2,866 matches
-
pentru sursa de hrană. Aici, desigur, noi avem o problemă. Vaca noastră sacră se balegă pe șoseaua națională. Nu avem autostrăzi, ci ulițe pentru turme. Nu suntem înstrăinați de natură, ci încociniți cu ea, care va să zică, porcul e un model de conviețuire. Dar cum semenii noștri sunt toți în democrația românească a biosferei, ne purtăm nediscreționar și imităm toate modelele. Schisma natură-cultură aproape nu există. Ce spanac de excese raționaliste să critici? De ce ai organiza oaze de educație ecologică life în București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
foarte atrăgători. Semănau celor reali, dar nu dădeau din copite, nu te trânteau la pământ, nu trebuiau duși la păscut, nu mureau, nu aveau nevoie de grajd. Dar nici nu-i puteai călări. Pe scurt, a început vasta zonă a conviețuirii mele cu filosofia ca substitut de realitate, ca pseudorealitate și, adesea, exact cum spui, ca ocultare a realității. Era frumos. Mirosea a cărți peste tot. În seminar săreau țăndări de la polizări conceptuale. Am făcut o facultate bună, dar asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
auzit, când eram deja pe scări, shelălăitul. Lătratul acela gros, mocnit, plin de invective sugrumate. Eram gata să mă întorc, poate aveți nevoie de ajutor, gata să vă apăr. Deși vă descurcați admirabil, am observat, cunoașteți perfect exemplarul. După atâta conviețuire, nici nu e de mirare, doar sunteți, cum spunea prietenul nostru Voltaire, tocmai v-am adus un vechi volum al acestui monstru de inteligență... dar nu, nu asta voiam să spun. Urcând acum scările, din nou, spre dumneavoastră, mă întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să Îmi exprim și o rezervă, aceasta ar fi legată de locul minor pe care-l ocupă-n carte Valentin Silvestru: cu toate greșelile sale (sunt printre cei care au avut ocazia să le cunoască bine, În nouă ani de conviețuire redacțională & festivalieră) merita, În acest op, mai mult de ...trei rînduri. Să nu uităm că a rămas ca longevivul criticii teatrale naționale (peste cinci decenii de activitate neîntreruptă) și ca principalul formator de opinie În perioada 1965-1989; plus important realizator
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
interzis, e adevărat, spune? Deci, În momentul imaginat, sufletul pătimaș al mamei-Casandra se va legăna Între dorința ei normală de femeie-furnică-soldat de a căra În cuib-mușuroi ceea ce soarta i-a aruncat În față și obișnuința petrificată În cinci milenii de conviețuire de a considera orice interdicție a tatei ca funcționând sub regim de lege marțială, Încălcarea ei neputând să poarte alt nume decât VINĂ. It’s so hard to choose. Deci prima pornire ar fi fost să mă duc, măcar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care vor veni la Deveselu vor veni și cu familiile, așa au anunțat. Dar vor fi și burlaci printre ei. Așa cum ați afirmat mai adineauri, obișnuiți fiind cu relațiile precedente dintre militari și localnici, vor exista și acum relații de conviețuire, sper, În armonie. Primarii au părăsit sala de conferințe Împreună cu președintele. În momentul când s-au despărțit, președintele Îi zise lui Mărin: Hă, hă, hă, Mărine, te luară ăștia, În tărbacă! Haide, să aveți, drum bun! Mărin nu-și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la serviciu, iar eu eram, la rândul meu ocupată, era normal să-i implic în treburile casei. Acum, privind lucrurile, pot să dau tuturor mamelor sfatul să-și asculte inima în problema educației copiilor, ceea ce nu exclude faptul că, în conviețuirea cu alții, trebuie respectate reguli general valabile. Când anume ați început să vă gândiți la emigrare și de ce? Am amintit că fratele socrului a plecat în străinătate, mai plecase și o soră a tatălui-socru, dar pentru noi nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
avea vreun rost decât în societatea noastră multilateral dezvoltată. Unul dintre obiectele astea era cutia poștală. Cine n-a făcut - la vârsta când în unele părți ale lumii alții n-au în cap decât ultima marcă de blugi indispensabilă bunei conviețuiri în societate - o cutie poștală din tablă nu știe ce e comunismul. Creațiile noastre nu ar fi putut, în mod normal, servi scopului pentru care erau teoretic făcute, adică de a ocroti corespondența cetățeanului, care oricum era limitată la mărțișoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
