KorAP: Find »[drukola/base=consul & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...184 >

4,590 matches

Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525

urmă și a Prusiei la Blocada continentală, inițiată de Napoleon împotriva Marii Britanii și starea de război dintre Rusia și Imperiul Otoman, au marcat o perioadă de izolare diplomatică accentuată a Londrei, împiedicând întoarcerea lui Summerers la post, sau acreditarea altui consul. Până la 1814, Londra a primit informații din Principate de la dragomanul Ioan Marco, care nu a avut, însă, nici un statut oficial. După încheierea păcii de la Dardanele, emisarii britanici au fost din nou trimiși în Principate. Thomas Gordon a primit de la Robert

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
preciza că atribuțiile sale erau limitate doar la retransmiterea corespondenței britanice și apărarea intereselor comerciale engleze. Wilkinson și-a luat în primire postul la 2 iulie 1814, când și-a prezentat scrisorile de acreditare domnitorului Ioan Caragea. La 25 noiembrie, consulul britanic s-a deplasat la Iași, înfățișându-se domnitorului Moldovei, Scarlat Callimachi. Activitatea noului consul a fost de natură exclusiv economică, comercială. Wilkinson a evitat constant să se implice în jocuri politice, arătându-se un bun apărător al intereselor Companiei

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
engleze. Wilkinson și-a luat în primire postul la 2 iulie 1814, când și-a prezentat scrisorile de acreditare domnitorului Ioan Caragea. La 25 noiembrie, consulul britanic s-a deplasat la Iași, înfățișându-se domnitorului Moldovei, Scarlat Callimachi. Activitatea noului consul a fost de natură exclusiv economică, comercială. Wilkinson a evitat constant să se implice în jocuri politice, arătându-se un bun apărător al intereselor Companiei Levantului. Cu toate acestea, mandatul său a fost foarte scurt, Compania Levantului refuzând, din iunie

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
de către “mercenari străini”. în absența unor canale oficiale de informații, ambasadorii britanici de la Constantinopol sau Viena au apelat și la agenți englezi rămași în Principate, cum ar fi Bargrave Wyborn sau Choch. Cea mai apropiată sursă autorizată de informații era consulul britanic de la Odessa, Jeames, ale cărui informații erau, de cele mai multe ori, eronate. Astfel, la 1821, conform rapoartelor acestuia, Tudor Vladimirescu, Bimbașa Sava și Dumitru Macedonski în Țara Românească, Alexandru Ipsilanti și Gheorghe Cantacuzino în Moldova, erau, cu toții, comandanți locali ai

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
abia la 11 iunie a avut loc audiența de prezentare la domnitorul Grigorie al IV-lea Ghica. în același timp, la Iași, a fost numit Udritzky, ca viceconsul, până la 3 mai 1830, când a fost înlocuit cu Pfaff. Mandatul noului consul nu a fost deloc ușor, în condițiile relațiilor bilaterale dintre Turcia și Rusia, marcate de Convenția de la Akerman, din 27 septembrie/8 octombrie 1826, de Tratatul de la Adrianopol, din 2/14 septembrie 1829, sau de prevederile Regulamentelor Organice și îndeosebi

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
de la Akerman, din 27 septembrie/8 octombrie 1826, de Tratatul de la Adrianopol, din 2/14 septembrie 1829, sau de prevederile Regulamentelor Organice și îndeosebi de intervențiile din ce în ce mai dese ale Rusiei în treburile interne din Principate. Importanța laturii politice a activității consulului a crescut semnificativ, misiunea sa cea mai importantă constituind-o necesitatea de a observa și de a raporta intențiile și acțiunile Rusiei, atitudinea sa față de Principate. Cu toate acestea, se poate admite că prima parte a mandatului său a avut

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
intențiile și acțiunile Rusiei, atitudinea sa față de Principate. Cu toate acestea, se poate admite că prima parte a mandatului său a avut un caracter de tatonare pentru consulat în ansamblul activității sale, după cum recunoaște însuși Stratford Canning. Salariul oficial al consulului a fost fixat la 400 £, cu posibilități de creștere până la 700 £, la care se adăugau veniturile obținute din vânzarea patentelor consulare. Convenția de la Akerman a prilejuit primele rapoarte politice, de substanță, ale noului consul. Acesta s-a arătat deosebit de acid

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
însuși Stratford Canning. Salariul oficial al consulului a fost fixat la 400 £, cu posibilități de creștere până la 700 £, la care se adăugau veniturile obținute din vânzarea patentelor consulare. Convenția de la Akerman a prilejuit primele rapoarte politice, de substanță, ale noului consul. Acesta s-a arătat deosebit de acid cu privire la consecințele impunerii protectoratul țarist asupra Principatelor. Fin observator, Blutte a început să fie din ce în ce mai convins că, indiferent de concesii, Rusia urmărea să distrugă Imperiul otoman și se pare că întregul corp consular, atât

