46,314 matches
-
de răsărit. Const. Pârlea (1917-1985) livresc în Ultima carte și, de asemenea, în Cărți la anticar, brașoveanul V. Spiridonică (1909-1988), Semne și întrebări, Ion Sofia Manolescu (1901-1993) și, nu în ultimul rînd, mai vîrstnicul D. Iov, basarabeanul decedat în temnița comunistă. Alți colaboratori cu poezii: George Lesnea (1902-1979), Aștept să mor, Constantin Almăjanu (1910-1941) Izvorul Tăcerii. Revista a manifestat interes și pentru debutanți cărora le-a pus la dispoziție spațiul intitulat Colțul poeziei, al cărui nume a devenit mai tîrziu Poeții
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
sugerat de grețoasele grațieri ale ultimei perioade, constituie însăși definiția vieții pe care-o trăim. Ce-a rămas din idealurile lui decembrie 1989? Ce s-a ales de speranțele miilor de români ieșiți în stradă pentru a scăpa de balaurul comunist? Dacă mă uit la componența parlamentului, dacă privesc fețele majorității miniștrilor, dacă fac o repede-ochire pentru a vedea cine sunt oamenii bogați de astăzi, evident că răspunsul deprimă. Și totuși, ceva a rămas din acea zbatere și din acea speranță
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
care, aparent, nu acordau nici o șansă celor care ar fi vrut să li se sustragă, realitatea acestui timp și a acestei istorii în derivă nu era chiar atît de simplă. Deceniile cinci și șase, cele mai corozive din întreaga perioadă comunistă, nu erau populate exclusiv de oamenii noi, în salopetă, nebărbieriți de două zile și cu șapca pe cap, modelul aproape mitic al momentului, și nici doar de cei care-și desăvîrșiseră studiile în celulele de partid moscovite, pe front sau
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
resurse și își schimbă expresia și tensiunile în funcție de orientarea interesului și a gîndirii artistului către spațiul religios și metafizic. Creator al școlii noastre de grafică, el și-a mîntuit la maturitate și spre bătrînețe toate excesele și cochetăriile cu regimul comunist, altminteri explicabile istoric și psihologic, printr-o riguroasă și profundă activitate artistică și pedagogică.
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
să confirme începutul mai mult decît glorios al redresării naționale". Pentru ca a doua zi, în editorialul Noi și partidele de stînga, să precizeze de bună credință: "N-avem nici un dușman la stînga. Libere să se dezvolte, partidele socialiste și partidele comuniste, libere să creeze, alături de noi, atmosfera de înaintate reforme politice și sociale la care de atîta vreme tînjim. Cine se gîndește măcar în spirit să oprească din mersul ei roata cea grea a istoriei riscă să fie strivit. Iar național-țărănismul
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
cere organizarea unor alegeri libere: "Țara n-a mai fost consultată de aproape 7 ani. Regimul dictatorial a impus partidelor desființate lupta clandestină". Și, totodată, deploră faptul că numai la două luni de la 23 august 1944, Partidul Socialist și cel Comunist, despărțindu-se de partidele socotite burgheze (PNȚ și PNL) cer puterea în stat. Era cea dintîi manifestare divergentă. Pentru că mai tîrziu, PCR se va dezbăra și de alianța cu PSD, cerînd - și obținînd în cele din urmă de la ocupant, puterea
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
e instalat guvernul generalului N. Rădescu. Viața politică era febrilă, agitată și controversată iar Dreptatea lui N. Carandino, mereu la post, prevenea lumea democratică de pericolele care o primejduiesc. Și primejdia a venit la 6 martie 1945 prin instalarea guvernului comunist Petru Groza. O vreme, Dreptatea (ca și alte gazete ale opoziției democrate) e interzisă. Dar în vara lui 1946 miniștrii de Externe ai Națiunilor Unite, întruniți la Moscova, hotărăsc, printre altele, organizarea în România a unor alegeri libere, care, prin
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
și la obiect. Și asta pînă la 14 iulie 1947, cînd a fost arestat prin înscenarea așa-numitei fugi de la Tămădău. Trei zile mai tîrziu, Dreptatea și-a încetat apariția. I-a fost dat lui N. Carandino să supraviețuiască regimului comunist, murind, cu mintea limpede, la 91 de ani, în 16 februarie 1996. Dl Paul Lăzărescu, prieten și fost colaborator la Dreptatea din 1944-1947, a alcătuit o bună selecție din publicistica lui N.Carandino din acel memorabil ziar. A însoțit ediția
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
celor ce stau la baza Uniunii Europene (și duc la izolarea României și a Slovaciei lui Meèiar). Europa Centrală (cu majusculă), campioana integrării, aspiră să poată înlocui majuscula cu minuscula, asemeni sudului și nordului european. Aceste țări fost habsburgice, fost comuniste vor să renunțe, crede Garton Ash, la specificul lor cultural, politic, social în schimbul aderării la, să-i spunem, "Europa civilizată". Am făcut acest scurt ocol prin articolul din reputata revisă new-yorkeză pentru că Timothy Garton Ash, bun cunoscător al fostului lagăr