aceea se născu în mine gândul despărțirii. Era absurd un astfel de gând, dacă nu chiar monstruos. Să te desparți așa pe nepusă masă, de o fată cucerită atât de greu, care ți-a jertfit fecioria și a cărei densă conviețuire ți-a lăsat în suflet urme adânci ca pașii uriașilor pe zăpada pură și proaspătă. De ce mă frământa acest gînd? De ce părăsisem atât de crud, fără certarea conștiinței, pe celelalte iubite ale mele, care, la fel, îmi dăduseră totul? Unde
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încă o dată, hotărârea coaptă și mă conduse la un compromis. Judecam astfel: ― De ce să mă însor de pe acum cu Mihaela? Cine mă zorește? Voi continua să trăiesc cu ea un an, doi, trei, până ce ne vom acorda reciproc însușirile: Dacă conviețuirea noastră înfrunta mai departe vremea, era indiciul cel mai sigur că ne-am căsătorit. Trecerea pe la ofițerul stării civile nu mai însemna în cazul acesta decât o simplă formalitate, pentru că principalul se făcuse deja. Se părea că ajunsesem la soluția
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dreptul să zdrobești o viață pentru aceste ambiții. ― Mă rog, cum vedeți ieșirea din impas? ― Nu-i decât o singură soluție: să te căsătorești cu Mihaela, pentru a da o legitimare copilului. După asta, ești liber să divorțezi, pentru că o conviețuire împotriva sentimentelor dumitale nu-ți impune nimeni. Așadar, e vorba de o căsătorie de conveniență. N-ai dreptul să i-o refuzi. Ce-mi răspunzi? ― Primesc! Alexa se ridică și-mi întinse mâna. ― Ești mai corect decât m-așteptam. ― Domnișoară
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să vorbească despre asta și pleca. De fapt, dacă stătea bine să se gândească, Dan făcea așa de fiecare dată când vreo manifestare cu tentă emoțională din cadrul relației lor se îndepărta de făgașul aparent siropos sau de un gen de conviețuire veselă și amicală. Asta nu înseamnă că ea ținea morțiș să stea față în față și să își analizeze împreună relația, bucățică cu bucățică. Educația pe care o primise - de altfel, întreg felul ei de a fi - se revolta împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-o, te gândești doar cum să o închei. Poți să alegi finalul pe care îl dorești, nu îți va folosi la nimic. Pentru că niciodată nu vei înțelege că tocmai Femeia cu părul roșu a fost FEMEIA TA SOLARĂ... PAGINĂ NOUĂ CONVIEȚUIREA MEA CU ERIKA Conviețuim, discret, de aproape zece ani: Erika are, acum, peste cincizeci, eu am trecut de patruzeci!... Ne înțelegem bine; este docilă, suportă toate inepțiile mele. Eu tac mult. Ea tace mereu. Numai când o ating, iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pentru a nu pierde ideea, atingerea mea implică o anume duritate, imperceptibilă mie, dar nu și sensibilității ei. Situație în care reiau, calm, fraza, cuvântul, silaba. Răspunsul vine domol și sigur, bine conturat. Colaborăm statornic; este elementul esențial într-o conviețuire. Nu avem acte care să ateste legătura noastră. Sunt vremuri noi, ne adaptăm. Chiar și câștigăm ceva bani împreună. Eu scriu povești. Erika le copiază, repetând până și greșelile mele; totdeauna trebuie să corectez după ea. Redă totul cu exactitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
când, te adulmecă. Botul fierbinte îți atinge fața. Asta e tot. De azi înainte, vei purta în buzunar un țignal. PAGINĂ NOUĂ CUPRINS Caligraful Vânătorul de lupi albi Ceasornicarul Sindromul G. Labirintul de sticlă Cei trei copii-Mozart Șoseaua Femeia solară Conviețuirea mea cu Erika Spleen ∗ (lat.) - „Mă înfior povestind” (Vergiliu - Eneida). ∗ Făcând o pauză, sergentul a numărat optzeci și trei de j-uri. ∗ Scrisoarea, să-i zicem așa, este autentică. Am adresat-o, în urmă cu trei luni, unei Femei solare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
devenea din ce în ce mai luminos, asemenea stelelor care vin din constelații îndepărtate. Să fie oare Alex steaua mea?, se întreba ea deseori. Îi plăcea de el. În întâlnirile lor sporadice, acesta îi întărise convingerea că dispune de capacitatea de a conduce ambarcațiunea conviețuirii în doi și că are înțelepciunea de a înfrunta intemperiile pe orice mare, oricât ar fi aceasta bântuită de furtuni. I se părea chiar că pe orizontul ființei sale se deschisese o fereastră prin care putea să-l vadă pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Chiar dacă ești sărac sau șoltic, Nu-ți vinde cinstea pe nimic. Onoarea nu se poate cumpăra, Oricât de mult ai oferi pe ea. Transformări Când destinele, pe viață, și-au legat, Formau o pereche de invidiat. După câțiva ani de conviețuire, El s-a rotunjit, iar ea e mai subțire. Teroriști Terorismul mondial granițe nu are, Nici limite în forme de manifestare. Unor demenți și scelerați, Le cad victime nevinovați. Cel mai perfid dușman Atacurile teroriste, frecvente și cu violență, Obligă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
