3,537 matches
-
ca în melodramă. Nerăbdător, dramaturgul s-a mulțumit cu puțin, oferind o soluție simplă, de tristă previzibilitate, la extrem de complexa problemă a raportului dintre sexe (mai frumos spus: a iubirii, cu tragicomedia și cu poezia ei "inefabilă"). Iată cum, în loc să contemple viața ca un spirit fin și iubitor de frumos, Lovinescu a ales de la bun început s-o rezume dogmatic, sacrificând nuanțele de dragul unui "adevăr" mai mult decât discutabil. De altfel, chiar din analiza notelor de călătorie am putut constata incapacitatea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dacă nu întoarce spatele vieții și consimte bucuros la mișmașurile cărnii, bărbatul nu are cum scăpa de umilitoarea condiție de încornorat, dar o poate face acceptabilă ieșind la timp de pe scenă asemeni unui intelectual, să zicem, deprins mai mult să contemple viața decât s-o trăiască. Era deci firesc ca rolul încornoratului să fie jucat, în drama lovinesciană, de un intelectual (Iorgu) care, prin natura preocupărilor sale, e mai puțin conectat la realitatea imediată, dar nu până într-atât încât să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și mister). În consecință, "ceea ce e static și bine definit (i.e., plastic) nu atrage" afirmația, trebuie precizat, îl privește doar pe călătorul lovinescian, poposit la Florența cu gândul de a-și trata boala (plus tristețea singurătății), și nu de a contempla viața placid, de la distanță, ca pe un tablou oarecare. În consecință, motivul dragostei florentine aduce din nou în scenă eterna gâlceavă dintre suflet și trup, de data aceasta prozatorul dând câștig de cauză sufletului, cu toată poezia sa "inefabilă", în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din text cu pasaje mai mult analitice decât evocatoare. Schimbarea se datorează faptului că trecutul, prin trădarea femeii cu chip de icoană, a devenit izvor de durere, un spațiu blestemat, cu puține oaze de lumină și pace. Privind îndărăt, Andrei contemplă peisajul pustiu, de cenușă, ce-și întinde trupul până departe, în copilăria îndepărtată, de unde revin în memorie tristețile copilului sfios și neîncrezător, privat de afecțiunea maternă (mama murise înainte de a o cunoaște), trăind "singur, răsfrânt asupra lui". Rădăcinile răului acolo
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
atitudinea față de natură a îndrăgostiților ("Andrei asculta viața pădurii; Igeea nu se gândea la nimic"), stabilind o distincție fundamentală între psihologia masculină și cea feminină, în sensul că femeia participă la "peisaj", devine una cu el, pe când bărbatul doar îl contemplă (de unde și perspectiva "estetică" ce-i aparține cu predilecție). Ținând cont de sugestii precum aceasta, e clar că în romanul lovinescian raporturile dintre psihologia personajelor și cadrul natural sunt mult mai complicate, ceea ce explică de altfel indecizia criticilor, care au
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
trecutului, nici chiar istoricul cel mai bine pregătit, bazat pe documentație sigură. Competențele erau ierarhizate după o logică a ilogicului. Poetul era un privilegiat. El se bucura de înzestrarea suprafirească de a tălmăci tainele trecutului, ca ales al muzelor, doar contemplînd frînturile de documente care ne-au parvenit din negura vremurilor. Ideile se cunosc, nu de la Platon, ci din Știința nouă a lui Giambatistta Vico. Încă se credea că primii istorici au fost poeții. Ei au cîntat fapte eroice și divine
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ușa foișorului, cinci trupuri de femei privite din spate erau surprinse în plină mișcare. Aveau gesturi grațioase, una bătea în ușă, una alerga, alta implora cu brațele în sus spre Iisus, dedesubt cinci trupuri în mișcare grăbite, sus cinci fețe contemplând fiecare în felul ei aceeași minune. Toate cele cinci fețe erau portretele unei Lavinii senine și detașate de lumesc, fiecare în felul lui. — Nu se poate, exclamă Mihai, egumenul spunea... — Da, așa este, spunea. Dar au dat-o unui băiat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreun scop ascuns cu privire la acest popor pe care puterile occidentale l-au regăsit pe malul Dunării și pe care l-au adoptat precum fiica Faraonului pe Moise. Să ni se ierte această digresiune retrospectivă; eram singuri pe duneta piroscafului și contemplam siajul și malurile ce dispăreau repede, situație ce predispune în mod deosebit la visare. Furăm întrerupți brusc de portavocea căpitanului ce anunța Giurgiul. Călătorii escaladează duneta, iar privirile lor scrutează orizontul pentru a descoperi orașul anunțat. Eforturi inutile! Nu se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
