3,021 matches
-
eu bucățica asta de ceară. Tineri, femei în straie de țărănci, distinse doamne care nu mai au pe buze acel zâmbet de circumstanță, ci stau tăcute, demne, ca niște statui, așteptând parcă o ploaie de binecuvântări, să le îmbrace din creștet până în tălpi cu lumină, oameni de tot felul, au umplut întreaga curte. Ochii le sclipesc în noapte, dar aici nu e nimeni iscoditor, ca în lume, aici fiecare își trăiește propria poveste, întorcându-se la cumințenia și frumusețea sufletului de
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
te binecuvintează. Ți-e frig, ți-e somn. S-a făcut patru dimineață, dar ești cel mai fericit om din lume. Te afli foarte aproape de poala lui Dumnezeu. Ai făcut un pas spre El și îi simți mâna protectoare pe creștet. La Giurgeni e ca în iarmarocul copilăriei. Plângi, te minunezi de corola de lumini a Sfântului Maslu, aduni nădejde pentru ziua de mâine și, mai ales, credința că rugăciunile ți-au fost ascultate și vei primi un răspuns, apoi pleci
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
noilor „condiții de mediu”. Condiții care, pentru cineva care poposește Într-o altă structură socială, mult superioară celei din care a plecat, a fugit, devin tiranice, opresive, tot atâtea săbii invizibile și tăioase care Îi atârnă zi și noapte deasupra creștetului și conștiinței sale, În timp ce „el” trebuie să facă eforturi disproporționate pentru a presta servicii și o muncă la nivelul standardelor Înalte „de acolo”; mereu „zâmbind”, afectând o bună stare fizică și morală pozitivă, răspunzând astfel bunăvoinței „gazdelor sale”, extrem de atente
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Constructor Tunele SA Brașov", într-o clipă de brad fața soarelui de Ardeal, din apus ori de mîine, încă o zi tunel după tunel nimicul lăsat din brazi în pămînt, al doilea viaduct, al doilea rînd de brazi trecut pe creștet, coada trenului stă pe gol, locomotiva în tunel, cîinele frate cu flămîndul, repezindu-se, ne-am făcut iar de brad, solia lui nimic a dat-o, cît de darnic zero, s-a impus și el inventat! Silhoasa tunel, i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
reped licărirea stării pe loc, Bilicenii Vechi, Chișcăreni 11, puii de curcă, capra în genunchi se roagă cu gura mîncare, INTERVENȚIE ÎN TEXT Lumina zilei somnul morții. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT bicicletă trei pe loc pînă la șold, pînă la creștet, pînă la umeri, circari, Grigoriovca 3, Iezărenii Vechi, Vrănești "Petrom", stîncile Sîngerei-Blocuri, Brejeni 6, Grigoriovca stării pe loc capre și un ied, vaca săracului din România cooperatistă la 1980, diferențialele Imensa Vină Românească, cheia abandon 1940, bucla inclusă în capra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să bem, hai să bem! Valea Florii 6, scuzați! Ronaldo 9 adoarme lîngă mine de autobuz-fier-om, portocalele mecanice sărace nu de averi, sărace de mîngîieri Grigore Vieru, averi particulare la ciborgi proprietățile lor particulare, generalul Somn cu două zbîrnele în creștet pe un singur cap de băiat, urechea pe inima bunicii și decît ele mai simetric, Asta-i viața ta, / Tu trăiești în ea, / Nu o rataaa! ciborgii încă pe cartele perforate muzical, Sărăteni constanta feminină la altitudinea om, la latitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ține o alocuțiune. Cum eram flămînzi și nerăbdători, ne-am bucurat cînd acesta și-a terminat cuvîntul. Îl aplaudăm. Bătrînul se ridică vioi, se îndreaptă spre vorbitor, îi ia mîna, i-o strînge, îl bate pe spate, îl mîngîie pe creștet, pe chelie. Domnul ex-prim-ministru nădușește, scoate batista și-și freacă exasperat chelia. După nostimul incident, în sfîrșit, se pornește armata de chelneri. Bătrînul pleacă puțin capul și spre uimirea noastră își pune cu mare dexteritate proteza. Pișicher, ne zîmbește, pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai lipseau 120 de pesos pentru rechizite la școală și încă pentru o sticlă cu rom, ca să-și serbeze ziua. Ca de obicei, era transpirat tot tricoul său cel galben cu cuvîntul "sex" cu tot, și soarele îl cocea în creștetul capului. Era învățat și călit. Atunci a trecut turista aceea cu pălărie de paie și aparatul de fotografiat. Îmi permiteți să vă fac o fotografie? spuse ea rîzînd prietenos. Sigur, vă rog. Dar turista mai vrea o