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
reflectată și în instrucțiunile date de noul ministru de externe, Aberdeen, în care, alături de Constantinopol, figurau Viena și St. Petersburg, ca direcții de corespondență consular. La 26 aprilie 1828, Rusia a declarat din nou război Turciei, și a ocupat Principatele. Consulul Hugot, reprezentantul Franței la București, scria ministrului său de externe, la 1 octombrie 1929, despre temerea sa că, prin prelungirea ocupației rusești în Principate, existența consulatelor ar fi periclitată, fapt dovedit aproape imediat prin starea de nesiguranță, instituită în urma intrării

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
în Principate, existența consulatelor ar fi periclitată, fapt dovedit aproape imediat prin starea de nesiguranță, instituită în urma intrării armatelor țariste în București. Temerea sa s-a dovedit îndreptățită: cu excepția lui Blutte, corpul consular a părăsit Bucureștiul, plecând spre Transilvania. Rapoartele consulului englez în această perioadă reflectă atmosfera noii ocupații militare rusești și descriu metodele administrației țariste: “Principatul este acum administrat ca și cum ar forma o parte constitutivă a dominioanelor rusești. Strângerea taxelor, jurisdicția penală ... abolirea privilegiilor consulare, totul se petrece ca la

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
anului 1829. Cei mai mulți dintre aceștia „ar vedea cu plăcere țara lor pusă sub protecția colectivă a Marilor Puteri”, o prefigurare avant la lettre a unui moment care va veni un sfert de veac mai târziu. în toamna aceluiași an, constata consulul englez, „aproape toți boierii sunt într-adevăr sătui de protecția rusească și se gândesc cu cea mai mare groază că țara lor ar putea sa rămână pentru totdeauna în mâinile rușilor”. Temeri similare împărtășea și ambasadorul englez la Constantinopol, Sir

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
trecea apoi la asediul Filipopolului. Blutte prezintă diferitele zvonuri despre continuarea rezistenței unor comandanți turci, sau chiar despre un complot vizând detronarea sultanului, fiind de părere că sunt puse în circulație de ruși pentru a justifica necesitatea continuării campaniei. Relațiile consulului cu administrația militară rusă au fost deosebit de precare, statutul său devenind ambiguu: puterea pe lângă care se acreditase fusese abolită, dar el refuza cu obstinație să se acrediteze pe lângă administrația rusească de ocupație. Ostilitatea sa constantă față de regimul de ocupație, denunțarea

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
informatori secreți din interiorul consulatelor acreditate la București și Iași sau de la curțile voievodale. Pe lângă sume de bani, guvernul țarist obișnuia să acorde grade militare și titluri civile, folosinduse cu măiestrie de speranțele românilor de a obține independența față de Poartă. Consulii ruși desfășurau o activitate permanentă și foarte dinamică, având, față de domnitori, o atitudine deferentă sau amenințătoare, folosind cu abilitate orice posibilități de intervenție directă sau indirectă, prin scrisori de mulțumire sau plângeri, la curțile din Iași, București sau Petersburg. Aceștia

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
orice posibilități de intervenție directă sau indirectă, prin scrisori de mulțumire sau plângeri, la curțile din Iași, București sau Petersburg. Aceștia erau ajutați de un număr fără precedent de agenți ruși în Principate - „niște străini fără patrie”, după cum îi califica consulul francez - care dispuneau de toate mijloacele pentru îndeplinirea misiunilor cu care erau însărcinați. Dupa expresia lui Hugot, contele Pahlen nu vede, nu judecă, „nu aude și nu poruncește decât prin ei”. încă din vara anului 1829, Blutte a început să

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
care a protestat față de “căderea administrației țării sub influența unei a treia puteri”. Dar astfel de incidente au continuat și în anii următori, în ciuda numirii unor viceconsuli la Iași, Brăila și Galați, care adresau frecvent memorii de protest. Din rapoartele consulului francez, Hugot, aflăm despre un astfel de incident: „Bețivul de polițist a înștiințat adineauri pe consulul Angliei că, dacă nu trimite îndată cheile casei lui Riss, unul din sudiții săi, plecat în Transilvania, el va ordona să se spargă ușile

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
incidente au continuat și în anii următori, în ciuda numirii unor viceconsuli la Iași, Brăila și Galați, care adresau frecvent memorii de protest. Din rapoartele consulului francez, Hugot, aflăm despre un astfel de incident: „Bețivul de polițist a înștiințat adineauri pe consulul Angliei că, dacă nu trimite îndată cheile casei lui Riss, unul din sudiții săi, plecat în Transilvania, el va ordona să se spargă ușile și să se arunce mobilele pe fereastră. Și notați că Riss, înainte de plecare, cedase rușilor jumătate

