2,759 matches
-
o atmosferă de calm. de liniște, de împăcare sufletească. Doar două versuri ca acestea: Pe l-apus de soare/ Ca să mi-1 omoare" vin sa anticipeze și să sugereze cu discreție tensionarea acțiunii si să tulbure apele liniștii, ale calmului copleșitor. Deodată atmosfera se precipită, când mioara dezvăluie stăpânului complotul, iar zbuciumul sufletesc ia locul calmului si liniștii din secvențele anterioare. Tensiunea sufletească crește treptat, pe măsură ce ciobanul dă oiței dispozițiile testamentare in eventualitatea că va fi omorât. Durerea, jalea și disperarea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
umane, exprimându-și indirect o profundă dragoste de viață. Rostind ultima dorință testamentară, baciul o roagă pe mioară să păstreze secretul morții pentru mama sa, vrând s-o cruțe de o mare durere sufletească. Este în acest gest o dovadă copleșitoare a respectului filial dus până la venerație și manifestat printr-o dragoste duioasă și puternică. Sub aspect compozițional, se observă că portretul său se conturează pe două planuri principale: cel al prezentării directe a însușirilor fizice, așa cum există ele în inima
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lui Dilthey, Louÿs, Troeltsch și al altora. „Impecabil, maestro!”, am exclamat eu, negăsind alt îndemn mai potrivit ca să-l scot din starea de ușoară panică în care intrase. Pentru numărul restrîns al celor ce l-am însoțit, sala senatului părea copleșitor de largă. Ascultîndu-i (auto)referatul, am reflectat, inevitabil, la „densitatea scrisului”, cam problematică, pe anumite porțiuni, în textul său. Prima calitate a lui T. e fluența, cu care, și de astă dată, a făcut o frumoasă impresie. În plus, revenindu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe cineva în pragul disperării, frustrîndu-l, îndepărtîndu-l de o situație la care respectivul aspira. Poate brațul plătit al uneia din femeile înșirate de-a lungul anilor să-i fi venit de hac. Oricare ar fi mobilul crimei, întîmplarea îmi apare copleșitor de tristă. Încercînd să-l înalț în imaginația mea, îmi spun că a murit ca un misionar al limbii române, al culturii și al propagandei prin cultură. Ca și cauza pentru care a fost ucis, rămîne un mister ce anume
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pedant și, deopotrivă, luxuriant. Histrioni ei înșiși, lăudătorii săi trebuie că au fost impresionați de retorica sa afectată (dar vidă), de scandările ce frizează parodia. Terminînd en fanfare, I.T. a spus că dorește „buni auguri” cărții și că îl îmbrățișează „copleșitor” pe cel ce-a scris-o. Să mai adaug că a fost îndelung aplaudat? A fost!... *Agitîndu-se prin fața mea cu basca pe cap și cu brațele încordate ca două gheare de ridicat bușteni (în timp ce eu stăteam liniștit la birou), trîntindu-se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
odată încheiată răfuiala cu „obsedantul deceniu”, alte mari conflicte nu se întrevăd. Prinde contur o proză cu aluzii vizibile doar la microscop, mai curînd umoristică decît gravă. *Ne despărțea doar biroul. I-am văzut oboseala de pe chip. Și un ennui copleșitor, paralizant. Era ca luna la periheliu: fascinantă, dar în același timp greu de privit. „Nu mai lucrez nimic”, mi-a spus. „N-am chef, nu mai pot. Ca să poți, ar trebui să aștepți ceva, să speri în ceva, să gîndești
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să nu-și ducă opera la Îndeplinire. Putere de muncă, de selecționare și apoi de Înviere a materialului. Ce uscăciune ar fi putut ieși din scrisul unui cercetător fără harul poetic pe care Dumnezeu vi l-a dat. Sunt momente copleșitoare În prezentarea lui Eugen Lovinescu, cuvântarea la moartea lui Anton Holban, ideea de a o Însera pe Dna Ecaterina Bălăcioiu pe placa din cavoul Lovineștilor, cei care se gândesc la divorțul ei, ridică gestul la o asemănare cu Îngroparea lui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ne-am agățat de trena himerică a cuvântului, nu pare mai definitoriu celebrul vers al lui Philippide decât pentru Florin Mugur. Am spus „pare”, nu „părea”. Prezența poetului nu este doar nediminuată, ci și o necesitate tot mai vie, mai copleșitoare. La această oră a existenței postume a iubitului nostru prieten, Poezia ni-l restituie, inconfundabil, unul din miracolele ei delicate și durabile, dar simultan, fără nici o inutilă linie de legătură, și ca prieten neînlocuit, neasemuit... cum și pentru el, cele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lumea pe care persistasem a o „deschide” prin fiecare lectură și pagină scrisă, prin fiecare bucurie a dialogului și afectivității, căderea lui Sorin părea, dimpotrivă, un semn al atotputerniciei și perpetuării dezastrului care ne Învinsese. Senzația era, pentru noi toți, copleșitoare: „Frigul din lume, din lumea În care el a trăit și pentru care mai puțin ca oricine era făcut, pătrunde cu sfârșitul său În suflete, pătrunde și se stabilizează, cu irevocabilul unei sumbre victorii”, scria prietenul său și al nostru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
