8,169 matches
-
această adunare specifică situațiilor de urgență)...s-a desfășurat și încă se mai desfășoară în satul nostru, dar și în satele dimprejurul satului nostru! Nu numai la noi au fost și sunt oameni, dacă pot fi numiți oameni, care scot cuțitul și ciomagul, scot invidia și vorba rea, scot egoismul și îndoiala, scot îngâmfarea și umilința! Și în Bursucani, și în Zimbru, și în Cruceanu, și în Bălăbănești, și în Miroasa, și în Oanca, și în Ghinghești, și în Docăneasa, și
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
ce mai aduce de acasă din tinerețe toți plecați în apropiere muzicalizare sufletului * rămân anunțului corectitudine gutuia soarelui lumină dantura ultimilor meteoriți calendă miasma ce te fugărise din dosul șoldului stâng nu clor camfor * nu era țigan că e alb cuțitul în mână i l-am pus toți ucigașii n-au culoare criminalul îți râde în față și mai scoate și un certificate că are probleme psihice * pe soarele de după ceață cine-nchide cu doi gioni ia și masa și borcanul
POSTHIND (1) – SCRISUL ÎN SINE (POEME) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340072_a_341401]
-
lăsat în Transilvania singuri, așa că am fost imediat învinși și a trebuit să ne întoarcem înapoi peste Carpați, în retragerea aceea îngrozitoare pentru stabilizarea frontului, pe aliniamentul Focșani - Nămoloasa - Galați, unde am rezistat cât am putut. Francezii, care erau “cu cuțitul ajuns la os” din bătălia de la Verdun (cea mai mare bătălie, în care au murit 1 300 000 de ostași germani și 1 000 000 de ostași francezi, câștigată de mareșalul Petain), au trădat România și au încheiat atunci, în
Despre secretele Basarabiei… cu Şerban Milcoveanu () [Corola-blog/BlogPost/340022_a_341351]
-
regia lui Mircea Cornișteanu, Năpasta - 1988, regia Cristi Juncu);spectacole pe texte din literatura universală modernă și contemporană universală:Federico Garcia Lorca (Nuntă însângerată, regia Elemér Kincses), Evghenii Șvarț(Regele gol - 1990, regia Tudor Chirilă), Sławomir Mrožek (Pe muchie de cuțit - 1990, regia Camelia Robe), Top Secret de Marc Camoletti - 1992, regia Andrei Mihalache, Tom Paine de Paul Foster - 1993, regia Victor Ioan Frunză, Piesă cu repetiții de Martin Crimp - 1993 și Privește înapoi cu mânie de John Osborne - 1995, ambele
Scena târgumureşeană. Construire dialogală (Anca Rotescu, Scene în dialog, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012). Cronică, de Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339287_a_340616]
-
-o pe masă și a dat-o mare. Atunci au văzut lângă pat, pe dușumea, un caiet, pe care l-a ridicat. Costinel a început cu o mână să rotească pe deasupra capului un retevei, iar cu cealaltă să manevreze un cuțit cu lama lucioasă. Gelu nu avea decât un cuțit. - Nu dați! Vă rog să nu dați! a bâiguit Grozavu, care, dintr-o mână de om bolnăvicios și neputincios cum era, devenise parcă mai mic și mai neajutorat, făcându-se ghem
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
au văzut lângă pat, pe dușumea, un caiet, pe care l-a ridicat. Costinel a început cu o mână să rotească pe deasupra capului un retevei, iar cu cealaltă să manevreze un cuțit cu lama lucioasă. Gelu nu avea decât un cuțit. - Nu dați! Vă rog să nu dați! a bâiguit Grozavu, care, dintr-o mână de om bolnăvicios și neputincios cum era, devenise parcă mai mic și mai neajutorat, făcându-se ghem cu o pernă în față pe care o manevra
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
buzunar să fie și cheile de la școală Da, sunt. Dar cu caietul ce faceți? Sunt versuri ale mamei Mitrana... - Nu avea nicio grijă! Nu se pierde, i-l voi da personal, l-a asigurat Gelu. Sub amenințarea ciomagului și a cuțitului, au fost escortați până la școala veche. Un grup se afla la poartă, tocmai pleca. - Mergeți înapoi, că l-am adus pe omul cu cheia, i-a îndemnat Gelu. S-a făcut liniște. Doar lanternele licăreau printre ei și se auzeau