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
într-un index de adevăruri general-admise despre Europa de Mijloc. Intrat în desuetudine după dispariția Imperiului habsburgic și decăderea Vienei din drepturile sale de metropolă, conceptul de "a treia Europă" a reintrat în actualitate ca alternativă la dualitatea Est-Vest, țările comuniste din această zonă revendicând un specific regional care le îndepărta de Estul sovietic apropriindu-le de Vestul inaccesibil de dincolo de zidul Berlinului. Noi suntem evreii Europei", spune Milan Kundera în ceea ce pare a fi textul fundamental al central-europenității - Tragedia Europei Centrale
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
aceeași origine din afara comunității decît față de alogen. Xenofilia, chiar cînd se manifestă, este, de fapt, o discriminare pozitivă. "În mod aparent paradoxal, subliniază autorul, atît xenofobia (ostilitatea) cît și xenofilia (ospitalitatea) acționează în situații diferite, în cadrul aceleiași comunități". În deceniile comuniste tema evreului a fost tabuizată. De fapt, o astfel de comportare este specifică regimurilor cu trăsături naționaliste. Apoi, autorul nostru trece la examinarea tipologiilor anunțate. De pildă, demonstrează că acel clișeu tipic după care portretul de evreu se reduce la
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
n-ar fi protestat public împotriva Tezelor. Scriitorii ar fi adoptat politica struțului, băgîndu-și capul în nisip. Presa literară ar sta mărturie. Ca și suratele ei, România literară s-ar fi predat atunci cu arme și bagaje în mîinile propagandei comuniste, trăgînd săptămînal portretul lui Ceaușescu pe prima pagină și destinîndu-le pe toate celelalte cultului său. Să nu uit: d-na Șipoș menționa și o excepție (una singură!) de la regula acestei lașități generale și anume pe dl. Nicolae Breban, demisionar de la
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
prima pagină și destinîndu-le pe toate celelalte cultului său. Să nu uit: d-na Șipoș menționa și o excepție (una singură!) de la regula acestei lașități generale și anume pe dl. Nicolae Breban, demisionar de la conducerea României literare și din partidul comunist, ca formă de refuz a întoarcerii la ortodoxia stalinistă în cultură pe care Tezele o proclamau. Nu-mi face nici o plăcere să vorbesc despre "rezistența" d-lui Breban din 1971. D-sa fusese totuși membru supleant al CC al PCR
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
în plata propriei conștiințe, aș prefera să mă refer la rezistența pe care breasla noastră a opus-o Tezelor. D-na Șipoș nu pare să aibă nici cea mai mică idee despre adevărata atitudine a scriitorului român față cu reacțiunea comunistă. Această atitudine s-a manifestat în formele caracteristice vremii. Dacă d-na Șipoș n-a găsit-o în paginile revistelor (și cum era s-o găsească?), nu înseamnă că n-a existat. A fost, între altele, o întîlnire, solicitată de
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
a se obține, niciodată însă deplin, punerea în practică a prevederilor Tezelor. Ceaușescu a făcut tot posibilul ca să înfrîngă cerbicia scriitorilor. A încurajat, bunăoară, naționalismul cel mai josnic și ridicol, protocronismul, deși acesta se bătea cap în cap cu ideologia comunistă clasică, în speranța de a-și atrage o parte dintre intelectuali. Nici așa n-a reușit. Protocronismul și-a primit replica meritată și cenzura n-a putut, oricîte șicane i-a făcut, s-o împiedice să apară în reviste, în
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
de procese verbale ale ședințelor lui, studiat de Barbu Cioculescu. În 1950 însă, filiala românească a organizației mondiale a scriitorilor a fost desființată, fiindcă apărarea libertății de expresie și a drepturilor civile nu putea fi decît o "activitate dușmănoasă" dictaturii comuniste (ce a umplut închisorile și cu scriitori). Ulterior, filiala românească a funcționat totuși ani buni (cu Geo Dumitrescu, secretar), deși strict controlată de către PCR. Abia în 1990 PEN-Clubul român și-a putut relua activitatea în mod normal, sub președinția Anei
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
Reuniunii G8 de la Genova, Mihai Zamfir și apoi, preluîndu-i ideea, Nicolae Manolescu au adus în discuție o nuanță ignorată pînă atunci de vorbitori: noi, cei din Est, am mai trăit o lungă globalizare impusă prin forță. Purta semnul ideologiei totalitare comuniste. Cea de acum, pluralistă și democratică, pare să aducă ceva mai bun și, în plus, e inevitabilă, fiindcă alternativa e lumea din care am scăpat în urmă cu 12 ani. Iar suspiciunile în ce privește globalizarea literaturii nu sînt întemeiate căci, tocmai
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
