14,043 matches
-
capabil să scoată orice sunet. Nu te strădui să ajungi să vorbești ca doctorul Wagner, nu, e o prostie. Adu-ți aminte o propoziție simplă, de trei-patru cuvinte, care ți-a rămas În memorie din cine știe ce motiv sau de la ultima convorbire pe care ai avut-o cu el și repet-o de o mie de ori, de o sută de mii de ori, până va suna la fel. Uite, ai aici un reportofon ca să te poți verifica din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
său. — Plec! - spuse, în chip de salut. — De ce? — Prietenul tău Fawcett a reușit să mă lase fără slujbă. — Fawcett nu e prietenul meu - spuse pilotul. Și al nimănui... Ce s-a întâmplat, de fapt? Când austriacul sfârși relatarea detaliată a convorbirii, celălalt îl privi îngrijorat și întrebă, dând mustrător din cap: — Ai îndrăznit să-l ameninți cu moartea așa, pe față? Ai înnebunit? Englezul ăsta este unul dintre cei mai periculoși tipi pe care-i cunosc. Și ce poate să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spus cine sunt încă de la început. A încuviințat. —Walter era un spion înnăscut, a spus. Trăgea intenționat cu urechea. Ăsta era principalul motiv pentru care îi scriam lui Lee, știi, în loc să o sun. Nu voiam ca Walter să-mi asculte convorbirile. Și când a murit ai vrut scrisorile înapoi, așa că l-ai trimis pe Walter să mă urmărească... — Nu. Nu-mi păsa de scrisori. Când am aflat că Lee a murit nu mi-a mai păsat de nimic. Atunci de ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
locuiam doar cu mama și cu bătrâna mea dădacă Stepanida, pe post de slugă. Singura slăbiciune a Stepanidei, dacă nu pasiunea ei, erau neîntreruptele șoapte și plescăituri din buze, cu ajutorul cărora, din lipsă de interlocutori, ea purta cu sine lungi convorbiri, uneori certuri, întrerupte de interjecții sonore, ca: „ei, da“ sau „cum de nu“, sau „ia desfă baierele pungii“. Ajuns la liceu, am uitat complet de plic. Pentru ziua respectivă, lucru care nu mi se întâmpla prea des, nu-mi învățasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
jure că soacră-sa sună din nou ca să vadă ce mai fac. Probabil că Ileana ridicase deja receptorul pentru că zgomotul strident încetă imediat. Asta însemna că masa micuțului va mai întârzia cel puțin un sfert de oră, cam atât dura convorbirea de seară. Se ridică mirat într-un cot când, după câteva momente Ileana intră în cameră. Închise ușa după ea și se rezemă cu spatele de aceasta. Era lividă la față și bărbia îi tremura. Ce-i cu tine? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poți ști ce pericole pot pândi pe traseu. Sunteți destul de aproape ca să priviți cu ochii dumneavoastră, sper să vă placă spectacolul. Vă doresc călătorie plăcută pe drumul de întoarcere și... vizionare plăcută! Sunetul tonului ocupat arăta că interlocutorul său întrerupsese convorbirea. Mihailovici rămăsese cu telefonul în mână nedumerit. Chiar înainte să plece la drum cu transportul de arme, primise un telefon neobișnuit. Persoana de la capătul firului se recomandase ca fiind un om de bine ce încearcă să-l pună în gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nedespărțiți. Tata mă privea cu reproș. — Daniel, tu nu știi nimic despre femei, iar asta se joacă cu tine ca pisica cu șoarecele. — Ba tu nu știi nimic despre femei, replicam eu, jignit. Iar despre Clara, cu atît mai puțin. Convorbirile noastre pe acest subiect se Întindeau rareori dincolo de un schimb de reproșuri și de priviri. CÎnd nu eram la colegiu sau cu Clara, Îmi dedicam tot timpul pentru a-l ajuta pe tata la librărie. Făcînd ordine În depozitul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
minister. Exista un telefon pe o masă îndepărtată și se îndreptă într-acolo luând foaia cu instrucțiuni care-i fusese înmânată cu câteva zile înainte și unde se aflau, între alte indicații utile, numerele de telefon ale ministerului de interne. Convorbirea a fost scurtă, La telefon președintele prezidiului adunării electorale numărul paisprezece, sunt foarte îngrijorat, se întâmplă ceva cu adevărat ciudat aici, până în acest moment n-a apărut nici un singur alegător ca să voteze, e mai mult de o oră de când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poate informându-l pe portar cine sunt până la urmă cei trei bărbați în costum închis care urcă direct din garaj la etajul unde se află providențial, s.a., asigurări&reasigurări, poate una, poate alta, cel mai probabil este că despre această convorbire