KorAP: Find »[drukola/base=confuz & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...187 >

4,658 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

în sala de judecată. E cariera ta în joc, nu-ți poți permite să fii sub nivelul de excelent. E un moment crucial - Nu dosarul ăla ! adaugă impacientă pentru cel de lângă ea. Stai puțin pe fir, Samantha... — Samantha ? Ridic ochii confuză și văd o fată în taior bleu apropiindu-se de masă. Are un coș de cadouri cu fundă și un zâmbet larg. — Sunt Lorraine, asistenta personală a lui Daniel, spune pe un ton cântat pe care îl recunosc brusc. Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mila de pe chipurile chelnerilor. Încerc să-mi țin bărbia sus, însă îmi ard obrajii de jenă. Brusc, chelnerul căruia i-am comandat mai devreme apare lângă masă. Aduce trei cocktailuri pe o tavă și se uită la masa goală ușor confuz. — Pentru cine e martini-ul ? — Trebuia să fie pentru fratele meu... — Adică pentru Nokia, spune Lorraine săritoare, arătând spre mobil. Urmează o pauză - apoi, profesionist și cu chipul impenetrabil, chelnerul așază băutura în fața telefonului, împreună cu un șervețel de cocktail. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și eu pe a mea. Are pielea atât de tare și de aspră că parcă ar fi o coajă de copac. Eu mă ocup de grădina familiei Geiger. Cu mine trebuie să vorbești când ai nevoie de legume. Îl privesc confuză. De ce-aș vrea să vorbesc cu el despre legume ? Se reazămă de tocul ușii, încrucișându-și mâinile, și nu pot să nu remarc ce brațe vânjoase și puternice are. N-am văzut în viața mea un bărbat cu asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
știe că nu am tabieturile mele ? Doar fiindcă nu știu să gătesc, nu înseamnă că nu pot să fac absolut nimic. — Deci totul e OK, da ? Trish își ia geanta. Ai găsit chestiile de curățat ? — Ăă... mă uit în jur confuză. — În spălătorie ! Dispare un moment, după care reapare cu o cădiță albastră plină de produse de curățat, pe care o trântește pe masă. Poftim ! Și nu uita de Marigolds ! adaugă veselă. De ce să nu uit ? — Mănușile de cauciuc, spune Nathaniel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cu el firimiturile de pe masă. Scuză-mă... — Atunci te las, spune Nathaniel, cu un început de surâs în colțul gurii. Se uită la pămătuf. N-ar fi mai bine să folosești pentru asta o perie și un făraș ? Mă uit confuză la pămătuf. Și ăsta ce-are ? Și oricum, cine e el, inspectorul-șef de la ministerul prafului ? — Am metodele mele, spun, înălțându-mi mândră bărbia. Mulțumesc. — OK. Zâmbește. Ne vedem mai târziu. N-o să-l las să mă intimideze. Sunt cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Uite, gustă asta. Duc încetișor lingura la gură. — Sos, spun imediat. Delicios ! adaug, ca fată politicoasă ce sunt. Irish scutură din cap. — Nu-mi spune ce crezi că e. Spune-mi ce simți în sosul ăsta. Mă uit la ea confuză. E o întrebare cu capcană, precis. — Păi, simt... sos. Expresia ei nu se schimbă. E evident că așteaptă un alt răspuns din partea mea. — Ăă... carne ? mă aventurez. — Și altceva ? Am mintea complet goală. Nu mă pot gândi la nimic altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
îi cunosc pe cei de teapa lui. Am lucrat cu ei vreme de șapte ani. Și știu din instinct că individului ăstuia i se rupe dacă Eddie înțelege ceva sau nu. — Da ! spune Eddie râzând. Da, sunt convins. Se uită confuz la contract, după care îl lasă jos. Și noi suntem la fel de preocupați de securitatea investiției, spune tipul cu cravată mov, cu un surâs. — Cine n-ar fi, când e vorba de bani ? i se alătură și primul individ. OK. Ce naiba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pe la noi o luăm un pic mai încet, zice în cele din urmă. Am înțeles, spun, făcând eforturi să nu par dezamăgită. Ce vrea să spună ? Că are vreo problemă sau ceva de genul ăsta ? Ăă... păi... sunt sigură... bâigui confuză. N-ar fi trebuit să încep fraza asta. Se uită din nou la ceas. Trebuie s-o șterg. Diseară plec la Gloucester. Simt o ușoară strângere de inimă la auzul tonului său de om de afaceri. Aproape că nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Și iată-mă și pe mine, în capot și cu părul ca toate alea. Și încă nu știu exact cum au rămas lucrurile între noi. Însă anumite părți ale trupului meu răspund deja la vederea lui. Ele nu sunt deloc confuze. Bună ! îi zic în clipa în care ajunge lângă mine. — Bună. Îmi aruncă o privire prietenoasă, dar nu face nici cea mai mică încercare de a mă săruta sau de a zâmbi măcar. Se mulțumește doar să se oprească și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