manevrele de intimidare (inclusiv cele legate de vreo premiere scandaloasă a damnatului autor de către curajoșii săi colegi de breaslă) și, În sfârșit, anularea pricăjitului premiu al Uniunii au contribuit, firește, deși nu decisiv, la plecarea mea. Erau destule alte argumente copleșitoare, la data aceea, pentru ca asemenea „necazuri” să-mi pară, În context, frivole. Dar „definitivarea” exilării nu am avut puterea (nici inteligența, recunosc) a o opera decât - mărturisesc rușinat - abia În... 1991!!! Nu este Întâmplător că, În pofida firii mele mai curând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
persistenta neînțelegere și ostilitate dintre germanii estici și cei vestici are motive să vadă În actuala realitate germană Încă o revelatoare lecție asupra condiției umane. Faptul că tocmai Germania, fascinată acum jumătate de secol de „revoluția conservatoare” antimodernă nazistă, cu copleșitoarea culpă a urii și genocidului Împotriva străinului, și Încolonată, apoi, pe o parte a teritoriului său, sub marile sloganuri internaționaliste ale unei dictaturi care se pretindea a proletariatului, traversează astăzi criza reunificării sale sub semnul unui nou universalism, cel al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spunea Virginia Woolf, evocarea Înstrăinării, exilului, iluziei au stimulat o efervescență pe care n-aș mai fi crezut-o posibilă. Ceea ce nu pleda, neapărat, În favoarea vreunui „model cultural” desuet, ci Însemna, mai curând, o stenică distanțare, fie și pasageră, de copleșitoarea producție actuală a culturii cotidiene, de masă, modelată după criteriile comerciale ale consumului imediat. Poate și o implicită respingere a Însăși noțiunii, prea pedagogică și colectivistă, de „model”, În favoarea opțiunii libere, personale, În care reveriile și rănile individualității Își caută
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
toate marile figuri literare și americane, până și pe Joyce, avea despre fiecare inepuizabile amintiri. Bătrânul Roditi, În prag de 80 de ani, era vital și harnic și neobosit, ca mult mai tinerii săi colegi și studenți, dar era și copleșitor de cultivat, galant, cosmopolit, bizar Întârziat al unei lumi care dispare. Ne Întâlneam destul de des la colegiu, uneori și la un prânz de duminică. Îi scrisese, probabil, lui Cioran despre mine. Într-o zi, mi-a arătat un surprinzător mesaj
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dincolo de orice”, adresându-se oricui și nimănui, „pentru cel care există și cel care nu există, pentru cei care se rușinează de noi și (poate) pentru noi Înșine”. Scrisul poate fi astfel de terifiantă Încercare, Încurajatoare tocmai prin luciditatea extremă, copleșitoare, nu o dată insuportabilă, prin vitalitatea morbidă și depotrivă stenică a interogației. Textul lui Imre Kertész, de o urgență și acuitate pe măsura temei, se centrează pe adevărul cristalin și negru al premisei malefice În istoria suferinței omenești. New York, decembrie 2002
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
părinților către proaspătul refugiat În America sunt pline, În anii războiului, cât și după aceea, de o extraordinară duioșie și Îngrijorare față de soarta pribeagului pierdut În lume, silit să părăsească, din cauza legilor rasiale, draga sa Italie și să plonjeze În copleșitoarea Americă. Ele confirmă aceeași dureroasă Înlănțuire de tot ce a Însemnat trecutul românesc comun, de care și din care fuseseră siliți să se separe. Se Înțelege de ce o călătorie de iarnă În Uniunea Sovietică, În 1956, reverberează puternic În turistul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
notă de prospețime. Orice iubitor de frumos zăbovește în fața acestor lucrări interesante prin stilistica lor, adâncirea, esențializarea, subtilizarea unui aspect particular în macrocosm. Această tendință spre universalizare este relevată de simplitatea semnificantului, de un imaginar comun înzestrat cu o emoție copleșitoare. Un drum înzăpezit șerpuiește în fața unei case de țară, construită în linia arhitecturii tradiționale, iar în preajmă, un arbore solitar încremenit sub un cer oțelit, în amurg; un amurg care anunță o noapte geroasă. Culorile sunt folosite cu discreție, în
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
notă de prospețime. Orice iubitor de frumos zăbovește în fața acestor lucrări interesante prin stilistica lor, adâncirea, esențializarea, subtilizarea unui aspect particular în macrocosm. Această tendință spre universalizare este relevată de simplitatea semnificantului, de un imaginar comun înzestrat cu o emoție copleșitoare. Un drum înzăpezit șerpuiește în fața unei case de țară, construită în linia arhitecturii tradiționale, iar în preajmă, un arbore solitar încremenit sub un cer oțelit, în amurg; un amurg care anunță o noapte geroasă. Culorile sunt folosite cu discreție, în
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