telefonică nu se va afla niciodată adevărul. Câțiva metri mai înainte, comisarul opri mașina lângă trotuar, scoase din buzunarul exterior al sacoului carnetul de însemnări, îl răsfoi până ajunse la pagina unde transcrisese numele și adresele vechilor tovarăși ai autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gura de Încărcare de la vechea fânărie. Hangiul Îl ridică și Îl Îndemnă să se apropie de deschidere. Dedesubt, un grup de bărbați ședea În jurul unei mese din lemn de stejar, bând din niște ulcele de lut. Erau adânciți Într-o convorbire pașnică, departe de obișnuita efervescență a tonurilor de cârciumă. Păreau să Își omoare timpul așteptând ceva. - Aceia sunt toți oaspeții dumitale? Întrebă În șoaptă poetul. Celălalt, după o ocheadă rapidă, făcu semn că da. Dante parcurse cu privirea Întregul grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Și iartă-mă că ți-am Întrerupt dialogul cu dumnezeul tău. În adâncul conștiinței, simțea că Îl jignise. Dar de ce, la urma urmei? se Întrebă el furios, alungând de Îndată acel sentiment. Dialogul pe care Îl Întrerupsese era doar o convorbire cu neantul. - Prin cele șapte ceruri, Profetul ajunge la casa lui Dumnezeu cel puternic și milostiv, pe aripile lui Buraq, fermecatul cal Înaripat. Acolo sus, El a revelat tainele tuturor lucrurilor. - Și care ar fi aceste taine? - Dumnezeu a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nimic despre rudele fetei. Când veneau scrisori, trecea pe ele noua adresă, cea de la Castel, pe care tânăra i-o trimisese. „Și erau multe scrisori?“ a întrebat primarul - eram și eu de față, lângă el. Nu a primit nici un răspuns. Convorbirea s-a întrerupt. Legătura era încă proastă în acele vremuri. Și mai era și războiul. Până și telefonul îl făcea, în felul lui. Atunci l-am luat la întrebări pe Marcel Crouche, factorul poștal, care nu reușea niciodată să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe regizorul ei -, a rămas casa numai cu dumneavoastră și, când ne-am întors, am găsit totul bine. De acolo, Maestrul n-a sunat-o niciodată pe Tina. I-am controlat mobilul, i-am zis că, dacă văd ceva la convorbiri sau mesaje, ăla e, să se ducă unde știe și să mă lase în pace, măcar în concediu să fiu fără mironosiță. Dar am sunat-o eu... — Ce faci?, ești tot în casa aia atât de secretă?, uite aici cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu propune adevărul visului, ci un adevăr al acestuia, adică adevărul său, ca interpret. în speță - dar nu fac decât să emit ipoteze... -, ne putem imagina o interpretare adaptată în sensul terapiei: analistul avansa probabil o „lectură” utilă pentru dirijarea convorbirii terapeutice. Teama ca visul să nu anunțe o necesitate implacabilă făcea din acesta un material sensibil în fabricarea mâhnirilor și a suferințelor. Nu încape îndoială că sofistul, retor iscusit, înzestrat cu știința folosirii cuvântului, își mobiliza toată arta pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
S 23. Am auzit că ați avea o problemă... spuse marțianul. Pot să iau loc? — De unde știi matale că noi avem o problemă? întrebă comandantul. — Prin natura profesiei mele - răspunse marțianul, luând loc - mă oblig să înregistrez toate zgomotele, sunetele, convorbirile, râsetele, mă rog, tot ce-i destinat urechii, pe o rază de 4 ani-lumină din locul în care mă aflu. Întâmplător, stând acum la bar și bând o cafea, m-am răsucit cu captatorul în direcția dumneavoastră. Ia ascultați! Marțianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Popovici, o carte aflată la granița dintre jurnal început și completat de cei doi sub forma unui veritabil dialog ontologic despre timp, dar și despre alte probleme, în maniera „Dialogurilor”lui Platon. Mi s-a părut că asist la o convorbire într-un spațiu virtual, între doi oameni înțelepți, cu o cultură solid construită care, deși nu s-au întâlnit niciodată fizic, și-au descoperit afinități în arta dizertației filosofice. Sub pretextul unei frământări eterne despre timp, - care „acordă și dezacordă
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
Toate Articolele Autorului EL ȘI EA DE Kațz Silvia În tinerețea mea am locuit mulți ani cu chirie prin diferite case, la familii de tot felul. Oameni muncitori, intelectuali de vârste diferite. Am avut ocazia să aud și să văd convorbiri plăcute și neplăcute din viața de cuplu a multora, care uneori m-au bucurat dar m-au și întristat. Așa s-a născut acest pamflet, la care sper să se amuze și alți. EL și Ea s-au văzut, s-
