3,585 matches
-
nopți Înainte. Și ea Încă Îi spunea „domnule“. Dar și el Îi spunea „agent“. Nu era unul dintre cele mai romantice nume de alint. Deschise ușa sălii de consiliu și fu Întâmpinat de o furtună de aplauze. Roșind, Logan Își croi drum spre un loc din față, instalându-se pe scaun În vreme ce fața i se Înroșise ca sfecla. — OK, OK, zise inspectorul Insch, ridicând o mână ca să se facă liniște. Treptat, aplauzele se stinseră. — Doamnelor și domnilor, continuă el când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
atinse În treacăt fața, Îl auzi șoptind: — Nu voia să se oprească din râs... Lăsară pasagerul la Închisoarea Craiginches. Odată terminată procedura complicată de predare și luare În custodie, erau gata să Înceapă ancheta inspectorului Steel. Logan și Watson Își croiră drum prin cele mai insalubre agenții de pariuri din Aberdeen, arătând personalului fotografia de star porno a lui Geordie Stephenson și obținând În schimbul efortului lor doar priviri goale. Nu avea nici un rost să se ducă la cele mari - William Hill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zumzetul sistemului de aer condiționat tulbura liniștea. Toate cadavrele fuseseră curățate, mesele de disecție zăcând goale și sclipitoare sub luminile de deasupra. Nu numai că nu se găseau oameni morți acolo, nu se găseau nici oameni vii. Prudent, Logan Își croi drum pe lângă peretele cu sertare de refrigerare. Unul câte unul, citi numele de pe cartonașele ușilor de la sertare, căutându-l pe George Stephenson. Se opri când ajunse la unul pe care scria „COPIL CAUCAZIAN DE SEX FEMININ: APROXIMATIV 4 ANI“, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-l facă să-și țină gura? — Acum că... Sandy Șarpele fu nevoit să ridice vocea ca să se facă auzit... — Acum că numele meu a fost reabilitat, am să... Dar nu mai continuă. Un tânăr uriaș, zdrențăros, țâșni din mulțime, Își croi drum prin mulțimea de reporteri și-i arse una avocatului. Drept În nas. Sandy Șarpele se clătină Înapoi, se Împiedică și căzu. Mulțimea vui aprobator. Un cordon de uniforme negre se ivi de nicăieri, Înșfăcându-l pe tânărul jerpelit Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zăpadă Înghețată, iar În rest cu trei degete de jeg. Un șmecheraș mâzgălise obișnuitele „AȘ VREA SĂ FIE ȘI NEVASTĂ-MEA AȘA DE MURDARĂ“ și „SPALĂ-MĂ“ pe mizerie. Scrisul strălucea În lumina farurilor lui Miller, În timp ce-și croiau Încet drum prin oraș către Summerhill. Casa sigură nu părea cu nimic deosebită de celelalte de pe stradă: doar o altă cutie de beton, cu o grădină micuță În față, Îngropată sub o pătură albă. O salcie plângătoare stătea deznădăjduită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
orice. Logan tropăi dintr-o parte În cealaltă a parcului, făcând urme pentru un agent de poliție Îmbrăcat ca un eschimos, care venea În spate. Afurisitul se folosea de Logan ca de un paravan contra vântului când cei doi Își croiau drum prin zăpadă. Ținta lor era o clădire joasă de beton, din mijlocul parcului, având pereții de pe o parte acoperiți cu o crustă albă. Toaletele publice erau Închise pe timpul iernii. Cine avea vreo nevoie urgentă, era nevoit să facă cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mâna omului, cu șine de cale ferată pe fundul ei. Doug alunecase În jos pe o parte a marginii abrupte. Bătrânul nu mai alerga foarte repede. Încetinise până la o alergare dezechilibrată, Încleștându-și la piept unul din brațe pe când Își croia drum către șinele de cale ferată. Logan se Împinse peste marginea de sus a gardului și se lovi cu putere de pământ. Imediat ce-și scoase picioare de sub el, gravitația se ocupă de rest. Se rostogoli pe pantă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
realmente să râdă. Logan se Încruntă. — Ce-i? — N-ai... cuvântul fu Întrerupt de un acces de tuse, un șuier uscat ce-l scutură pe bătrân. N-ai... Un alt acces de tuse, de data asta mai puternic, care-și croia Încet drum prin piept. Ai... Din nou. Ai habar.... De data acesta, tot patul Începu să se scuture când Doug se clătina Înainte și-napoi, cu o mână subțire și tremurândă la gură. În cele din urmă, se trânti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