poză, de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acasă fără Vasilică (ăsta era berbecul). Dă-i-l înapoi, bădie! Mă rog în genunchi. Să te ajute Dumnezeu s-ajungi cu bine la Berlin ! Nu știu dacă rusul înțelegea ceva din văicăreala lui Grigoruță, dar l-a mângâiat pe creștet, s-a cotrobăit prin buzunare și i-a întins păgubașului un pumn de mărunțiș. Ruble sau copeici. Nimeni dintre noi nu se pricepea la monedele rusești. Vasilică a fost sacrificat urgent, a fost jupuit și pus pe un proțap la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Precum floarea propriu-zisă se află la capătul unui lujer, „privind“ cel mai adesea spre cer, dar adăpându se, prin rădăcină din pământ, floarea cu ghilimele atârnă de un „lujer“, de un corp, privind spre pământ, dar adăpându-se, prin cap/creștet, din cer. O altă fațetă, În fond a aceleiași complementarități: inversiunea spațială, dar și esența diferită a adăpatului: substanță la plantă, respectiv duh la femeie. Femeia și floarea: o metaforă cu doi „F“, care abia așteaptă să fie speculată la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
comportamentală. Și, cum nimic nu poate fi creat de novo, ci doar transformat, câștigarea acestei conotații s’a făcut treptat, În absența acelui imperiu, În detrimentul conotației păroase. Tătarii au putut fi deci considerați barbari deși se rădeau chiar și’n creștet... Suntem tentați să considerăm barbaria ca pe o reminiscență a trecutului nostru animal, de care ne vom elibera prin civilizație. Nimic mai fals! Animalul nu e barbar. Nici măcar pisica care-și chinuie - așa vedem noi - prada, jucându-se cu ea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
percepția în plan auditiv fiind destul de greoaie pentru cel ce-ar fi vrut „să fure” această practică păgână. Ulterior corpul era acoperit și protejat cu un material a cărui țesătură era potențial din bumbac, in sau cânepă; deasupra capului, în creștet, se poziționa un mic recipient cu apă rece în care se turna cositorul topit într-o lingură mai mare. La momentul impactului, cositorul lua diferite forme, de cele mai multe ori relevate în visele de noapte, iar bunica le interpreta cu dibăcie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ceferist, era suficient de liberală, în formularea și respectarea perceptelor de viață, avea o anume eleganță în ținută, în gestică, nu purta capul acoperit, și părul lung pieptănat insistent în fiecare dimineață, era prins într-un coc circular, montat pe creștet, ori la spate și ajutat de câteva agrafe superbe. Bunica venea din lumea interbelică a unei Brăile prospere în care omul de rând frecventa duminică de duminică, grădina Belvedere (Grădina Mare), asculta fanfara militară a garnizoanei din oraș, iar pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
putea controla lacrimile. Alături de ea, toate colegele aveam același tremur organic, iar lacrimile se prelingeau nevinovate și sincere. Domnul profesor a redus simțitor distanța de la tablă la primul rând de mese, s-a apropiat de Beti, i-a atins ușor creștetul, pe mine m-a privit blajin și apoi ni s-a adresat tuturor: „Măi copii, liniștiți-vă și ascultați-mă cu atenție. Eu v-am iertat chiar de-atunci și asta pentru că datoria oricărui părinte fie el și asociat unuia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
să protejeze casa însăși: Iar în ușa casei crește/ Teiul mândru ce-o umbrește/ Ca un viu coperământ 65. În jurul casei, întocmai ca-n basm, floarea-i cade fără vânt/ Scuturată la pământ 66, cum cădea o dulce ploaie pe creștetele îndrăgostiților. Și pe prispă, singurea/ Văduvioară tinerea/ Cu-n picior îmi legăna/ Copilaș înfășețel 67. Curtea este un eden luxuriant: Alei întunecoase de nuci cu frunza lată/ Și snopii de flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creștet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt și dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simți-o-voi odată umbrind mormântul meu... Mereu va
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
că și Ursu nu-mi mai este un aliat adevărat... De ce tace?... De ce nu simte primejdia? Fugeam! Și gâfâiam ca o locomotivă. Abia-mi trăgeam sufletul. Sudoarea-mi curgea gârlă peste tot. Și eram plin de noroi, din tălpi până-n creștet. Și casa noastră... mai aveam vreo patru-cinci sute de metri până la dânsa... Plângeam și fugeam. Și, încă nădăjduiam că lighioana din urmă n-are să mă ajungă! Ba, încă, întrezăream încă o putință de salvare, acum în ultima clipă: în direcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