niște pateuri de făcut. Deja sunt în urmă și se pare că trebuie să servesc niște oameni cu băuturi... — Stai. Nathaniel mă trage înapoi, aruncând o privire către ceas. Încă un minut. După care te las. Mă uit la el confuză, cu o ușoară presimțire. — Nathaniel... ce tot spui aici ? — Uite la ea cum se face că nu s-a prins. Clatină din cap amuzat. Chiar credeai că ne poți păcăli ? Scumpa mea, nu suntem chiar tâmpiți. Ți-am spus doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cuvânt. Și să știi că eu cred că ești vinovată ! adaugă înfierbântată. După părerea mea, a fost înfiorător de urât ce ți-a făcut ! Și mulți dintre cei de aici sunt de aceeași părere cu mine. Mă simt și mai confuză. Ce mi-a făcut ? Oare e posibil ca Lara să știe despre memoriu ? — Ce... vrei să spui ? zic aproape bâlbâindu-mă. — Cum i-a convins să te concedieze ! spune Lara. — Poftim ? Parcă mi-a luat cineva tot aerul. Despre ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
râs sarcastic. Reporterița o ignoră. — Tu ești Samantha Sweeting, da ? insistă. — Păi... da, recunosc în cele din urmă, cu fața arzându-mi. Dar nu doresc să dau nici un interviu. Nu am nici un comentariu de făcut. — Comentariu ? Trish privește în jurul ei confuză. Comentariu la ce ? — Ce se întâmplă, Samantha, scumpa mea ? Eddie pare îngrijorat. Ai intrat în vreun bucluc ? — Nu le-ai spus ? Reporterița de la Daily Mail ridică ochii din carnet. Habar n-au ? — Ce să ne spună ? zice Trish agitată. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
bucătăria din jur. Asta e ceea ce vreau să fac. Și ăsta e locul în care-mi doresc să fiu. O parte din mine se așteaptă ca Trish și Eddie să fie mișcați de cuvintele mele. Însă ei mă privesc total confuzi, după care se uită unul la celălalt. — Cred că ar trebui să iei în seamă oferta, spune Eddie. Scrie în ziar că sunt disperați să te aducă înapoi. — Să știi că nu vom fi absolut deloc jigniți dacă pleci, adaugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
care o să mă ajute astăzi, spun, începând să servesc tartele cu ciuperci. Și, de asemenea, partener la Carter Spink, adaugă Trish mândră. Toate invitatele schimbă între ele priviri impresionate. O femeie în vârstă din capătul opus se întoarce către Trish, confuză. Tot personalul tău e format doar din avocați ? — Nu chiar, spune Trish degajată, luând o gură mare de șampanie. Dar mă-nțelegeți, atunci când ai o menajeră care a făcut Cambridge-ul, nu poți să cobori ștacheta. — Și de unde-i iei ? întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vreo întrebare de ultim moment ? — Îhm... da, spun disperată. Mă întrebam... am putea s-o mai amânăm un pic ? Doar câteva minute. Hilary încremenește. — Poftim ? spune în cele din urmă. Am sentimentul oribil că o să facă implozie. — Mă simt ușor... confuză. Înghit în sec. Nu știu dacă am luat hotărârea corectă. Am nevoie de mai mult timp să mă gândesc... În clipa în care îi zăresc expresia, amuțesc. Vine la mine și aproape că-și lipește fața de a mea. Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
șuieră. O să te duci și o să-ți citești declarația și o să spui că firma Carter Spink este cea mai bună firmă de avocatură din lume. Pentru că, dacă nu te duci... am să te omor. Cred că vorbește serios. Suntem cu toții confuzi, Samantha. Cu toții avem nevoie de mai mult timp de gândire. Așa e viața. Mă scutură ușor. Vino-ți în fire. Expiră adânc și-și netezește taiorul. Așa ! Mă duc să te anunț ! Pornește cu pași mari pe peluză. Și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și se retrage. OK. Nu au fost de ajuns treizeci de secunde. Am fost aruncată ca o corabie eșuată în fața presei din întreaga țară și nu știu ce vreau. Nu știu ce ar trebui să fac. În viața mea nu m-am simțit așa confuză. Hai odată ! Asprimea din tonul ei mă face să tresar. Mă simt de parcă aș fi pe o bandă rulantă. Cu un singur sens, înainte. Îmi croiesc drum cu picioarele ca plastilina spre mijlocul peluzei, unde a fost aranjată o tribună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