O identifică pe aceea În care se afla Anderson după smiorcăiala În accent de Edinburgh. Bărbatul stătea pe marginea patului de examinare, legănându-se Înainte și Înapoi, plângând pentru sine, cu fragmente de cuvinte răzbătându-i printre lacrimi. Logan Își croi drum printre perdele și se așeză pe un scaun negru de plastic În fața patului. Watson Îl urmă Înăuntru, ocupând o poziție În colț, având pregătit carnețelul de notițe. — Bună ziua din nou, domnule Anderson, spuse Logan cu cea mai prietenoasă voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai nechibzuiți umblau de colo-colo, din bar În bar, sub luminile de Crăciun. Pe măsură ce traficul se rărea, zăpada punea stăpânire pe drumuri. Asfaltul negru sclipitor, din centrul orașului, lăsa loc cenușiului și, În cele din urmă, albului În vreme ce Logan Își croia drum dinspre cartierul general al Poliției. Nu avea o destinație precisă În minte: conducea de dragul de a face ceva. Încă o pereche de ochi În căutarea mașinii lui Martin Strichen. O luă În sus pe Rousemount și făcu un tur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lacul de la carieră. Nu de când doi băieți dispăruseră la sfârșitul anilor cincizeci. Locul era unul bântuit. Un loc pentru cei morți. I se potrivea perfect. Poliția nu trebuia să fie acasă! Nu era bine. Nu trebuia să fie acolo... Își croia drum prin zăpada până la glezne, către cabana carierei, respirând anevoie. Era grea, Îl dureau umerii din cauza ei. Dar avea să merite totul. Era o fată bună. Nu se zbătea. Martin o lovise În cap doar o dată, și după aceea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cele mai rafinate textrinae de meșteșugari cu mâini delicate. În serile de vară purta tunici de mătase - o eleganță esențială și plăcută, comparativ cu exasperantele drapaje ale togii; era ca și cum ai purta, în ziua de azi, o cămașă de mătase croită de un expert, în loc de o haină banală din material sintetic. Adesea, mătasea fină era împodobită cu margini și careuri, broderii prețioase, care cereau multă răbdare, sau complicate ornamente cusute cu fir de aur, pentru realizarea cărora meșteșugarii se specializau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
palatul de ticăloșii aceia de egipteni! Să nu rămână unul! — Calul! urlă Annius Vinicianus. Calul acela! Câțiva pretorieni dădură fuga la grajduri și dărâmară porțile. Ce faceți? strigară băieții care țesălau cu grijă trupul mătăsos, strălucitor al calului. Pretorienii își croiră drum lovind în dreapta și-n stânga cu latul săbiei, îi aruncară pe copii în stradă. Mai întâi îl loviră pe Incitatus în glezna stângă. Frumosul animal se prăbuși pe picioarele din spate, se ridică dintr-odată cu nările fremătând, înălță capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se distribuie munți de grâu. În încheiere, declară - o cale de ieșire mincinoasă folosită mai târziu de numeroase guverne aflate în dificultate - că aveau să se reducă impozitele. Mulțimea se unduia; în piață dădură năvală mai multe escadroane, care își croiră drum prin gloata ce se ferea din calea copitelor cailor. În spatele călăreților veneau cohortele pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea se retrăgea, revărsându-se pe străduțe. Cavaleria o împinse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mă miram Însă că era posibil ca ea să trăiască În reacțiile și comportamentul amoros pe care i-l inventasem eu mai În joacă, mai din cinism. Era aproape un transplant artificial de sentimente; ea devenise așa pentru că eu Îi croisem În scris noua identitate: deci scrisul poate modifica un individ. Am Încercat și cu Anca Bădescu; aici, lucrurile au avut alt final, aceasta s-a Îndrăgostit de mine fiindcă avea impresia că ceea ce-i scriam ca din partea ei către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un pur care Înțelege limbajul muntelui și știe să trăiască toată bucuria acestui fapt.“ „E un golan care profită de fixația ta pentru a-ți cere bani.“ „De unde știi că-mi cere bani?“ „Îmi imaginez după stofa din care este croit.“ Observ că Zăpadă Începe să mă urască brusc. „Oricum, e un pur și de aceea țin la el. Exemplare de puritate sufletească de felul lui găsești rar azi!“ „Să-l Împăiem pentru Muzeul omului!