2,979 matches
-
XX, unde am citit pe 4 decembrie. Nu am fost prea mulți în acea seară rece, dar cei prezenți au apreciat poemele. Am făcut, deci, și imprudența asta. Din păcate, aceasta este realitatea și toți cei care ne învârtim în jurul condeiului ar putea găsi o explicație reală în greutățile vieții, ce ne îndepărtează de forța asta de atracție care ar putea fi nucleul scriitoricesc. Fiecare aleargă pentru viață, pentru hrană, pentru locuință și alte cheltuieli, care mai sunt acum. În pofida acestora
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
poate nu ca băgarea unui gol sau depășir ea unui record, dar performanță totuși e. Se simte o învăluire de admirație. Iar Păstorel zâmbește distant, dar prietenos.( Ce nu face omul pentru o țigară? Ce nu face scriitorul pentru un condei? Deși ofițerul și subordonații lui se țin tari, se supravegheaz ă între ei și se împotrivesc vrăjii, în atmosfera glacială (la propriu și la figur at) a fostei bucătării, pătrunde brusc o adiere primăvăratecă, un iz patriarh al de Cotnari
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de rachiu... Simțind că a scăzut elanul îi dă imbold Academicianul: - De ce nu-ncerci cu vreo Frâncușă care nu urcă-n căldărușă, nu ți se suie, brusc, la cap? Și dacă știi să-i pui temeiul, îți pare din oțel condeiul și nu-ți mai trebuie nici un hap... - După Frâncuș-s frânt, Magistre; visez să-mi vină un transport, în amfore nu în canistre - cum o duc unii la export, s-o beau în orele candorii când caii pasc din rouă zorii
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
A p ublicat sub pseudonimul „Vladimir” volumele „Radicale și „Anecdote militare”. Punem în pagina acestui ceaslov de petrecere și de evadare din banalul vieții, nu întotdeauna agreabil, tot parfumul florilor de viță a unei întregi ple iade de mânuitori ai condeiului muiat în zeama euforică a celui mai de nădejde uitător de rele și aducător de pace sufletească: Vinul de Cotnari. Și dacă atâta lume scriitoricească și-a ales din mulțimea soiurilor de pe pământul românesc această viță, înnobilată și cu olecuțică
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
învețe o meserie și să lucreze în natură, își găsește o serioasă aplicare în școala lui Salzmann. Sînt aplicate exemplul și pedeapsa naturală. Se învăța pe baza intuiției. Nu se admitea înlocuirea lucrului real cu ilustrații și cărți. Cartea și condeiul nu pot satisface necesitatea de activitate a copilului. La țară, în mijlocul naturii, poate învăța multe lucruri și-și poate utiliza bine forțele. Construirea proprie, la început de felurite lucruri de joc și în urmă de instrumente și obiecte în adevăr
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
și pus în bătaia lunii, ca să fie văzut spre a se ști ce poate păți cine-i trădează pe ruși. Și dacă acest cap tăiat - pe care mâna de maestru a celui ce ni-l înfățișa prin câteva trăsături de condei mă făcea să-l am aievea în față - ar fi fost privit în tăcereă Dar un soldat rus (care-l cunoscuse pe Hagi Murad atunci când trecuse la ei, sperând că-l vor ajuta să-și recupereze familia capturată de șeful
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
este legionară, ci dimpotrivă. Text apărut în 22, numărul 23 din 1990 Ce au făcut atunci intelectualii? De la ministrul Culturii care este, fără îndoială, unul dintre cei mai de seamă eseiști contemporani, până la ultimul năimit care își câștigă pâinea cu condeiul, toată lumea nu mai contenește să pună întrebarea: „Ce au făcut atunci intelectualii?!”. Se înțelege, atunci înseamnă înainte de 22 decembrie (oricât s-ar repeta istoria, nu și după aceea); se înțelege de asemenea că, dacă unii intelectuali au făcut doar cultură
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
trebui să ne pună pe gânduri. Există oameni care în ultima vreme nu trăiesc decât din așa ceva. În vreme ce se dărâmă cu tot dinadinsul miturile unor mari scriitori cărora li se răstălmăcește în rău tot ce-au făcut, se aranjează din condei alte biografii și se fac alte mituri pe care toată lumea le acceptă, deși nimeni nu crede în ele. Fiindcă e clar ca lumina zilei că nu se poate să fi fost cineva atât vedeta numărul unu, cât și victima numărul
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
de faptul că publicația ce apărea din 1 octombrie 1855 cu titlul Unirea respecta ordinea de stat, omul politic moldovean nu vedea nici un impediment pentru a nu primi aprobare în vederea apariției publicației pe care o gira împreună cu alți oameni de condei din Moldova 47. Câteva luni mai târziu același Mihail Kogălniceanu se adresa printr-o scrisoare mai întâi unui ministru 48, iar apoi pe 21 ianuarie 1856 chiar domnitorului Grigore Ghica, ambilor atrăgându-le atenția că, indiferent că fusese vorba despre
