4,391 matches
-
-mi șosetele și lucrurile. Doar pentru că nu eram gospodina perfectă la spălat și aranjat dulapurile, i-o întoarse ea. —Ba nu, că de îndesat în mașina de spălat, le îndesai, spuse el. Deși de cele mai multe ori cu rezultatul că se colorau în roz sau în albastru, pentru că nu te pricepeai deloc să le sortezi. Dar, dacă ții tu minte, le lăsai să se usuce pe calorifer zile întregi, așa că toate ieșeau țepene din mâinile tale. —Și ce dacă nu sunt casnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pentru greșeala mea. N-ai să plătești, promise Lorelei. Aud soneria. Se pare că a venit Bernie. Repetiția de la biserică merse ca pe roate. Lăcașul cel vechi părea cald și liniștit în soarele de după-amiază târzie, cu pardoseala de marmură colorată de reflexiile vitraliilor. Singurul cusur era hărmălaia îngrozitoare pe care o făcea o mașină de tuns iarba afară, din cauza căreia cuvintele preotului de-abia dacă se auzeau. Însă acesta îi asigură pe Nieve și pe Aidan că nu vor exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Până să cotim spre sud către Treptower Park și Köpenick, Îl Întrebasem ce anume Îl Îndârjise atât de tare pe ginerele său Împotrivă-i. Spre surprinderea mea, nu se dădu Înapoi de la răspuns și nici nu afectă indignarea, care Îi colora fața cu pete roz, așa cum se Întâmplase de fiecare dată când vorbise despre membrii familiei lui, vii sau morți. — Așa bine familiarizat cu treburile familiei mele cum ești, Herr Gunther, probabil că nu e nevoie să ți se reamintească faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fără nici o inițiere într-o noapte atât de fierbinte. Strecurîndu-mă prin mulțime, mă întreb de ce spunea Camus că tăcerea nu mai e posibilă decât în orașele zgomotoase... Ne întoarcem la hotel, lăsând în urmă fiesta, care aruncă mai departe lavă colorată pe străzi. nevoia de sărbătoare Înainte de a ajunge în Mexic și chiar după aceea, câteva zile, am fost convins că fiesta e un produs al unei lumi care se distrează ușor. Abia după ce mi-am pierdut o noapte citind pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
un șarpe, Chaac (zeul apei la mayași), hieroglife (care așteaptă un Champollion al scrierii maya), Bolontiku (zeul nopții), o ceremonie de pedepsire, un T. (simbolul zeului vîntului), vulturi păstrând încă urme de albastru și roșu (la apogeul său orașul era colorat), zeul porumbului (venerat de toate triburile din Mexic pentru motive lesne de înțeles, dacă ne gândim că și azi porumbul deține un loc esențial în hrana locuitorilor de aici)... Cea mai înaltă piramidă e cea deasupra căreia se ridică Templul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la capete încrustate cu licheni. Cupola de deasupra clădirii părea un pântec în care, ghemuit, ar fi așteptat un copil mare de piatră. Copacii din curte, pini încolăciți, brazi groși și plini de mușchi, plopi pe lângă gardul cu împletituri baroce, colorau cerul într-un verde transparent, cu zone mai întunecate și mari ochiuri azurii. Tot timpul fluierau în parcul dezordonat 49 păsări nevăzute, prinzând liniștea în linii fine, ca o rețea de puzzle. Bazinul era plin cu o apă putredă, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii, până când cerul se colora de seară... Iar a doua zi, după ce coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte s-a repetat, am descoperit, într-o vale plină de flori, paradisul. Și, ca întotdeauna, paradisul mi s-a părut o rătăcire la fel de teribilă ca și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de sticlă albastră. Era vremea hipsterilor, foarte înjurați în ziarele noastre, unde mereu apăreau caricaturi cu pletoși în tangaleji, cu coniacul în față și cu mâna în buzunarul babacilor. Indianisme, marijuana, muzică rock, tot cocteilul pătrundea încetișor și la noi, colorând în 54 tonuri aprinse tembelismul minunat al tinereții. Cui îi păsa de UTC, de televizor sau de ziare? Cine făcea cel mai mic efort să-nțeleagă lumea în care trăia? Magnetofonul, ceaiurile, discurile jerpelite, revistele porno erau realitatea. Unde era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de puful pe care miile de fluturi albastru electric, roșii, carmin, de culoarea untului, cu striații verzui și punctulețe cafenii îl răspândeau, ca minuscule paiete, pretutindeni. Asemenea fluturi stilizați desenasem în frize, în clasele mici, și străduindu-mă să-i colorez cu cele mai sclipitoare dintre