așteptare s-a târât, încărcat de întrebări, uimiri, curiozități, mirări, babilonie! Două ore! Ni s-au părut minute dintr-o veșnicie! Două polițiste drăguțe, tinere, zâmbitoare, ștrengărițe, intolerabile însă, ne-au supus unor aparate manuale de control, la sânge, din creștet până-n tălpi, obligându-ne să scoatem de prin buzunare tot ce-aveam cu puțin metal, chei, stilouri, ochelari etc., apoi ne-au indicat în ce parte s-așteptăm momentul de plecare spre Stockholm. Aeronava Tarom decolase și plecase spre București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din credincioșii ce înaintau spre altar. Deasupra sprâncenelor groase și zburlite, lucea o frunte lată, ușor încrețită și bombată, care avea o tăietură pronunțată, ce cobora vertical, în direcția nasului. Un nas mare, dur, armonios, echilibrat. Pletele-i, rare în creștet, dar încă dese deasupra urechilor, îi erau brumate de-a binelea, și-i cădeau în neorânduială pe spate. Purta niște pantaloni reiați, bleumarin și o flanelă de lână naturală, lungă și groasă, peste o cămașă albă din bumbac, descheiată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dreaptă, cu care duceam cafeluța la gură, am pus ceșcuța în farfurie, iar el a așezat mâna lui peste dosul mâinii mele. În câteva minute am simțit, într-adevăr, un flux de căldură, ceva plăcut, care m-a străbătut din creștet până-n tălpi. Îl ascultam amândoi, într-un fel, nedumeriți, uimiți, fără să fim prea lămuriți, totuși, ce vrea să spună. Părea un fachir, care știa ceva care nouă ne scăpa. Ochii lui ne priveau deschis, fără nici un gând ascuns. Zâmbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mă Îndepărtez fără urmă de regret de orașul meu subteran și probabil că nu mai am mult până mă voi rupe definitiv de molozul ăsta de fraze vânturat furibund, scuturându-mă În frigurile viciului meu solitar și Îmbăindu-mă din creștet până-n tălpi În dulcea demență a exacerbării eului prin uitare de sine. Am explorat și am devastat toate limitele acestei forme decadente de autocompătimire. Am cotrobăit dărâmând și reconstruind prin toate subteranele memoriei. Nu rămăsese desigur loc neatins, de vreme ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Tăiați-le, dom’ director. Restoiu ăsta e un fel de caricatură a activistului de teren zdravăn și stacojiu și cu ceafa groasă, pe care-l știu din halele tinereții mele. Fălcile și gușa lui sunt moi și palide, și are creștetul lins de niște plete ca de liceană care-l arată că-i artist la viața lui. E rotofei și atât de mignon, Încât lesne s-ar putea ascunde sub fusta cazematei spătoase care este doamna Bruescu. Amândoi sunt niște caricaturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Eu și văru' Laur ne holbam ca la un spectacol de toată bafta la tevatura mutei cu brotacul În brațe. I se tăiase răsuflarea de bucurie și de obidă. Gâfâia strângându-l la piept și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste crusta de jeg și muci, de-ai fi zis că tocmai Îl salvase dintr-un cataclism și gesticula În toate părțile aruncându-și-l dintr-o mână În alta și gemea și mugea acompaniată de orăcăiala copilului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din care nu mai ieșea nimic. Începusem să ne Înțelegem graiurile, de-acum unite Într-un idiom universal și total care spulbera orice limită a comunicării prin minunea mâinilor ei zbătându-se pe rând și Împreună prin aer. Unduia din creștet până-n tălpi și o gamă nesfârșită de măști Îi traversau chipul, mmmmâââî, să nu ne masturbăm până la capăt fiindcă oricum nu există un capăt, noi facem parte dintr-un orgasm etern, de o amplitudine monstruoasă și atotcuprinzătoare, numai să avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ăsta de Andrei mă tot ține de mâini. N-am să Încetez să-l lovesc până nu-l văd căzut și uite-l cum s-a ghemuit și s-a cocoșat și mi s-a tăiat respirația izbindu-l În creștet și-n coaste cu pumnii și picioarele. Să-l lovesc undeva să cadă, nu mai găsesc locul ăla și dobitocu’ ăsta mi se tot agață de mâini și de cămașă și deja sunt vlăguit, sunt terminat, sunt bătrân, mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]