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
spiritului sunt actele vieții și poartă nume de cărți: Planete, Satiră duhurilor mele, O anume fericire, Distracție de fiare, Ironia moderată, La un pahar de neant etc. "Cât despre "domnii politicieni", dragă Vasile Proca, pușcăriabili-pușcăriași pe care-i apucă boala condeiului, zic să-i îngăduim să se producă, să muncească și ei, să vadă cum e, nu știi de unde sare capodopera!... Dom'le, cu democrația asta (îndeosebi "originală", ca a noastră) e și nu e de glumit! Vasile Proca: Stimate Poete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Domnului și scribălăi de trei surcele. Da, ăștia nu trebuie luați în seamă! Lichele sunt în toate breslele, asta este realitatea și situația din nefericire (sau fericire?!). Cât despre "domnii politicieni", dragă Vasile Proca, pușcăriabili-pușcăriași pe care-i apucă boala condeiului, zic să-i îngăduim să se producă, să muncească și ei, să vadă cum e, nu știi de unde sare capodopera!... Dom'le, cu democrația asta (îndeosebi "originală", ca a noastră) e și nu e de glumit! V.P.: Un scriitor se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și calvarul unui neam trăind sub "blestemul mioritic". Înseriat visătorilor iremediabili, poetul, locuit de fantasme și idealuri, nu dezertează; mușcat de patima scrisului, el nu se refugiază într-o poezie de seră, mărturisind într-o Stare de grație: "apasă pe condei / ca pe un trăgaci". [...]Or, volumul din urmă, rod și al unor bogate lecturi, întărește ideea saltului valoric. Dincolo de cîteva mici neglijențe, Și de-o fi să mor vădește și o schimbare de accent, presimțind adierile thanatice, transcriind tragicul existențial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
într-un mediu creat de mama sa Sido care i-a stimulat dorința de a se exprima liber, fără constrângeri, i-a dezvoltat interesul pentru lectură și aptitudinea de reflecție. A scris de timpuriu, dar nu a avut încredere în condeiul ei, fapt de care a profitat primul ei soț, Gauthier Villars, ce semna sub pseudonimul Willy romane de dragoste siropoase gustate de public și care, umblând în textele ei, a semnat primele romane: Claudine la școală, Claudine la Paris, Claudine
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
scriitorilor francezi: Balzac, Flaubert, Stendhal, Zola, Proust, a fost impresionată de expoziția dedicată impresionismului de la Mitropolitan Museum din New York și, fermecată de tablourile lui Edouard Manet care au avut-o ca muză pe Victorine Meurent, a decis să-și încerce condeiul prin romanul de debut, Mademoiselle Victorine ce s-a bucurat de un mare succes. Personajul principal, Victorine, combină viețile a două femei reale, curtezane care au fascinat și au scandalizat societatea pariziană: Virginia de Castiglione și Victorine Meurent, cea de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
obositoare, la fel de copleșitoare în duritatea lor. Zilele de vară erau nesfârșite, atunci când bunica, cu lacrimi în ochi, trebuia să o trimită pe Mura, împreună cu cei mari, la muncile câmpului. Știa să mânuiască sapa precum în zilele noastre un copil mânuiește condeiul, de care ea nu a avut parte multă vreme. Bănuia că rostul său în această lume era să muncească pentru alții. Cât va dura și când va lua sfârșit acest calvar, nu avea de unde să afle. Odată, într-o toamnă
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Gumelnița. are pe masa de lucru o nouă carte, despre monezile dacice găsite în județul Călărași, datând din sec. Al - II -lea - I î.Hr. Statornic al locului, fascinat de munca sa, rămâne o emblemă a Olteniței și un om de condei. Domnul Done Șerbănescu , în tinerețe Clădirea Muzeului Civilizației Gumelnița, str. Argeșului 110 Domnul Șerbănescu la Arbanassi - Bulgaria Muzeul de sit de la Radovanu, creație a prof. Dr. Done Șerbănescu. Împreună cu prrofesorul Octavian Sărbătoare la situl de la Radovanu, județul Călărași Inginer Ion
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