într-un articol că „Țara care l’a svîrlit spre tărîmuri concave îi păstrează încă pînze din influența gingașului Grigorescu. E tot ce se cheamă stigmat românesc în opera lui. (...) Liberat, influența congregațiii internaționale se filtrează direct prin porii lui. Conviețuirea cu epoca clădește într’însul o conștiință individuală”. La rubrica „Notițe“ a nr. 6-7, un comentariu despre expozițiile industriale autohtone („Nu s’ar putea spune că ele constituie o inovație la noi, unde tradiția seculară a bîlciurilor și iarmaroacelor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai zbucium! De organizare nu te puteai plânge. În fond ce poate spune? Chiar așa ... Că are emoții, bunăoară. Și că e onorat. Cred și eu, cu primaru' lângă el. Plus consilierii din discurs. Plus. La urma urmei, după atâta conviețuire cam știm ce gândește. Oricum o să-și ceară scuze că au greșit. Când? Când l-au omorât pe Isus. Dacă vorbește despre Isus, ar trebui să spună o vorbă și despre noi. Crezi că știe citatul din Herodot? Păi, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câtuși de puțin tentată să pipăie fantoma care Îi zâmbea confuz de sub duș și nici să-i adreseze vreun cuvânt. Se Întoarse În camera ei Înghițindu-și plânsul. În adâncul ei, spaima, mânia și ura strangulau sunetul pur, inconfundabil al conviețuirii cu himera... Pășea Înainte Îngândurat. Uitase de ea. Vru să-l strige, dar renunță, fascinată de urma Întunecată a pașilor săi. Dacă aceste urme ar duce undeva, n-ar ezita să Îl urmeze. Dar ele nu duceau nicăieri, absolut nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zâmbetul provocator și se străduiau din răsputeri să i-l șteargă de pe față sau să Îl schimbe Într-un spasm dureros. O răsplată binemeritată pentru o târfă ca ea. Nimeni nu știa unde Începe și unde se sfârșește neobișnuita ei conviețuire cu sine Însăși. Ea nu era fericită, dar Împărțea tuturor fericire. Într-o zi Însă, gesturile ei simple s-au preschimbat În gesticulație, Într-o Încercare ieftină și tristă de a-și ascunde declinul apropiat. Atunci a hotărât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
continuare senin, trifoiul mirosea la fel de puternic, albinele bâzâiau. Mi-am dat seama că tata și mama nu erau singuri. Lea stătea cu fața înspre bărbatul ei. Lângă ea, era Rahela. Cele două femei își stabiliseră un fel de reguli de conviețuire în ultimii ani. Nu munceau împreună în găspodărie și nici nu se consultau una pe alta. Nu stăteau una lângă alta în cortul roșu și nici nu își adresau cuvântul direct. Nu se aflau în prezența bărbatului lor în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mare vizavi de Învinșii săi, asemenea excese apar mai degrabă ca accidentale. El recurge la forță doar obligat de Împrejurări, atunci când cospeii, de exemplu, manifestă, În raporturile cu autoritatea sa, o ostilitate fățișă. În general Însă, Alexandru caută căi de conviețuire și conlucrare amiabilă cu marile familii și, implicit, cu populația ahemenidă. Faptul este evident Încă din 334, când, ajuns la porțile orașului Saedes, este Întâmpinat de șefii comunității locale, Între care și comandantul persan al cetății, care Îi predau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plana pericolul eșuării Într-o altă varietate de tiranie, aceea a arbitrariului mulțimii. Le mai vorbise, lui și prietenilor lui care alcătuiau grupul aristocrat de discipoli de la Mieza, despre cei dintâi greci care primiseră Însărcinarea de a elabora reguli de conviețuire În interiorul polis-ului, al cetății, despre primii legiuitori, așadar: fostul cioban și sclav Zaleucos la Locri și Charondas În Catania, Licurg și eforul Chilon (poate adevăratul autor al constituției spartane), vestiții Solon și Clisthene, ultimul fiind considerat de Aristotel drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dureros și-n viață, cu ocazia despărțirii de Maria a doua, survenită halucinant Într-un moment de armonie conjugală netulburată de vreun accident, fie el și minor. Pentru ca, ulterior, la revederea mentală a Întâmplărilor care jalonaseră ultimul nostru an de conviețuire pașnică, să sesizez fără efort numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale nenorocirii ce avea să vină. Și a venit. Calmă, aproape senină, dar implacabilă și fără Îndurare. Amestecarea pistolului meu (mă rog, să spunem că era pistolul meu) În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]