4,953 matches
-
și ventriculari. Presoreceptorii arteriali, de la nivelul sinusului carotidian și zonei endocardoaortice, acționează în sens inhibitor asupra centrilor vasomotori din bulb. Stimularea lor prin creșterea presiunii sanguine peste valorile normale deprimă centrii vasomotori, producând vasodilatație periferică, bradicardie și scăderea forței de contracție a inimii. Scăderea presiunii sub limitele valorilor staționare, reducând influența inhibitorie a zonelor reflexogene asupra centrilor vasomotori, va determina creșterea presiunii sistemice. Reacțiile compensatoare produse de distensia în plus sau în minus a zonelor reflexogene ilustrează funcția tampon a acestora
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se însoțesc adeseori de tulburări de irigație a unor teritorii vasculare. Din cele relatate rezultă că arterele îndeplinesc două mari roluri în organism. Mai întâi, prin segmentul inițial bogat în fibre elastice, ele constituie un veritabil rezervor și amortizor de contracție cardiacă (cameră de amortizare — Windkessel după autorii germani). Energia potențială acumulată în timpul distensiei sistolice va acționa în diastolă asupra masei sanguine, determinând deplasarea ei în continuare spre țesuturi, în al doilea rând, arterele îndeplinesc rol de canale conductoare contractile ce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
scurgere poate fi calculat după formula: În cazul circulației sângelui, diferența de presiune se realizează cu participarea a trei factori: cardiac, vascular și sanguin. Factorul cardiac este reprezentat de volumul bătaie și respectiv debitul cardiac, care depinde de forța de contracție a inimii, întoarcerea venoasă și frecvența cardiacă. Modificarea unuia din acești trei termeni atrage după sine variații în plus sau în minus ale debitului cardiac, cu răsunetul corespunzător asupra presiunii cu care sângele circulă prin vase. Controlul reglator al debitului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
umorală. Vasoconstricția din teritoriul splanhnic dirijează sângele spre țesutul muscular sau cerebral activ și invers, realizând o veritabilă balanță abdominoperiferică. La rândul său, calea eferentă vagală participă la reglarea neuroreflexă a circulației prin intermediul cordului, a cărui frecvență și forță de contracție diminuate contribuie la scăderea debitului cardiac și la coborârea presiunii sanguine ori de câte ori aceasta are tendință la creștere peste valorile normale. Făcând legătura între centrii coordonatori ai activității cardiovasculare și organele efectoare respective, căile eferente vago-simpatice constituie veriga indispensabilă oricărei ajustări
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cataboliții acizi rezultați din combustiile celulare intervin nu numai ca factori de deranj biologic, ci joacă un rol determinant în producerea reacțiilor locale și generale de adaptare a circulației la nevoile nutritive tisulare (reflexe de nutriție Hess). Împreună cu O2, necesar contracției musculaturii netede vasculare, CO2 participă la autoreglarea metabolică locală a circulației din diversele organe și sisteme. Deficitul de oxigen, singur sau asociat cu creșterea bioxidului de carbon, determină dilatație arteriolocapilară, în timp ce excesul de O2 provoacă capilaroconstricție. Prin acest mecanism, al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parte volumul sanguin și structurile elastice ale sistemului arterial. La rândul lor, factorii fiziologici sunt reprezentați de volumul bătaie, frecvența cardiacă, debitul cardiac și rezistența periferică. Factorii fiziologici acționând prin intermediul unuia sau ambilor factori fizici, forța generată de cord în timpul contracției ventriculare va fi întreținută de elasticitatea arterelor mari (complianța arterială) și reglată de rezistența periferică a vaselor mici. La nivelul arterelor mari și mijlocii, presiunea arterială sistemică prezintă două principale componente: -una constantă, dedesubtul căreia presiunea nu coboară și care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aspiro-respingătoare cardiacă deține primul loc. Inima, ca organ propulsor, intervine prin debitul cardiac, dependent, la rândul său, de forța contractilă a miocardului, de frecvența cardiacă