2,897 matches
-
Skeat, rădăcina asta KRI, KRE, KRU înseamnă și a auzi. E silaba corbului. Un taur, o rigă, un corb. Ce credeți? E un om, zice pictorul. Mai precis o femeie. Capul de taur e uterul, că așa e forma lui. Corbul e ficatul, uitați. Pictorul a și început să grifoneze un petec de hârtie cu liniile lui nenumărate. Și prietenii încep să vadă. ─ Iar regele... Regele unde să fie? Înăuntrul ei? zice și Pascal. Pictorul îi adresează o privire severă. Duminecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acasă întreg - cum s-ar spune. Numai cu degetele de la un picior degerate - a intrat în vorbă bătrânul. Ofițerul a privit curios la om. Fără nici un îndemn însă, bătrânelul a prins a povesti: Era iarnă. Și ce iarnă! Crăpau ouăle corbului de ger. Pe front era liniște. Chiar prea multă tăcere. Ce se gândesc cei de la comandament? Ia să trimitem noi vreo cinci flăcăi din grupul de cercetare în satul dintre linii - că între noi și nemți se afla un sat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Să te pleci în fața lui!... Să știi, Marandă, că dacă nu era el atunci... atunci când m-o pălit glonțul, ajungeam în groapa comună a morților sau și mai rău rămâneam pe linia frontului inamic și mă lăsau să mă mănânce corbii, fără să știe nimeni unde am căzut... Primeai doar o țidulă în care îți spuneau că sunt dat dispărut și nimic mai mult. Așa însă uite că mai trăiesc și mai pot face un pas-doi până... Cum să mori de la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Armura și hainele ce acopereau trupul neînsuflețit erau ale unui soldat roman. O mână strângea un pumnal plin de sânge. Cealaltă, cu palma în sus, întindea spre Valerius degetele mânjite de sânge, într-o grotescă implorare. Croncănitul neașteptat al unui corb deasupra copacilor îl făcu să tresară. Continuă să meargă; ocoli cu grijă o stâncă mare, acoperită de mușchi. Atunci auzi zgomotul metalic al lamelor ce se loveau una de alta și, ascunzându-se în spatele stejarilor, văzu niște oameni care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apropie de intrarea templului și aruncă o ultimă privire spre bolta cerească, al cărei stăpân era Mithra, Sol Invictus, soarele ce alungă întunericul din lumea exterioară și din cea dinăuntrul nostru. Își puse o mască asemănătoare cu un cap de corb. Coborî treptele înguste și ajunse în templu. Intră. Încăperea mare, pătrată era luminată de torțe a căror flacără tremurătoare desena pe pereți umbre neașteptate. Pe cele două laturi erau așezate bănci lungi, pe care stăteau deja câțiva adepți îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
marelui ochi albastru, cu o privire teribilă, pictat pe peretele din fața lui. În lumina tremurătoare a torțelor, reuși să distingă un trident și un gladius deasupra ochiului. Un rac și un șarpe îl amenințau din partea dreaptă. În colțul stâng, un corb își înfigea ciocul. O felină mică stătea chiar sub globul ocular, inofensivă. Mai jos, un câine și un homar păreau gata, cel dintâi să-și înfigă colții în ochi, dar fără să-l rănească, iar al doilea, să-l ciupească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
jur. Spera să-l vadă pe Errius, să-i întâlnească privirea prietenoasă, însă îl văzu doar pe oficiantul care dispărea printre siluetele nemișcate de pe bănci, toate la fel, cu chipurile acoperite de măști identice, strălucind sinistru în penumbră. Măști de corb și de leu. Fantele din dreptul ochilor lor lăsau să se vadă doar niște priviri indescifrabile. Simți bătăile puternice ale unei inimi chiar sub picioarele lui și auzi din nou răsuflarea grea, asemenea fluxului și refluxului. Simți cum cineva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care îl lovise nu era un agresor, ci încerca să-l împingă înainte. Privi lanțurile de la glezne și înțelese că homarul, șarpele și racul erau pământul de care era legat și pe care se putea mișca într-o singură direcție. Corbul, tridentul și gladius-ul... Ce-i spuneau ele? Ce reprezentau? Dintr-odată își redobândi puterile și se ridică. Îi privi pe cei trei bărbați înarmați. Ei împiedicau ochiul să privească, ei aveau să-l împiedice și pe el să-și îndeplinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