cele douăzeci și patru de creioane colorate, frumos mirositoare, din trusa mea. Și păduricea de salcâmi părea acum mai largă și mai încîlcită. Cu părul încins de căldură, am traversat câmpul și am ajuns iarăși pe șosea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mei și a-ntins instantaneu cele opt picioare, încremenind ca o floare atroce. Era frumos în aceeași măsură în care era abominabil, pentru că oroarea sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi era colorat altfel, în cele mai iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori ca acel verde care abia se-ntinge în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se agite în jurul mesei acoperite cu pânză roșie. Avea să înceapă, târziu în noapte, programul "oficial", cu premiile, concursul de "miss", carnavalul și celelalte. Nelăsând sticlele din mâini, ne-am adunat din nou cu toții în mijlocul terenului de sport. Lumina becurilor colora totul spectral. Profesorii, bătrâni și grași ca niște babuini, se țineau deoparte, supraveghind cu priviri ostile hoarda trăncănitoare. Puștii făceau mișto de ei, mai ales de profesoare, ale căror țâțe se prefăceau că le strâng în palme cu pasiune: "Ah
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
decât memoria), în fața fostei mele case, a vieții mele anterioare. Mă vedeam, în fulgerări ca de brici înfipt în carne, dând drumul unei bile de sticlă pe mozaicul podelei, sărind stângaci în căsuțe strâmbe de șotron, ștergîndu-mi palmele de creta colorată pe țesătura aspră a rochiței... uitîndu-mă, la fereastră, pe pozele unei cărți cu dragoni... Nu-mi mai aminteam însă în nici un fel însuși apartamentul, nu știam cum erau orientate camerele, ce mobile aveau părinții mei pe atunci, deși fragmente nebuloase
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de oțel... Săptămâni întregi, îmi povestise Michi mai târziu, veniseră la locul accidentului un bărbat și o femeie, îmbrăcați în negru, ca să lipească pe șinele de tramvai câte o luminare aprinsă... Un abur roz, de înserare abia simțită, începuse să coloreze aerul când am intrat în București printr-o periferie sordidă. Un capăt de autobuze, o benzinărie... Forfota 174 trecătorilor printre blocurile urâte, identice, străzile pline de gropi... Autobuzele opreau din ce în ce mai des la stopuri. "Păi aseară vreo cinci femei/ M-au
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Sf. Petru, peste Santa Maria Maggiore, oglindit în apele Tibrului, la villa Farnesina, strălucind în apa șopotitoare a Fântânii cellor Patru Fluvii, strecurându-se prin frunzișul stejarului lui Tasso, în Piazza di Espagna culcat pe trepte, oprindu-se în umbrelele colorate de la mesele de pe terasă, scăldându-se în Fontana della Barca, trecând peste Tinita dei Monti, mărșăluind prin Piazza del Popolo, zăbovind leneș pe Via Sacra, înainte de a se răspândi din Pincio în culorile asfințitului deasupra întregii Rome, 21 iulie, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Jucu Petru, să vadă și părintele că tăicuța a plătit singur doi metri de pictură, el nu se zgârcește când e vorba de biserică ca alții de prin sat, Și cei trei meșteri râd cu mare poftă, Arhanghelul Gavriil, frumos colorat cu textul donatorilor la picioarele sale, ne privește inexpresiv de pe perete, Aproape am dat-o afară, continuă meșterul stingându-și țigara, din biserica bărbatului ei, doamnă, i-am spus, să mă lăsați acum să lucrez că mi se usucă peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
răpite, mă întreb cine or fi cei doi din tabloul de familie de pe perete, tabloul pare mai vechi, culori sepia, un bărbat și o femeie cu capetele apropiate, probabil de mâna talentatului fotograf, nu mă încumet la meditația asupra mandalei colorate din covorul persan, iar peste grădina zoologică de bibelouri din vitrina dulapului îmi las numai să alunece privirea, Doamne, ce caut eu aici?! și încă nu mi-am pregătit pe mâine lecția de geografie la a opta și a șaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aducând cu ea un creion galben neascuțit și o jucărie. —Of, lasă că îl aduc eu. Dacă vrei să faci ceva ca lumea, trebuie să îl faci singur. Bombănind de nebună pentru ea însăși, Clodagh scotocea furioasă în cutia de colorat până a găsit creionul dorit, apoi - plină de satisfacție - a aplicat un X imens peste pisică. Oare Flor va înțelege asta? După ce ultimul desen era gata, Clodagh a oftat ușurată. I-ar