și de întoarcerea venoasă. Cu cât umplerea diastolică este mai bună, cu atât forța de contracție va fi mai mare și debitul sistolic mai crescut, cu răsunet corespunzător asupra debitului cardiac și presiunii arteriale. Scăderea forței de contracție a inimii în insuficiența cardiacă, reducând debitul bătaie, va predispune la hipotensiune, paralel cu tulburarea hemodinamicii circulatorii. Creșterea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de frecvența cardiacă și de întoarcerea venoasă. Cu cât umplerea diastolică este mai bună, cu atât forța de contracție va fi mai mare și debitul sistolic mai crescut, cu răsunet corespunzător asupra debitului cardiac și presiunii arteriale. Scăderea forței de contracție a inimii în insuficiența cardiacă, reducând debitul bătaie, va predispune la hipotensiune, paralel cu tulburarea hemodinamicii circulatorii. Creșterea debitului cardiac produs de efort sau tahicardia emotivă predispun, dimpotrivă, la hipertensiune arterială. La rândul său, întoarcerea venoasă, asigurând umplerea diastolică, deține
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
modifica volumul bătaie în funcție de cantitatea de sânge care a trecut din artere în vene, ca factor important al întoarcerii venoase și umplerii diastolice. Așadar, factorii care afectează presiunea arterială prin intermediul pompei cardiace sunt multipli, începând cu forța și frecvența de contracție a inimii și sfârșind cu întoarcerea venoasă și calitatea peretelui vascular. Rezistența conductelor vasculare reprezintă cel de al doilea factor determinant al presiunii arteriale. Depinzând de diametrul vaselor și de elasticitatea și vasomotricitatea acestora, forța oponentă a aortei și vaselor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În general, presoreceptorii (baroreceptorii) sino-carotidieni și endocardo-aortici acționează în sens inhibitor asupra centrilor vasomotori din bulb. Excitarea lor, indusă de creșterea presiunii sanguine peste valorile normale, deprimă centrii vasomotori și cardiaci bulbari, determinând vasodilatație periferică, bradicardie și diminuarea forței de contracție a inimii. Scăderea presiunii arteriale sub limite normale, reducând influența inhibitoare a zonelor reflexogene asupra centrilor cardiovasculari din bulb, va determina, din contră, creșterea presiunii sistemice. Reacțiile cardiovasculare compensatoare produse de distensia în plus sau în minus a celor două
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasomotricitate. Neocortexul, de asemenea, exercită influențe activatoare și inhibitoare asupra centrilor vasomotori bulbari, cu sau fără participarea hipotalamusului ca verigă intermediară. În timp ce stimularea ariei premotorii (girus sigmoid anterior) provoacă reacții vasoconstrictoare și presoare generale, excitarea cortexului motor determină, odată cu răspunsul, contracții musculare, vasodilatație la nivelul musculaturii scheletice în stare de activitate. La sportivii bine antrenați, aceasta poate chiar anticipa contracția musculară. Reacțiile vasomotorii de origine corticală se produc fie pe cale directă cortico-spinală, ca în cazul vasodilatației din mușchii scheletici, fie indirect
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
verigă intermediară. În timp ce stimularea ariei premotorii (girus sigmoid anterior) provoacă reacții vasoconstrictoare și presoare generale, excitarea cortexului motor determină, odată cu răspunsul, contracții musculare, vasodilatație la nivelul musculaturii scheletice în stare de activitate. La sportivii bine antrenați, aceasta poate chiar anticipa contracția musculară. Reacțiile vasomotorii de origine corticală se produc fie pe cale directă cortico-spinală, ca în cazul vasodilatației din mușchii scheletici, fie indirect, prin releul hipotalamic și bulbar. De menționat că majoritatea influențelor nervoase centrale se exercită prin intermediul cordoanelor simpatice intermedio-laterale și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