“ Se supără. O simt capabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acuz, pentru că niciodată nu o să-mi calc eu Însumi În picioare mândria. E de-ajuns că m-au jignit alții. Fruntea mea era tot ridicată, ba mai sus, părea mai stăpână, dar acolo unde nu poate pătrunde nimeni lacrimile Își croiau traiectorii nevăzute și chinuiau acel suflet trist, nespus de trist. Aveam impresia că toate drumurile s-au Închis, deoarece Însăși gheața, unica mea prietenă credincioasă, nu mă mai primea. Și Începusem să strâng În mine multă tristețe, dar nu venin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trăgând tot spectacolul după ea, este chiar teribilă; primește aplauze la rampă deschisă (În pauze, Însă, aleargă din nou acolo și-și Întoarce din nou intestinele pe dos). Riscuri ale meseriei! (duminică) Aici, la conventul din Matei Basarab, mi-am croit un program precis. Adaug Încă două ore la capitolul lecturi zilnice; mă culc la ora 2: azi-noapte, când am intrat În cameră, frânt de oboseală, am găsit ceva moale sub pătură:o pisică! Văd că drăgălașii de colegi Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scurt și vopsit într-o nuanță violentă de roșu. Privi la rândul ei în mulțime și apoi îi șopti ceva polițistei, care porni grăbită în altă direcție. Tânăra cu părul scurt rămase în compania bărbatului și amândoi începura să-și croiască drum prin mulțime. Lui Malerick îi era acum clar că va fi reperat mai devreme sau mai târziu. Tocmai de aceea trebuia să părăsească târgul acum, până nu era trimiși mai mulți polițiști acolo. Se îndreptă așadar către zona toaletelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Trecătorii deja se adunaseră în partea de est a pieței, aproape de fast food. Toți priveau îngroziți la persoana întinsă pe caldarâm, chiar la picioarele lor. Sachs duse stația Motorola la ureche pentru a solicita ajutor medical, încercând totodată să-și croiască drum printre oameni. - Faceți loc! Poliția, faceți loc! Pătrunse într-un final în cercul de oameni și simți cum i se taie răsuflarea. - Nu se poate, murmură ea îngrozită. Amelia Sachs se holba la ultima victimă a Magicianului. Kara zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Powell. Voi încerca să-l opresc. Dar trimiteți-mi întăriri, spuse Sachs. - Asta încercăm, Sachs. Dar cât de repede te deplasezi acum? - Nu știu. Nu mă uit la indicator. - Probabil e mai bine. Dar fii atentă la drum. Sachs își croi drum către intersecția cu Strada 125, de obicei foarte aglomerată. Își parcă mașina de-a curmezișul, blocând accesul de pe străzile din partea stângă. Sări din mașină cu pistolul Glock în mână. Câteva mașini era pe partea dreaptă a străzii și așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
patru adolescenți se încăpățânaseră să rămână pe loc și să o facă pe rebelii. Ce-i drept, nu erau așa dese ocaziile în care puteau vedea scene de filme cu Wesley Snipes în direct. De la distanță, Sachs văzu o Mazda croindu-și drum printre participanții la trafic și îndreptându-se cu repeziciune spre barajul orgnaizat de ea. Magicianul nu observă blocada decât după ce trecuse de strada care reprezenta ultima lui șansă de a o ocoli. Încercă să frâneze și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se petrecu tragedia. Nu, nu despre bombă era vorba. Ci despre panica iscată, care păru să erupă la fel de neașteptat precum o explozie. Sachs nu știa exact care fusese cauza - vederea mașinilor de intervenție afară și a pompierilor încercând să-și croiască drumul în interior probabil îi tulburase pe unii din clienți. Apoi Sachs auzi o serie de pocnituri la poarta principală. Recunoscu sunetul din ziua precendentă: era sunetul pe care steagul cu Arlecchino din commedia del’arte îl făcea atunci când vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Magician, deghizat în vreunul din ei. Dar pentru moment, lăsă urmărirea în mâinile celorlalți și se întoarse la munca ei: investigarea locului crimei care se presupunea a fi doar o formalitate, dar între timp devenise o chestiune vitală. Capitolul XXXVII Croindu-și drum cu atenție prin subsolul Centrului de Detenție Manhattan, Malerick reflecta la evadarea sa, ținând un nou discurs onoratei sale audiențe. Acum să vă împărășesc un mic secret despre misiunea unui iluzionist. Pentru a-i păcăli pe oameni, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ultima parte a subsolului. - Lasă asta în seama celor de la intervenție, spuse el, dându-și seama că își simțea capul foarte rigid vorbind în microfon. - E nevoie de toată lumea, șopti Sachs. Subsolul e al naibii de mare. Se afla acum sub Cavou, croindu-și drum pe coridoarele întortocheate. - Locul e atât de sinistru. Ca la școala de muzică. Înfricoșător... - Va trebui la un moment dat să scrii un capitol în cartea ta și despre cum să investighezi o crimă în astfel de locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]