, funcționari grăbiți să înceapă o nouă zi de trudă, bătrâni pensionari sprijinindu-și anii în bastoane, parcurgând anevoie drumul până la alimentara din colț pentru o sticlă de lapte, un iaurt și o pâine proaspătă. Aceleași și aceleași cotidiene preocupări, fără nici o excepție, de la o zi la alta. Cum se apropia seara, ea părăsea fereastra și se așeza în pat, cu ochii lipiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Pentru mine toți Feții-Frumoși au murit, Ema! Discuția lor a continuat multă vreme pe această temă. Ema căută să o sfătuiască că imprevizibilul poate să apară la tot pasul, ... dar în același timp încerca să scotocească în cele mai tăinuite colțuri ale sufletului Simonei, să o descoase, să afle cât mai multe amănunte. Era acum posesoarea unui subiect spumos care, fără îndoială, suscita mult interes din partea ei și, dacă se gândea bine, avea și o anumită savoare. Simona o cunoștea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dialog, mama ei nu avusese loc. Bunele relații cu tatăl său și afecțiunea pe care acesta o arătase la sosirea ei se topiseră. Era un semn cât se poate de elocvent că vestea adusă îi înveninase până în cel mai străfund colț al sufletului lor. Tatăl se arătă deosebit de hotărât. Se vedea cât de acolo, din mișcarea neliniștită a brațelor, din pașii care presau dușumeaua care scârțâia sub fiecare călcătură, că n-o mai putea îndura pe Simona nici o clipă sub acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ar fi înțeles crezul așa cum l-ai înțeles tu. Nu i-a trecut nici acum cumplita mâhnire, dar nădăjduiesc că nu m-a șters din sufletul lui"... Deși tatăl ei o repudia, nu-l ura, știa că undeva, într-un colț al inimii sale, mai păstra acea dragoste de părinte care nu se poate stinge niciodată. Era însă prea mândru și nu putea uita rușinea pe care i-o făcuse fata lui. Așa numea el fapta Simonei. ,,Rușinea familiei". Din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Simonei. Deși nu înțeleg, te ascult, conchise el. Nu-i nimic, vei pricepe imediat. Îți cer ceea ce ți-am mai cerut cândva: să divorțezi de Doina, să ne căsătorim legitim, să ne luăm băiatul și să ne mutăm în alt colț al țării. Tu ca medic și eu ca profesoară de engleză este imposibil să șomăm. Copilul meu, copilul tău, de fapt copilul nostru are dreptul firesc, legal și moral să aibă tată. L-am tot mințit că ești departe, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înălțimea mesei. Văzându-l că și-a terminat laptele, îi luă cana și o duse în chicinetă. Apoi își puse pardesiul pentru a-l însoți până la ușa blocului, cum mai proceda uneori, de unde îl urmărea un timp, până dispărea după colț. Nu vrei să te conduc până la grădiniță, Răducule, așa cum o făceam până nu demult? Nu, mămicuțo, ți-am mai spus de atâtea ori că nu e nevoie, cunosc drumul, știi și tu... Vrei să râdă copiii de mine!? Simona îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
celelalte) Ø Cota topografică (locația în colecțiile bibliotecii) 63. Unde se marchează numărul de inventar? R: Numărul de inventar se scrie pentru: Ø cărți și broșuri pe verso-ul paginii de titlu, alături de ștampilă Ø reviste, pe coperta exterioară în colțul din stânga Ø celelalte documente pe ambalaj sau pe eticheta documentului 64. În câte registre se regăsește fiecare document intrat în bibliotecă? R: Aceste date sunt raportate în RMF (înregistrat de la nr. ... la nr. ...) Același număr de inventar va fi în
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
acele părți din carte, care socotește cu adevărat că i se potrivesc lui cel mai bine. Așa mi se pare mie - autorului - corect. Suflet paralel e un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, soarele risipi întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică pentru nevoile sale de zi cu zi, își cheltuia aproape toți banii la cârciuma din colțul străzii, iar, cam o dată la două-trei luni, își mai cumpăra și câte o carte de la librărie, nu ca s o citească, ci ca s-o colecționeze, căci știa că întotdeauna o bibliotecă dă bine într-o casă. Astfel, deși avea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu-l asculta, lăsând impresia că jignirile sale supărătoare și stângace nu-mi aduc atingere deloc. Să dai atenție unui prost este ca și cum ai ademeni cu mâncare animalul fioros nemâncat de multă vreme. În scurt timp, acesta își va scoate colții la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se simțea puternic și te deranja repede la nas. Toate fotoliile și canapelele, care se găseau acolo și care umpleau sala, dădeau numaidecât impresia că reprezentau doar o umbră palid conturată a ceea ce fuseseră ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și nu un posibil loc de cinste în mentalul colectiv. Așa că, să nu te gândești cumva să-mi înșeli așteptările, te rog! Fii băiat inteligent și ia de caută acel noroc, ce chiar acum poate că stă pitit după vreun colț și te așteaptă să treci pe acolo, spre a-ți sări în cale. Deocamdată, mănânci banii mamei de pomană, ocupându-te doar de fleacuri scriitoricești. Deșteaptă-te, Osvald! Fii dur cu tine însuți și judecă totul lucid. Tot ceea ce ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se plimbe des și foarte încordat prin odăița lui, tremurând aproape febril, în încercarea sa de a găsi o idee salvatoare, venită miraculos. Făcuse atât de multe drumuri dus întors dintr-un colț în celălalt al acelei încăperi, încât, dacă priveai covorul întins pe jos dintrun anumit unghi în bătaia luminii, puteai vedea mai mult decât limpede că deja se formase o dâră foarte tocită pe el! Îl măcina puternic ciuda pe sine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sunt niște solitari, plasați magistral în cadre natural inedite, care sunt în deplină concordanță cu starea lor psihică. În Suflet paralel, acțiunea se petrece „pe un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, iar soarele risipește întunericul în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]