teritoriul splanhnic, de exemplu, dirijează sângele spre țesutul muscular sau cerebral activ și invers, determinând o veritabilă balansare circulatorie abdomino-periferică. La rândul său, calea eferentă vagală participă la reglarea neuro-reflexă a circulației prin intermediul cordului, ale cărui frecvență și forță de contracție diminuate contribuie, alături de scăderea tonusului nervos simpatic, la reducerea debitului cardiac și la coborârea presiunii sanguine, ori de câte ori aceasta are tendință la creștere peste valorile normale. Căile eferente vago-simpatice asigură astfel legătura dintre centrii reflecși coordonatori ai activității cardio-vasculare și organele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Eliberate sub influența hipoxiei, endotelinele acționează asupra a două tipuri de receptori specifici (A și B). În timp ce endotelina-1 (umană) prezintă afinitate mare pentru receptorul ET-A, endotelinele-2 și 3 sunt mai active la nivelul receptorului ET-B. Deși toate izoformele produc contracția musculaturii netede vasculare și extravasculare (gastrointestinale, uterine, bronșice, renale etc), intensitatea acțiunii lor diferă. Spre deosebire de ET1 (umană) care exercită efecte maxime constrictoare la nivel arteriolo-capilar inclusiv cardiac și pulmonar, VIC acționează îndeosebi asupra musculaturii netede gastrointestinale (Nayler, 1990). Efectele contractile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
au la bază activarea fosfolipazei C, creșterea IP3 și mobilizarea calciului intracelular. Prin același mecanism al activării proteinkinazei C, formării de IP3 și creșterii influxului de Ca2+ ca depolarizant membranar, endotelinele produc vasoconstricție arteriolo-capilară generală, pulmonară și coronară, însoțită de contracția musculaturii uterine și creșterea reactivității bronșice. Inactivarea endotelinelor bronșice este realizată de către endopeptidaza neutră de la suprafața celulelor musculare, intestinale, pulmonare, renale și nervoase centrale. Numeroase stări patologice (hipertensiune arterială, boală Raynaud, ischemie miocardică, boli renale, migrenă etc.) se însoțesc de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alveolară. În submucoasă se găsesc glande bronșice de tip sero-mucos, de 1 mm lungime, ale căror canale de excreție pot ajunge până în stratul muscular. Aceste canale au o dispoziție circulară în bronhii și spiralată în bronhiole și pot produce, prin contracția lor, plisarea mucoasei și închiderea lumenului. Bronhiolele respiratorii și canalele alveolare constituie un teritoriu de tranziție spre alveole. Epiteliul este de tip cubic, iar între celulele epiteliale apar intercalate capilarele subepiteliale. Când diametrul bronhiolelor scade sub 1 mm, dispar cartilajul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adauge jumătate din debitul sistolic fără ca presiunea să depășească 12-15 mmHg. Suprafața de secțiune totală variază între 3 și 25 cm2. Arterele musculare au un perete subțire, care reprezintă, în stare de relaxare, aproximativ 3-6% din valoarea diametrului extern. În timpul contracției, diametrul extern se reduce cu aproape 20%, iar suprafața lumenului, micșorându-se cu 65%, conduce la o creștere de aproape 8 ori a rezistenței la scurgere. Reducerea, în cazuri extreme, a diametrului extern cu 50% este urmată de închiderea lumenului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
principali sunt O2 și H+. Celulele musculare netede din pereții vasculari au proprietățile morfologice generale ale musculaturii netede: dimensiuni reduse, reticul endoplasmatic puțin dezvoltat, capacitate mare de a sintetiza elastină, fibre elastice și colagen. Miozina are o activitate ATPazică scăzută, contracția fiind lentă, prelungită. Inervația adrenergică și colinergică se întâlnesc la toate speciile animale. Receptorii alfa sunt mai bine reprezentați ca cei beta. Se pare că fibrele adrenergice au un rol mai important în plămânul fetal (fiind implicate în răspunsul circulației
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
70 mmHg și este maxim la valoarea de 35 mmHg a acesteia. Mecanismul de producere a vasoconstricției hipoxice nu este însă complet elucidat. Se admite existența unei celule chemoreceptoare care recunoaște semnalul hipoxic, urmată de transformarea semnalului în răspuns la contracții. Date experimentale arată că hipoxia alveolară, în mai mare măsură ca hipoxia sanguină, este stimulul principal. Constricția hipoxică a vaselor pulmonare din timpul vieții fetale scade brutal în momentul primei respirații, ca urmare a ajungerii oxigenului, la nivel alveolar, determinând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