de munca redacțională. Aproape că nu mai contează situația istorică, memoriul e produsul unei epoci care trebuie înțelese ca atare, ce mă interesează pe mine azi ca cititor nepăsător politic e un amănunt (intimist, mic-burghez, impresionist!): peste memoriul unui tînăr comunist, șeful cenzurii pune o sticlă de borviz, ca să nu-l ia vîntul. Sensul moral al acestei cărți e, după cum se vede, o răfuială a autorului cu propriile texte, dar o răfuială fără urmă de mînie, îngăduitoare, explicativă, precisă. Un întreg
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
la care se referă au fost uitate. Proletcultism este un calc după cuvîntul rusesc însemnînd cultură proletară și a fost creat de A.A. Bogdanov, în 1917, ca nume pentru o organizație culturală ce se dorea relativ independentă de partidul comunist. Era, îndefinitiv, o avangardă, ca atîtea altele în primele decenii ale secolului XX, și din inițiativele căreia a rezultat o cultură revoluționară în esența ei, cum ar fi filmele lui Eisenstein sau școala de critică cunoscută ca școala formală rusă
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
spre Moscova, pînă la secătuire, imense despăgubiri de război - cereale, alimente, aur și nenumărate alte produse naturale și industriale - și primește în schimb, ca semn al prieteniei, al dragostei frățești și al internaționalismului proletar, activiști bine educați în școlile partidului comunist, ofițeri instruiți de către marea armată sovietică, ideologie, morală și filozofie stalinist-comunistă. încet și sigur viața politică și bruma de democrație care a mai rămas sînt torpilate sistematic și împinse spre caricatural, monarhia este izolată și constrînsă la o prezență strict
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
colectivizarea agriculturii, începînd cu anul 1949, în planul cultural propriu-zis începe o luptă acerbă contra valorilor ,,burgheze și imperialiste". Reluînd practicile experimentate deja de revoluția franceză de la 1789 și desăvîrșite cu o furie paroxistică de revoluția bolșevică din Rusia, ,,revoluția,, comunistă din România se luptă nu numai cu instituțiile și cu oamenii, ci și cu imaginile și cu reprezentările vechiului sistem. Cărțile sunt arse cu o sălbăticie fără seamăn, bunuri materiale distruse cu acea orbire pe care numai o îndelungată frustrare
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
democrației. Cea mai bună ilustrare a acestei situații mi se pare a fi dezbaterea constituțională din 1991: aceasta nu a dat naștere unei forme politice cu adevărat noi, ci s-a organizat în jurul națiunii, așa cum fusese definită aceasta de regimul comunist. Constituanta a zămislit un monstru: un naționalism fără națiune". Frecvența conceptului de națiune în Constituția din 1991 este precară (doar două referințe), în vreme ce a conceptului de național e masivă, începînd prin a fi unul din cele opt atribute ale statului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
asemenea observații nu s-ar fi putut face, nici măcar aluziv, fără riscuri considerabile, este evident că pentru cititorul de astăzi lectura volumului recent reeditat la Editura Polirom, revelează, înainte de orice, o voce care subminează prejudecata stupidă - vehiculată insistent de regimul comunist - conform căreia scriitorul ar fi trebuit să servească "idealurile partidului", "angajarea colectivă", politicul în defavoarea eticului ș.a.m.d. O carte despre tragic - scrisă așa cum este scrisă Vina tragică - este, indirect, o pledoarie pentru individualitate, pentru verticalitate și probitate morală, este
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
gîndul nu numai la eroii paradigmatici ai tragediei dintotdeauna, precum Oedip, Antigona, Iov, Hamlet, Ivan Karamazov, Joseph K., ci și la originile, reale și istorice, ale culpabilității moderne, la exterminarea evreilor de către naziști și complicii lor sau la crimele totalitarismului comunist. Asemenea analogii, ne vin automat în minte riscînd uneori să ne îndepărteze de "litera" cărții, dar nu este mai puțin adevărat că, în subtext, se vor găsi întotdeauna suficiente argumente pentru a le susține. Să ne gîndim de pildă la
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
o exorcizare, pe când cine știe ce le poate trăzni prin cap românilor ăștia, mereu prea relaxați în raport cu legea... Nici Teoctist, nici gradații din jurul său nu cred că realizează dimensiunea dezastrului ale cărui baze tocmai le-au pus. Plec de la premisa că sistemul comunist era imperfect și, prin urmare, e imposibil ca toți preoții să fi lucrat cu Securitatea. Or, prin exceptarea întregii categorii preoțești de la verificarea dosarelor, chiar și inocenții vor trece din categoria prezumtivilor nevinovați în categoria prezumtivilor vinovați... Ca să nu mai
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]