aflat pe partea cealaltă, face la fel. Ajungem pe treptele de sus, înaintăm unul către celălalt și ne oprim cam la un metru distanță. Respir precipitat și mi-a venit tot sângele-n obraji. Sunt șocată, cuprinsă de beatitudine și confuză în același timp. Credeam c-ai plecat în Cornwall, zic în cele din urmă. Ca să cumperi sera. — M-am răzgândit. Și el pare la fel de șocat. M-am gândit că n-ar fi rău să-i fac o vizită... unui prieten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

ceară de soție. — Ce zici ? spune, mîngîindu-mă ușor pe păr. — Îhm... Mă frec pe fața deshidratată, Încercînd să cîștig niște timp, incapabilă să gîndesc rapid. Să mă mut cu Connor. Da, Într-un fel, are sens. De ce nu ? SÎnt extrem de confuză. Simt că-mi dă tîrcoale un gînd care nu Îndrăznește să se formeze; creierul meu Încearcă să-mi transmită un mesaj... Și În minte Îmi vin frînturi din lucrurile pe care le-am spus În avion. Că n-am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
În care Îi zăresc un surîs abia schițat. Face șaptezeci și doi, adaug mai calmă. — Foarte bine. Arată politicos În direcția unui scaun. Așa. Ai terminat ce aveai de spus sau vrei să Îmi mai spui și altceva ? Mă frec pe față, confuză. — Deci... nu mă dați afară ? — Nu, spune Jack Harper răbdător. Nu te dau afară. Acum, putem vorbi ? Mă așez și În minte Începe să mi se formeze o suspiciune de nesuportat. — Despre... Îmi dreg glasul. Despre CV-ul meu voiați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pot uita la Jack, pur și simplu nu pot. — După părerea mea, Ben Hur e un film foarte bun, spune Jack brusc, meditativ. Foarte bun. ZÎmbește către mama. Ce părere aveți ? Îl omor, e clar. — Ăă... da ! spune mama, ușor confuză. Da. Întotdeauna ne-a plăcut Ben Hur. Îi taie lui Jack o bucată mare de quiche, deasupra căreia pune și o feliuță de roșie. Jack, dragule, spune cu compasiune dîndu-i o farfurie de hîrtie. Cum te descurci cu banii ? — Destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să-și creadă. — Da ! Se lasă o tăcere mormîntală. Mă uit În jur și văd că lui Kerry i-a căzut copanul din gură. — Jack Harper - multimilionarul, spune tata, doar ca să se asigure că a Înțeles bine. — Multimilionarul ? spune mama, confuză. Păi atunci... crezi că mai vrea cutia aia de quiche? — Evident că n-o mai vrea ! spune tata iritat. Ce să facă cu o bucată de quiche ? Are bani să-și cumpere cîte milioane de quiche vrea ! Mama privește agitată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
hal de șocată, că nici măcar nu mai sînt În stare să-l ascult. — La prima Întîlnire Își pune lenjeria norocoasă... Împrumută pantofi de firmă de la colega ei de cameră și-i dă drept ai ei... minte că ar face kick-box... confuză În legătură cu religia... e puțin stresată de ideea că ar avea sînii prea mici... Închid ochii, incapabilă să mai suport. SÎnii mei. A pomenit de sînii mei. La televizor. — CÎnd iese În oraș, se joacă de-a ființa sofisticată, dar pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
știu exact cum se simt animalele de la grădina zoologică. — Dar... nu Înțeleg, se aude o voce din partea opusă a camerei și toate capetele se Întorc simultan spre Connor, ca la un meci de tenis. Acesta mă privește, roșu la față de confuz ce e. De unde știe Jack Harper atîtea despre tine ? O, Doamne. Știu că fostul meu prieten Connor a absolvit Manchester University cu note destul de mari și tot tacîmul. Dar uneori se prinde atît de greu ! Capetele se răsucesc instantaneu către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
un club Împreună ? — Eu... trebuie să plec. Mă retrag cîțiva pași, apoi Încep să fug pe scări. Dar lumea mă acostează, din toate direcțiile. Nu mi-am dat seama că sînt lesbiană decît la treizeci și trei de ani... — Mulți oameni sînt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă În pace, toți ! Sprintez spre ieșire, urmărită de toate aceste voci, care reverberează În holul de marmură. Împing disperată ușile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]