suport conjunctiv dispare la nivelul bronhiolelor și parenchimul se inseră direct pe peretele lor extern, cu consecințe funcționale importante. Între bronhiole și parenchim se stabilește o interacțiune în ambele sensuri, astfel încât variațiile volumului pulmonar sunt transmise direct bronhiolelor mici, iar contracția musculaturii acestora atrage radiar parenchimul, modificându-i complianța. II.3.5. MECANICA VENTILAȚIEI PULMONARE Procesul fiziologic prin care se realizează schimburile gazoase cu mediul înconjurător, deși este funcție predominent vegetativă, reprezintă un caz particular de intricare somato-vegetativă. Ventilația pulmonară, ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ciclic de introducere și expulsie a aerului din căile respiratorii, depinde de profunzimea fiecărei respirații și de numărul acestora în unitatea de timp. Inspirația constă în deplasarea aerului atmosferic în plămâni și se realizează printr-un mecanism activ. În timpul inspirului, contracția mușchilor inspiratori crește diametrele: vertical, antero-posterior și transversal, ale cuștii toracice, determinând accentuarea presiunii negative (subatmosferice) pleurale, dublată de creșterea volumului toraco-pulmonar. Presiunea intrapleurală scade de la 4-6 mmHg, în repaus, la - 10, - 15 mmHg, în timpul inspirului, putând atinge - 50, - 60
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prezentând variații de presiune și volum în același sens cu ale acesteia. Datorită creșterii presiunii negative și volumului toraco-pulmonar, aerul atmosferic se deplasează în inspir spre teritoriul de schimb alveolo-capilar. În expir, revenirea pasivă (relaxarea) a mușchilor inspiratori, întregită de contracția musculaturii expiratorii, reduce diametrele cuștii toracice, cu consecințe presionale și volumetrice inverse celor din timpul inspirului. Presiunea negativă intratoracică scade progresiv, ajungând să depășească valoarea presiunii atmosferice cu +6, +8 mmHg în condiții de repaus. În expirul forțat, presiunea intratoracică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
primesc informații chemo- și mecanoreceptoare din plămâni și alte zone receptoare, cu rol reglator asupra tonusului și activității lor ritmice. Stimularea electrică a centrilor respiratori dorsali determină - prin intermediul căii bulbo-spinale - excitarea neuronilor motori ai frenicului și intercostalilor externi, urmată de contracția mușchilor respiratori. Ritmul bazal al respirației este, de altfel, generat de către grupul neuronilor dorsali. Funcționând ca veritabili oscilatori, aceștia continuă să emită descărcări ritmice și după secționarea atât supra- și subiacentă bulbară, cât și a nervilor care ajung la bulb
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a acestora ar fi întreținută de aferentele plecate de la nivelul zonelor reflexogene. Ritmul intrinsec al centrilor inspiratori are la bază apariția unor potențiale de acțiune de amplitudine crescândă, cu durată de câteva secunde, determinând producerea „în pantă sau rampă” a contracției mușchilor inspiratori (diafragm, intercostali externi etc.), urmată de încetarea descărcărilor în pantă și revenirea la tonusul inițial al musculaturii. Descărcările „în pantă” pot fi întrerupte prematur de impulsurile inhibitoare sosite fie de la centrul pneumotaxic, fie de la nervii vag și glosofaringian
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asemenea, reacții neuro-reflexe respiratorii, predominant inhibitoare, înseși impulsurile aferente plecate de la nivelul receptorilor de întindere (fusuri neuro-musculare și corpusculi tendinoși Golgi) ai mușchilor inspiratori și expiratori pot modifica excitabilitatea reflexă a centrilor respiratori. Fusurile neuro-musculare având rolul de a compara contracția obținută cu cea comandată, excitarea lor mărește în cazul respirației forța de contracție a mușchilor intercostali prin intermediul centrilor respiratori. Un loc aparte în reglarea respirației dețin reflexele chemoreceptive. Acestea, fiind declanșate de modificări ale gazelor sanguine, vor fi prezentate după
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]