naratorul și producătorul textului. De fapt, această diferențiere necesară între enunțător și producătorul textului este și ea insuficientă, după cum ne arată lipsa de precizie specifică noțiunii de "autor", noțiune rămasă echivocă: ea va trimite fie la persoana care a ținut condeiul, care a scris opera, fie la personajul care se consideră responsabil pentru această operă, care își pune numele pe ea (fie el și un pseudonim), care o prezintă publicului. Aceste două accepțiuni au în comun faptul că înscriu subiectul în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să înveți carte să nu te chinuiești așa cum noi ne ostenim pe această mică bucățică de pământ pe care o avem, în toamna lui 1937, mi-am luat trăistuța în care am pus un caiet, o călimară cu cerneală, un condei, o gumă, ceva merinde și împreună cu tata eram gata de plecare la examenul de admitere la liceul Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuți. Mama, blândă cum era, mă privea tristă, tata dădea mereu sfaturi, iar eu umblam mereu îngândurat și trist că
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
și publiciști valoroși din diferite provincii românești, ,,România”, a militat pentru susținerea eforturilor de război, pentru întărirea încrederii poporului român în triumful cauzei naționale, prezentând eroismul, spiritul de sacrificiu al ostașului român. În primul număr, Octavian Goga, cerând sprijinul,, oamenilor condeiului’’, scria: „Vrem deci....să vorbim cu soldatul și cu civilul și să ne facem de-a lungul satelor și orașelor vestitorii cântecului de biruință care, se urzește ceas de ceas ... noi vom avea ochii îndreptați spre voi, soldați ai neamului
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
Justinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, în articolul În memoria Părintelui N. Steinhardt, din Caietele de la Rohia II. N. Steinhardt în amintirea contemporanilor, Editura Helvetica, Baia Mare, 2000, p. 41. ,,Meritele sale în perioada ostilă spiritului în anii comunismului, sunt remarcabile. Condei harnic și alert, el a vehiculat ideile și operele culturii moderne și contemporane purtând oglinda lor la îndemâna oricui a fost dispus să o privească. Cititor insațiabil și experimentat, devorator de cărți o viață întreagă, stăpân pe limbile franceză, engleză și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în care Steinhardt vorbește despre Balzac: ,,-Marii scriitori cu adevărat făuresc o lume și ființe, asemenea lui Dumnezeu. Sunt în Balzac două momente care mi se par supreme și care arată cât de reale erau pentru el personagiile meșterite de condeiul său. Care mai arată că de la un anumit nivel (artistic, moral, sufletesc, de ținută) în sus noblețea e subînțeleasă. (...) În Ursule Mirouët, scrisorile lui François Minoret personaj necinstit și odios Balzac le reproduce de fiecare dată cu toate greșelile lor
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și stilistic, acești doi teologi francezi pe care i-am pomenit mi se par cei mai apropiați de Steinhardt. În spațiul românesc, cred că se poate risca o proximitate cu Nichifor Crainic, care de asemenea a fost un om al condeiului, dăruit cu un imens talent literar și o gândire teologică pe măsură. A.S.: De acord, dar spre deosebire de Nichifor Crainic asupra căruia există unele semne de întrebare legate de comportamentul din perioada detenției, în ceea ce-l privește pe Steinhardt, inclusiv inamicii
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
declară Pistimița -, n-am luat educația și studiul ca d-ta prin falangă, ha! ha! și panachidă.“ Scoarță tocmai făcuse, cu multă duioșie, teoria panachidei: „iacă o scândură lățită și spălată bine, în urmă ceruită, toată ziua scriam cu un condei de fier sau de lemn slovele: azi, buche, vede, glagore, dobro, iest, juvete, zialo, kethalipa [= etc.]; apoi iar o ceruiam, și prin astfel de metod am învățat o icoană de minune, cine scria ca logofătu Scoarță? Ei! ei! când eram
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
usages attrayants, des dépenses frivoles, une écorce brillante. En vain est-il prêt à toutes les réformes; en vain veut-il innover; le fond et la base lui manquent.“ Am fost nevoit să renunț la traducerea în românește a textului, pentru că sub condei îmi răsăreau fără voie sintagmele lui Titu Maiorescu, din În contra direcției de astăzi... Critica maioresciană a pașoptismului este fiica autocriticii pașoptiste. Bazele intuitive ale teoriei „formelor fără fond“ sunt un produs al epocii de tranziție, în răstimpul căreia schimbarea modului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
prea frumos, a căruia populație (numărul lăcuitorilor) poate să se suie la 35 mii de suflete“, că la Viena a vizitat „arsenalul, adecă armăria, unde sânt tot feliul de arme și îmbrăcăminte oștășăști, veche și nouă“ ș.a.m.d. Un condei cam arhaic, s-ar spune, dacă am uita că primele scrisori ale lui Kogălniceanu nu sunt decât cu 8 ani mai tinere decât Însemnarea lui Dinicu Golescu, cel care își lămurea cititorii că statuia este un „trup de om lucrat
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]