providențială, surugiul, apărat de corpul calului, nu e decât mototolit și lovit. Ne repezim să-l ajutăm pe bietul om leșinat și zăcând la șase pași în urma vehiculului. Câteva frecții, câteva guri de coniac bătrân îl readuc la viață. Trecătorii contemplau scena; unul măcar nu ne dă ajutor; fug dacă îi chemăm; n-am fi crezut nicicând că există o astfel de lipsă de sensibilitate, dacă n-am fi văzut-o cu ochii noștri. Rămânem astfel în mijlocul drumului, fără a ști
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tulburată; iată cum: Prelatul dădea într-o bună seară binecuvântarea nupțială unui tânăr cuplu. Logodnica era atât de albă, de roză, de rotunjoară, de ispititoare, încât inima celui ce oficia fu răvășită. În loc de a binecuvânta, el nu poate decât să contemple atâtea farmece și să râvnească cu înflăcărare la posesiunea comorii pe care un cuvânt din sfânta sa gură avea să o dea altuia. Reuși totuși să-și recapete calmul îndeajuns pentru a bâlbâi cuvintele sacramentale, și cuplul norocos putu în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
creație și a te menține, totodată, în același registru atâta vreme cât acesta este cel potrivit"166. Efortul artistului în realizarea propriei creații se transmite operei, în cele din urmă, aceasta ajungând să-l "muncească", la rândul său, pe cel ce o contemplă. Între privitor și lucrarea de artă se naște o legătură generată de travaliul inițial al creatorului. Desăvârșită, opera este destinată să trezească în contemplatorul ei trăiri unice, emoții, gânduri și sentimente, astfel încât, chiar și atunci când nu se află în legătură
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
iar cinci copii extrag câte o întrebare. Fiecare copil din cei cinci își alege câte treipatru colegi organizându-se astfel în cinci grupe se pot pune și simboluri grupelor (grupa merelor, grupa perelor, grupa berzelor, grupa rândunelelor, grupa florilor) Grupele contemplă tabloul și formulează în grup cât mai multe întrebări timp de 5 minute. La un semnal se revine în semicerc și fiecare grup comunică rezultatele - întrebările elaborate împreună. Pentru a obține cât mai multe conexiuni între ideile descoperite se stabilește
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
greutate acolo unde argumentele logice și ideologice nu sînt de ajuns. A întreba nu de unde vin cuvintele sau cine pune aceste întrebări, ci în ce constă perspectiva pusă în fața noastră pentru a ne convinge sau pur și simplu ca să o contemplăm, urîm, iubim sau admirăm, ca să o respingem, să ne zdruncine credințele sau să rămînem muți de uimire în fața ei: iată felul în care înțeleg să urmez calea întrebărilor nesfîrșite, deschisă de Gadamer. Informații suplimentare Cele ce urmează reprezintă cîteva note
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
decisivă. Marea Isis te protejează și te va ajuta sper, viu și nevătămat să ieși din lumea misterelor. Dar înainte de toate trebuie să ajungi în sanctuar, unde virtutea își primește triumfal răsplata. Sufletul omului este o armură invulnerabilă, vino să contempli alături de mine, o lume impenetrabilă. -Imagini sacre, continuă pastofor, ascultă cuvântul meu cu reculegere, dacă știi să pătrunzi în mintea ta poți face o alegere. Regii acestei lumi sunt pe pământ în trecere. Știința, voința, iubirea, lumina vie, sunt principii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să mergem. Să ne grăbim. Vrăjmașii să-i surprindem pe căile pedestre. Ascultă și întipărește în minte păstreză tainele, sublim. -Cu litere de foc le-ntipăresc și veacuri nu le șterge. -Acum știi că sufletul este copilul cerului viu. Ai contemplat originea și sfârșitul său în lege, când el coboară-n trup, deși slab, în el de sus impulsuri se înscriu. Aceste energii cu suflu, ne vin ca darul matern. Mama hrănește cu lapte copilul și-i dă suflet din sufletul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mult cu cât viața de țăran, în ciuda faptului că se petrecea într-un spațiu liber, mie mi se părea că se petrece într-un țarc. Dar eu nu vreau să povestesc aici "amintiri"; ci doar lucruri pe care le contemplu și azi cu un sentiment de neliniște că s-ar fi putut totuși să nu aibă loc, și atunci nici lumina care le însoțește azi în amintire să nu fi existat. Nicăieri nu a fost timp în cele o mie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bețivi? am