masca și se îndreptă spre cel care îl torturase toată noaptea pe Antonius, biciuindu-l și rănindu-i picioarele cu cleștii ca să-l oblige să ajungă la altar și să împlinească ritualul; bărbatul își scoase la rându-i masca de corb. — Errius! Cei doi bărbați își strânseră mâinile. — Nu puteam avea un martor mai bun pentru botezul tribunului nostru. 15 Când soarele ajunsese la jumătatea drumului său în ziua aceea geroasă și senină, Velunda s-a arătat în pădure, printre frasini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acum, când parcă se transformase într-o mare sau într-un ocean de netrecut. — Ia-mă de aici! strigă Vitellius. Îți voi plăti. I se păru că aude un hohot de râs, dar poate că era doar croncănitul stolului de corbi care trecură prin fața lui, atingându-l cu apripile lor negre. — Iată-mă. Sunt eu, Velunda. Lângă un frasin cu trunchiul scorburos, se vedea în penumbră strălucirea unei mantii ce învăluia o siluetă înaltă, fragilă. Torentul izvora de la rădăcina frasinului, forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
călcau pe pământul tare, acoperit de zăpadă. — Unde e Listarius? Nu reușea să vadă chipul creaturii. Distinse cu greutate părul lung, blond, și brațele goale. — De asta ai venit aici? Glasul femeii era batjocoritor. Nu! strigă Vitellius. Se sperie de corbul care venise să se așeze în fața vrăjitoarei, negru pe zăpada imaculată, și începu s-o roage să-i spună care avea să fie destinul lui acum, când soldații îl aleseseră imperator. Găsi de cuviință s-o informeze că își împărțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmă. Valerius își sprijini brațele pe genunchi și își așeză capul pe ele, să nu vadă flăcările care acum se ridicau, înalte, dincolo de prag. Vreme de două nopți, luna străluci puternic deasupra pădurilor. În cea de-a treia noapte, când corbii înțelepți ce au în grijă ciclul lunar începuseră, potrivit credinței populare, să micșoreze discul luminos, lovindu-i marginile cu ciocul, un om ieși pe furiș din satul batavilor. Câteva ceasuri mai târziu se afla într-o tavernă, în fața unei siluete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai venit aici ca ambasador, cu puțini oameni. Puterea mea e blestemul care te va urmări pe tine, pe mama ta, pe copiii și pe fratele tău până în groapa în care vei pieri. Antonius ridică mâna, arătând spre ziduri. Trei corbi se roteau prin văzduh. — E puterea care va duce corbii aceia spre apus... Știi bine ce reprezintă un astfel de semn. Antonius gâfâia, încercând să-și stăpânească furia. — Vreau ca fratele tău să moară, răspunse Vitellius cu glas înfundat. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e blestemul care te va urmări pe tine, pe mama ta, pe copiii și pe fratele tău până în groapa în care vei pieri. Antonius ridică mâna, arătând spre ziduri. Trei corbi se roteau prin văzduh. — E puterea care va duce corbii aceia spre apus... Știi bine ce reprezintă un astfel de semn. Antonius gâfâia, încercând să-și stăpânească furia. — Vreau ca fratele tău să moară, răspunse Vitellius cu glas înfundat. Bărbatul cu păr alb se aplecă spre el, arătând spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reprezintă un astfel de semn. Antonius gâfâia, încercând să-și stăpânească furia. — Vreau ca fratele tău să moară, răspunse Vitellius cu glas înfundat. Bărbatul cu păr alb se aplecă spre el, arătând spre cer. Vitellius privi în sus. Cei trei corbi se îndreptau spre apus. Îi văzu trecând, negri, prin dreptul soarelui. Își întoarse privirea; era un semn nefast. În spatele lui Antonius îl văzu pe Ausper. Prezicătorul clipea des din ochii săi orbi și-i oferea lui Vitellius o farfurioară. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ivindu-se de sub coif și fluturând în vânt. Își agita gladius-ul, îndreptându-se spre pulvinar. Toată lumea se uita la soldați și la Flamma; nimeni nu le mai dădea atenție gladiatorilor din vârful colinei, îmbrăcați în negru, care semănau cu niște corbi. — Repede, acum..., zise Valerius privindu-l pe Marcus. Acum! Își aruncă lancea, scutul și coiful și sări peste palisada joasă, îndreptându-se spre castrapila, urmat de Marcus și Socrates. Sub privirile tovarășilor lor, care îi urmăreau cu atenție din vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