plăcea la nebunie o menajeră care să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la ea aproape în fiecare seară și lucrurile mergeau mai bine decât se așteptaseră. Copiii păreau că îl acceptaseră și erau momente - ca cel de acum - când Clodagh simțea că se instalase armonia. Erau toți în jurul mesei din bucătărie, Molly colora flori (direct pe masă), Craig își făcea temele, asistat de Clodagh, iar Marcus lucra la gaguri. Atmosfera era calmă, plină de armonie și energie pozitivă. Hei, Clodagh, pot să încerc numărul ăsta pe tine? întrebă Marcus. —Lasă-mă zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Biroul detectivilor era și mai vesel. Cineva agățase de ușă o rochie neagră ieftină, tăiată în două. Harry Sears, pe jumătate abțiguit, valsa cu femeia de serviciu, o negresă, prezentând-o drept adevărata Dalie Neagră, cea mai bună pasăre cântătoare colorată de la Billie Holliday încoace. Trăgeau câte o dușcă din sticluța lui Harry, iar femeia de serviciu cânta gospel cât o ținea gura, așa că polițiștii care încercau să vorbească la telefon își acoperiseră urechea liberă cu mâna. Cei care totuși lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dădu drumul uneia dintre mâini, o strânse pumn și pocni cu putere lateralul feței lui Doug. Bătrânul se schimonosi, dar nu-i dădu drumul. Constorsionându-și fața, Logan repetă mișcarea, cu sângele din rănile lui Doug picurând peste tot pe el, colorând zăpada În roz. Luptând pentru propria-i viață, Își trânti pumnul În capul lui Doug, fracturându-i maxilarul, Închizându-i ochiul lăptos, cel nevăzător. Lovea cu pumnii cât putea, pe măsură ce lumea Începea să se Întunece. Iar și iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o luase Înainte să vină altcineva după ea. — Deci tu și frate-tău aveați de gând să vindeți o fată de patru ani unui ticălos bolnav? Amenințarea din vocea lui Insch nu era prea bine camuflată. Obrajii cei dolofani se coloraseră, iar ochii Îi sclipeau ca diamantele negre. — Eu n-am avut nici un amestec. El a fost de de vină! Mereu era el... Insch se Încruntă, dar nu mai spuse nimic. — Nu vorbea engleză, așa că a-nvățat-o el să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
decât raze... Acum ce facem? am mai întrebat. Important e să nu te oprești... Am mai plutit o vreme, timpul fiind absolut relativ în acel moment al infinitului... am depășit apoi ramurile arborelui și am întrezărit orizontul, un ocean imens, colorat de răsăritul soarelui și o liniște indescriptibilă. Într-un fel, revenisem de unde plecasem, la răsăritul soarelui, din partea cealaltă a lumii. Încet-încet, ni s-au conturat aripile înapoi și am văzut cometa zburătoare lângă mine, lansând un arc de scântei prin
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
te întrebi, să afli ceva, să exiști aici și mereu mai încolo... printre crengi, spre cer, uite-așa!... Și culorile s-au înălțat râzând vesele spre coroana arborelui, în spirale sclipitoare, luminoase... în acel moment, ramurile au început să se coloreze, ca niște iridiscențe transparente care împrumutau nuanțele curcubeului, reflectând diverse aspecte, unele în albastru, altele în roz, altele în violet sau alte culori... și într-o secundă, întreg arborele părea o adevărată desfășurare de sclipiri și dansuri de culori care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
dansuri de culori care se schimbau de la o ramură la alta în ritm amețitor, ca și cum crengile ar fi preferat să ia alte nuanțe, înnoindu-se mereu, de la un moment la altul... arborele infinit devenise asemenea unui râu, un fluviu imens colorat în milioane de raze diverse, ce alergau spre înălțimi, împletindu-se și rotindu-se prin universul nesfârșit și neștiut... iar fluviul acesta era de fapt roata invizibilă a vieții, întregul cerc al arcului curcubeului, definiția transparentă a luminii... se auzea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pună un mesaj pentru mine? (ieri) Obsedat de Întâmplarea de la Olt, astă noapte am avut un coșmar. Eram pe o plajă albă, Înconjurată de mare. Voiam să intrăm În apă, dar, deși la noi era soare, mai Încolo, cerul se colorase din albastru Într-un negru tulbure; se vedeau burțile umflate ale norilor, niște sădile imense din care, ca din ugerul gigantic al unei vaci cosmice, se deșertau puhoaie de apă, nu aveam frică, ne uitam cu mirare la căderea, surparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]