89. Crunt lexical (scriitorul este un formidabil burete absorbant al limbajelor argotice, adevărată „probă de microfon” pentru dezaxarea prin limbaj a României), legănând galeș promiscuități și portretizând acid, mizantropic și misogin, cu o viziune de o virilitate debordantă, cinică și copleșitoare, romanul dovedește, în fond, fascinația autorului față de ideea de feminitate. Ipostaze umilitoare ori ațâțătoare, femei ultragiate și agresive, hipersensibile sau animalizate, bărbați veștejiți prematur alături de feminități devorante la modul frenetic. Un an mai târziu, același macho necruțător și scrutător de
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
care acesta le-a consacrat, antrenându-le În viteza halucinantă a jocurilor narative, Éric Chevillard poate fi socotit unul dintre reprezentanții de frunte ai prozei franceze contemporane. Patrick Deville Dacă am Încerca să extragem acțiunea din seriile de obiecte oferite copleșitor de paginile romanelor lui Patrick Deville, grosimea acestora din urmă s-ar Înjumătăți. Trama narativă, așadar și personajele, sînt “scufundate” În lucruri, dar fără ca cititorului să i se ceară aptitudini de scafandru, căutător de perle sau, Doamne ferește, vidanjor pentru a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
traducerea impresionează, sub raport artistic, prin atingerea înălțimii stilistice a originalului. Respectându-i vigoarea și plasticitatea, păzindu-i înțelesurile, C. reușește să redea suflarea dantescă a Divinei Comedii. În comparație cu numărul limitat de motive, față de cvasiabsența invențiunii epice, tehnica versificației este copleșitoare. Bogăția ritmurilor, raritatea, felurimea și perfecțiunea lor fac din Coșbuc un poet unic la noi [...] Cu George Coșbuc, din acest punct de vedere, ne aflăm în vremea prozodiilor glorioase după care un Horațiu împerechea iambii cu dactilii, dactilii cu troheii
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
altă dimensiune a moștenirii culturale germane, din direcția filosofiei kantiene și husserliene, privește opțiunea fenomenologică asumată de D. Gusti, nu însă înainte de a o „contagia” cu influențe pozitiviste franceze și românești. Educația sa l-a sensibilizat față de cele două influențe copleșitoare din filosofia germană, cea kantiană de la începutul secolului al XIX-lea și cea a lui Ed. Husserl (1859-1938) de la începutul secolului al XX-lea. D. Gusti a descoperit în filosofia germană o teorie a subiectivității, opusă „determinismelor” exterioare, populare în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
aceeași osteneală în plină tinerețe, de nostalgia celui care a plecat din sat și a cărui reîntoarcere, chiar în planul comunicării, este imposibilă: „Am rămas departe, Oltenie, și strein,/ Cântecele mele până la tine nu vin”. Nostalgia este explicită, iar sentimentul copleșitor: singurătate, zădărnicie, izolare, bătrânețe. Poetul se simte rupt de glie, de strămoși, de propriul destin. La treizeci de ani, îi apare volumul intitulat Frunzișul toamnei mele (1938). Doi ani mai târziu, Scară la cer (1940) marchează apogeul creației sale; versurile
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
constante sufletești - dezolarea, plictiseala, singurătatea, neliniștea - se constituie în tot atâtea centre de coagulare a lirismului. Într-o lume lipsită de orice noimă, în care nici măcar „absurdul” nu mai poate descrie existența, iar viața este o „prelungire a morții”, intervine, copleșitor, sentimentul „târziului”: „Nimic nu-i absurd și nimic nu e logic / Seara mă-ntorc și m-așed în sicriu, / Sub toată oboseala de timp ontologic - / Și tare-i târziu... și tare-i târziu...” Trecutul înghite cu lăcomie prezentul, universul se sfoiegește
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
a fost de timpuriu inițiat în problematica religioasă, mai ales în cea vetero-testamentară, iar poezia și proza sa pot fi considerate un lung discurs în marginea acestei zone. Volumul Patimile propunea deja un univers în clătinare, o natură amorfă, obscură, copleșitoare, în care rațiunea nu mai poate pune ordine, de unde spaima, sentimentul unei panici misterioase și lugubre. În Etica (1971) apare tema damnării din naștere: „Ridică-mă de umeri: sunt atins / Și-a lor e vina. Mâinile bătrâne / m-au dat
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
ochi de estet mahalaua sufletească - iată, în definitiv, tema. Contemplarea e, în același timp, nesățioasă și ironică. Remarcabilul tact artistic (și în limbă) îl oprește pe romancier de la excese. Meritul literar provine din echilibrul păstrat între extreme. Senzorialitatea naratorului e copleșitoare și totodată reticentă. Procură delicii, fără să abuzeze. Istorii e proza unui artist, elegant și detașat, pe alocuri rece, meticulos, meșteșugar, care se lasă atras de spectacolul vitalității primare (și al reversului ei: degradarea), instinctuale, frenetice, din dorința (tot de
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]