greu. Mă apuc totuși să citesc. Acțiunea se petrece În apropierea ruinelor de la Port-Royal-des-Champs. Deși povestitorul eșuează din prima pagină ca hangiu, bucătar și cititor, Don Juan Îi intră cu motocicleta În zid, aterizînd În grădină. Descriere natură: fluturi, viespi, corbi, cuci, muște, șopîrle care se Împreunează. Copaci, flori, crăci. Mai tîrziu apar și mașini de poliție, de pompieri, plus ambulanțe. Don Juan observă Înainte de căderea-n scenă o pereche de Îndrăgostiți (și ei motocicliști) care fac dragoste cu ea deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și privi obosit drumul pe care apucase cîinele: - S-o luăm din loc, spuse. Am întîrziat destul. - Îndurați-vă încă puțintel, domnule elev, șopti timid Zamfira, desprinzând din raniță o lopată scurtă. Nu-l putem lăsa aici, să-l sfârtece corbii. Până mai fumați dumneavoastră o țigară, i-am săpat groapa... Darie îl privea uluit, parcă nu l-ar fi înțeles. - Îndurați-vă, domnule elev, interveni Iliescu. Că e pământ sărac și groapa e gata cât ați bate din palme... - Mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poată întîlni și să-mi spună tot ce avea de spus. Dar ce erau de vină Iliescu și Zamfira în toată controversa asta filozofică?... - N-a fost filozofie, domnule elev, șopti Zamfira. Ceasul rău... - Iar au început să se adune corbii, spuse târziu Iliescu. Ce semn o mai fi și ăsta? Darie privi, cu mâna streașină la ochi, căci cerul era încins și lumina difuză îl orbea. - Sunt avioane, spuse. - Sunt și avioane, dar zboară sus, foarte sus, adăugă Zamfira. Corbii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
corbii, spuse târziu Iliescu. Ce semn o mai fi și ăsta? Darie privi, cu mâna streașină la ochi, căci cerul era încins și lumina difuză îl orbea. - Sunt avioane, spuse. - Sunt și avioane, dar zboară sus, foarte sus, adăugă Zamfira. Corbii sunt pe-aici, pe-aproape... Darie căzu pe gânduri și zâmbi. - În fond, asta facem și noi. Ne ținem după ei, după ai noștri, dar de departe, tot mai de departe... La câte zeci de kilometri credeți că se află
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o să prindeți așa ceva În canalu’ Ăsta. Dacă prindeți vreun crap sînteți norocoși. — Ce zici? Întrebă doctorul. — Mai bine-l lăsĂm În pace, spuse secretarul, cu ochii pe țeavă. — Și ați mai greșit cu ceva. Peștele-cu-velă e la fel de bun ca un corb de mare. CÎnd Îi vindeam la Rios pentru piața din Havana, luam zece cenți pe suta de grame, exact ca pe corbi. — Of, mai taci. Credeam că vă interesează lucrurile astea, avînd În vedere că sînteți un om de la guvern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse secretarul, cu ochii pe țeavă. — Și ați mai greșit cu ceva. Peștele-cu-velă e la fel de bun ca un corb de mare. CÎnd Îi vindeam la Rios pentru piața din Havana, luam zece cenți pe suta de grame, exact ca pe corbi. — Of, mai taci. Credeam că vă interesează lucrurile astea, avînd În vedere că sînteți un om de la guvern. Nu aveți cumva treabă cu prețul alimentelor sau așa ceva? Nu despre asta e vorba? SĂ le scumpiți sau cam așa? Numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu un aer de zeflemea. Dacă tot o venit vorba de cocoși, ia spune, moș Dumitre: matale mai ai pe acasă cocoși din cei care cântă la schimbarea vremii? a întrebat Vasile Hliboceanu, mișcându-și a zâmbet mustața ca pana corbului. Mai am, Hlibocene. Mai am. Dar la Crăciun am să-i pun la frigare pe vreo doi - a răspuns moș Dumitru, neștiind unde bate Hliboceanu. Când ai să-i tai poate nu-i păți cum o pățit un amărât din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în paralel Secțiile de Sculptură și Ceramică. Aici am fost îndrumata de profesorii Constantin Baraschi, Corneliu Medrea, Boris Caragea și Zoe Băicoianu. Pentru lucrarea de diplomă am realizat un grup statuar de mari dimensiuni, Gruia lui Novac, Babă Novac și corbul. Am fost primită în Uniunea Artiștilor Plastici în anul 1955 după expoziția organizată la Sala Dalles, unde am expus un vas ornamental cu basorelief, lucrarea fiind foarte apreciată. După terminarea facultății am primit repartiție la fabrica de ceramică Rűfer din
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
Page 14 12 Iași Expoziția interregionala de artă plastică. Expune un Portret compozițional. 1956 Iași, Palatul Culturii Expoziție interregionala de artă plastică - pictură, sculptură, grafică. Expune trei lucrări de sculptură:Portret de bătrân, Portret de femeie, Gruia lui Novac și Corbul. Participa artiștii ieșeni: Costache Agafiței, Călin Alupi, Eugen Boușcă, Vasile Dobrian, Nicu Enea, Iulia Hălăucescu, Dan Hatmanu, Petre Hârtopenu, Victor Mihăilescu Craiu, Nicolae Popa, Ion Petrovici, Constantin Radinschi, Vasile Condurache, Ștefan Hotnog. Realizeză o serie de lucrări, în colaborare cu
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]