EL ŞI EA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364437_a_365766]
-
autorului este acela al înlăturării discriminărilor pe bază de etnie sau limbă, dintre oamenii născuți sub același cer și având aceleași condiții de copii ai lui Dumnezeu, indiferent de arealul în care am văzut lumina zilei". Articol apărut in Revista Convorbiri Literare nr 9, septembrie 2011 Rubrica VITRINA CĂRȚILOR - de Emilian MARCU Referință Bibliografică: CRONICĂ LA ROMANUL URME DE DRAGOSTE / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu
CRONICĂ LA ROMANUL URME DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364588_a_365917]
-
ci de femeia însăși în idealitatea ei. Ființă intrată în legendă ce i-au unit pe cei doi poeți în viață și în moarte. Între 1872-1874, Eminescu se întoarce în țară și citește la Junimea poezii și proză, iar în Convorbiri literare apare Egipetul, Cugetările sărmanului Dionisos, nuvela Sărmanul Dionisos. În 1874, Eminescu este preocupat pentru examenele de doctorat la îndemnul lui Titu Maiorescu. Urmează foarte serios cursurile orientat spre științele juridice, dar programul audițiilor era vast și foarte costisitor. Eminescu
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
Vizitează apoi mormântul lui Kant la Lemberg, adulmecă vestigiile Movileștilor și se oprește la Iași. În septembrie 1874, este numit provizoriu, director al Bibliotecii Centrale din Iași. Aici, își face datoria cu multă conștionciozitate. În decembrie același an apare în Convorbiri literare * Împărat și proletar și debutează în învățământul Institutului academic din Iași ca suplinitor. După scrupulele sale pedagogice, provoacă aici protestul total al elevilor și este nevoit să se retragă. În iunie 1875, este numit revizor școlar pe două județe
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
înțeles Eminescu, că se află în fața celui mai mare povestitor, de care auzise încă din copilărie. În septembrie, Eminescu îl duce pe Creangă la Junimea. Astfel, soarta literară a lui Creangă este pecetluită în nr. De la 1 octombrie 1875 al Convorbirilor literare prin * Soacra cu trei nurori *,debutul unui mare prozator, în care Eminescu a avut un rol decisiv. În luna iunie 1876, Eminescu este destituit din funcția de revizor școlar. În anul 1877, Eminescu este redactor la Curierul. Directorul Tipografiei
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
de altcineva, este nevoit să se retragă din redacția gazetei. Între 1878-1879, Eminescu lucrează la * Timpul *, la invitația vechiului său prieten Slavici. La Timpul începe cunoscutul * triumvirat * Eminescu - Slavici - Caragiale . În 1880, este redactor -șef la Timpul. Nu publică în Convorbiri literare decât poezia * O mamă * In 1881, publică seria Scrisorilor I - IV în Convorbiri literare și mai vizitează și orașul Constanța, unde vede Marea Neagră. În 1882 - într-o scrisoare expediată către Iași, probabil Veronicăi Micle , Eminescu scrie; Simt că nu
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
la * Timpul *, la invitația vechiului său prieten Slavici. La Timpul începe cunoscutul * triumvirat * Eminescu - Slavici - Caragiale . În 1880, este redactor -șef la Timpul. Nu publică în Convorbiri literare decât poezia * O mamă * In 1881, publică seria Scrisorilor I - IV în Convorbiri literare și mai vizitează și orașul Constanța, unde vede Marea Neagră. În 1882 - într-o scrisoare expediată către Iași, probabil Veronicăi Micle , Eminescu scrie; Simt că nu mai pot, mă simt secat moralicește și că mi-ar trebui un lung repaus
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CONVORBIRI IMAGINARE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Convorbiri imaginare În convorbiri imaginare, Cuvinte-amestecate-n pălărie Ca într-o cunoscută loterie - Le scoatem și le scriem la-ntâmplare. E una decât alta
CONVORBIRI IMAGINARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361386_a_362715]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CONVORBIRI IMAGINARE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Convorbiri imaginare În convorbiri imaginare, Cuvinte-amestecate-n pălărie Ca într-o cunoscută loterie - Le scoatem și le scriem la-ntâmplare. E una decât alta mai hazlie... Poet român - cu un renume mare - Primit-a Legiunea de Onoare, Ales și membru la Academie
CONVORBIRI IMAGINARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361386_a_362715]