zis fără să reușesc să-mi potolesc râsul. - Avem destui bețivi! - Aici?! - Da, aici. N-am mai întîrziat mult. Mi-am dat seama că starea mea de spirit, cu râsul acela care nu înceta (cît mă gândeam și contemplam în minte ridicola știre, cât izbucneam în hohote) s-ar putea să-l jignească pe omul din fața mea... Dimpotrivă, Swift nu m-a turburat și nu m-a neliniștit deloc postura în care punea el animalul numit Yahoo. Recunoșteam omul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se plimba măreț pe alee și ne arăta cu mâna în depărtare... Dacă noi vedem cum respiră munții, ne întreba. Vedeam, ei și? într-adevăr norii învăluiau în mișcarea lor lanțul de munți care se desfășurau spectaculos și îi puteai contempla cât vroiai de acolo de pe dealul Furnica. N-aveam însă nici fiorul cosmic, nici geologic, mie îmi plăcea câmpia, pe care adesea o visam... Jar avea un admirator, pe J. Popper, care veni într-o duminică în vizită și începu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
școală, recitată de copii la sfârșitul anului și adesea repeta aceste versuri, a căror imagine simplă îl făcură să aibă o idee a ceea ce înseamnă un om în mijlocul omenirii. Și acum, iată, un altul care putuse scoate astfel de accente contemplând cu iubita de braț un stârv plin de viermi. Iluminarea din final în care poetul afirmă că deși iubita lui va ajunge ca acel stârv, el va păstra în suflet spiritul descompusei sale iubiri, m-a făcut să tresar. Da
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
totdeauna osânda de a fi vrut să schimbe locul. Dar despre pisici? Ce să scrii despre o pisică? Edgar Poe, ale cărei povestiri fantastice le citisem, arăta că o pisică putea împinge la crimă. Baudelaire le iubea ochii, în care contempla ora... Fără o idee, gândeam, nu există operă de artă durabilă. I-am spus lui Diaconescu acest gând al meu și el a confirmat, corectîndu-mă însă. Uneori poezia își ajunge ei însăși, fără a exprima neapărat o idee originală. Bacovia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Caută-ți un obscur descoperitor de talente, ține-te de el până te lansează și după aia dă-i un picior în cur și urmează-ți destinul. Eu știu, voi veniți în urma noastră, ești sau nu unul care să ne contemple sfârșitul, puțin îmi pasă, dar eu mă hrănesc acum din rodul credinței mele și după pofta pe care o am, ar trebui să domnesc un veac! Aruncă-te în viață! Definește-ți credința! Și poate ne vom întîlni și mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
uluiți. "Ai văzut, zicea, lumina-aia de-acolo? Nu ți s-a părut că era eternă și că și noi am avut o clipă sentimentul că ne aflam pe strada aia de totdeauna?" O dată am stat câteva ore și am contemplat bustul lui Anton Pann, într-o mică piațetă pe o astfel de stradă care, cum spunea Mateiu Caragiale, venea parcă "zice-se de demult". Îi plăcea Anton Pann și nu se mai dezlipea de lângă epitaful poetului, scris de el însuși
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
era o vagă ispită, nu se clintise de la locul lui, mă copleșea, și că trebuie să-l urmez... Acasă, adică la Sinaia, în singurătatea vilei unde mă retrăsesem, m-am așezat din nou la masă în fața ferestrei și după ce am contemplat câteva minute același peisaj feeric de afară, am pus mâna pe stilou și am început să sciu: Ilie Moromete... N-am băut nici cafele nici alcool. Iar de fumat abia îmi aduceam aminte. Scriam liniștit, fără febră și fără ștersături
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acum totul este ca un zid. Mă Întristez fiindcă an de an găsesc totul schimbat: În vremea copilăriei mele creștea o iarbă așa de frumoasă, de-o parte și de alta a pârâiașului, acolo stăteam culcată În iarba deasă și contemplam cerul minute În șir, Închipuindu-mi fel de fel de figuri de basme din norișorii albi de pe cer. Nu am să uit frumoasele seri de vară și de toamnă, cu cerul plin de stele, cu luna care ne lumina toată
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
DAR TOȚI JORGIENII SE AȘTEPTAU LA AȘA CEVA DE ANI DE ZILE. NOI TRĂIM ÎNTR-O STARE PERMANENTĂ DE AUTOSUGESTIE COLECTIVĂ. NU AVEM DECÂT O SINGURĂ SPERANȚĂ: SĂ FIM ÎNȚELEȘI. \ CE VREI SĂ SPUI? 27 FEMEIA SE ÎNTOARSE ȘI ÎNCEPU SĂ CONTEMPLE ZIDUL DE PLASTIC TRANSPARENT, PĂRÂND SĂ IGNORE PRIVIREA PE CARE MARIN O FIXA ASUPRA EI. ERA SCHIMBATĂ PARCĂ: PUȚIN MAI DURĂ, LIPSITĂ DE BLÂNDEȚE. POATE CĂ BLÂNDEȚEA EI NU EXISTASE DECÂT ÎN ÎNCHIPUIREA LUI. POATE CĂ EA NU O AVUSESE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]