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
mobilele pe fereastră. Și notați că Riss, înainte de plecare, cedase rușilor jumătate de casă, crezând că astfel va scăpa cealaltă jumătate. Va întreb ce drept au rușii de a ocupa astfel, în timp de pace, domiciliul supușilor străini, sub ochii consulilor lor (...) Sărmanul consul al Angliei, cât se căiește azi ca n-a urmat exemplul colegilor săi și că n-a prins momentul când ciuma reîncepea cu furie în București, pentru a se îndepărta de acest loc”. Rapoartele lui Blutte pot

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Și notați că Riss, înainte de plecare, cedase rușilor jumătate de casă, crezând că astfel va scăpa cealaltă jumătate. Va întreb ce drept au rușii de a ocupa astfel, în timp de pace, domiciliul supușilor străini, sub ochii consulilor lor (...) Sărmanul consul al Angliei, cât se căiește azi ca n-a urmat exemplul colegilor săi și că n-a prins momentul când ciuma reîncepea cu furie în București, pentru a se îndepărta de acest loc”. Rapoartele lui Blutte pot fi considerate și

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
englez, din 19 mai 1825, reprezentante exclusive ale Companiei Levantului. Activitatea lor era de natură predominant economică, elementele politice fiind abordate numai în măsura în care erau puse în pericol interesele economice sau strategice ale Companiei. înființarea și desființarea consulatelor, numirea sau eliberarea consulilor erau determinate de interesele de moment ale Companiei. La această realitate a contribuit nerecunoașterea de către Foreign Office a multora dintre reprezentanțele consulare ale companiei, între care și cea din București. Totuși, de multe ori, așa cum s-a văzut mai sus

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
erau determinate de interesele de moment ale Companiei. La această realitate a contribuit nerecunoașterea de către Foreign Office a multora dintre reprezentanțele consulare ale companiei, între care și cea din București. Totuși, de multe ori, așa cum s-a văzut mai sus, consulii și-au depășit atribuțiile fixate și s-au transformat în apărători ai intereselor generale ale Marii Britanii în această zonă a Europei. Este elocvent pentru inerția britanică faptul că abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Compania Levantului a decis să

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
justifica prezența unui agent englez în această provincie, m-am gândit că poate este vorba de a solicita Porții exportul de lemn de construcție pentru flota engleză din Marea Mediterană. Catargele ar constitui îndeosebi un articol foarte prețios”. în același context, consulul austriac la Iași, Joseph von Raab, credea, la 30 octombrie 1815, că “Stabilirea de consuli englezi în București, Galați și Iași lasă să se presupună că acest fapt, deoarece aceste provincii nu au nici un fel de legătură cu Anglia, ar

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
de a solicita Porții exportul de lemn de construcție pentru flota engleză din Marea Mediterană. Catargele ar constitui îndeosebi un articol foarte prețios”. în același context, consulul austriac la Iași, Joseph von Raab, credea, la 30 octombrie 1815, că “Stabilirea de consuli englezi în București, Galați și Iași lasă să se presupună că acest fapt, deoarece aceste provincii nu au nici un fel de legătură cu Anglia, ar fi intervenit dintr-un motiv de ordin comercial și cum această presupunere pare să se

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
ale proprietarilor, a fost de natură să determine printre altele, lipsa unei conduite politice, coerente și permanente, a Guvernului britanic în această parte a Europei. Este de remarcat și faptul că, în intervalele în care consulatele au funcționat, prin acreditarea consulilor (recunoscuți sau nu, oficial, de către Ministerul britanic de Externe), reprezentanții Maiestății Sale și-au făcut datoria în cele două importante domenii ale prerogativelor lor - economice și politice -, acestea din urmă, într-o primă etapă, neformulate oficial. Din anul 1826, odată cu

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
cea în care prerogativele politice vor fi preponderente (subordonându-le pe acelea economice), într-o Europă din ce în ce mai dominată de mize și de interese strategice și politice. Perioada elaborării Regulamentelor Organice și a domniilor regulamentare este una de intensă activitate diplomatică. Consulii englezi au devenit convinși că scopul ultim al Rusiei este anexarea Principatelor Române și au încercat să facă totul, pe de o parte pentru apărarea intereselor supușilor Majestății Sale din Principate, iar pe de alta, pentru mobilizarea diplomației engleze în

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Grecia instala un practor în 1833, iar Prusia numea în 1833 starosti la Botoșani, Vaslui și Piatra. Nici Anglia nu putea să se sustragă de la necesitatea de a avea mai mulți „ochi și urechi” în Principate. Astfel, ea numea un consul la Iași, în persoana lui Pfaff, până la 22 ianuarie 1832, urmat de Spiridon Brizzi, adus de la Galați, până în septembrie 1833, de M. Pappanicolas și apoi de Samuel Gardner (1836-1858). Consulul din Iași era ajutat, începând din martie 1832, de un

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]