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
dar în timp ce încercau să se edifice, au auzit: - Acum putem pleca? s-a adresat Grozavu lui Gelu. - Nu. Stați cuminți ca să vă prezentăm publicului. - Gelule, stai la un loc! Ce vrei să faci? Te crezi mare și tare dacă ai cuțit? a îndrăznitSara. - Tu să taci! Vorbești cu taicu-tău, cu nea Tudor, nu cu mine; o să ajungem și la el, nu te grăbi! I-au împins înăuntru și le-au smuls paltoanele: - Așa i-am găsit sub așternut, acasă la nea
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
se mișcă încet, ca un animal de pradă la pândă, plus multe prim-planuri, montaj savant, cu racorduri și unghiuri neașteptate care măresc tensiunea, filmul tatălui celebrului Oldboy, nu are cum să te lase indiferent. O poveste pe muchie de cuțit, dură, violentă, incestuoasă, plină cu găselnițe vizuale, cu scene originale și o plăcută hiperbolizare a sunetelor de fond, cu umor negru și macabru din plin mai ales spre final, sânge exact cum îi place lui Tarantino. Un film atent la
Stoker: Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339481_a_340810]
-
acest context, Dinu îl surprinde pe Petre făcând dragoste cu mama Dianei, care anterior fusese amanta sa. Apoi, beat, Petre recurge la violențe împotriva mamei sale. Are loc un conflict între el și tatăl său. Acesta din urmă ia un cuțit și încearcă să-l înjunghie. Mama Anica se interpune și este ușor rănită. Șocul intelectual produs de contradicția dintre cele două explicații îl aduce pe Petre în leșinul de 4 zile. Acum el își rememorează viața: sub această asumpțiune de
Nicolae Pârvulescu: Canonul axiologic. Cronică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339501_a_340830]
-
“Onkel Michael vrea și el să spună ceva, însă nu bate, precum Otata, cu cuțitul în pahar, ci se ridică încet de pe loc și imprimă mesei, cu burta sa mare, un zvâcnet simțit de către întreaga adunare. Liniștea se lasă de îndata din nou. - Vater - începe el ezitant și de data asta în germană -, Tată, când
Claudiu M. Florian: Vârstele jocului, Strada Cetăţii, Editura Editura Cartea Românească, 2012, pag 109 () [Corola-blog/BlogPost/339523_a_340852]
-
și ridicolul procesului. Într-o seară, este ridicat de la domiciliu de către doi indivizi care în cele din urmă îl înjunghie într-o carieră de la periferia orașului:unul din cei doi îl apucă tocmai atunci de gât, pe când celălalt îi înfipse cuțitul adânc în inimă și îl răsuci acolo de două ori. Moartea, finalitatea firească a procesului, este o execuție de cea mai grotescă speță, o crimă odioasă și paradoxală, în care masinăria criminală, asasinul,nu numai că este absolvit de orice
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
decât o carieră de piatră? Miliarde de planete, de bolovani vagabonzi, de meteoriți și sateliți orbitează în jurul miliardelor de cuptoare de toate mărimile și culorile. În definitiv, ce rost au sorii decât acela de a-și răsfrânge lumina în lamele cuțitelor care amenință pretutindeni în abatorul cosmic? Finalitatea ființei umane e umilitoare, dezonorantă, nu doar pentru om (inculpat), dar mai ales pentru Judecătorul suprem. E inestetic, inelegant să bagi în pământ o ființă a cărei singură vină este aceea de a
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
groapă”, „ucide”, „tăcere”, „liniște”, „moarte”, „murea”, „ochiul închis”, „morminte”, „schelet”, „sinucigașul”, „sfârșitul”, „îngheț”, „întunericul”, „punctul de moarte”, „om spânzurat”, „unde se mai poate muri”, „eram mort”, „am uitat să mor”, „mă duc la moarte”, „nu știe să moară decât în cuțit”, „hai să murim”, „se duce să moară întors”, „ferice de mort e rege, e rege”, „trece moartea pe drum”, „îmi voi picta moartea”, „un mort împărat”. Figura iubirii este derivată. Ea se edifică în a potența iradierea morții. Iubirea rece
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
fac doar să o trezim pe Miruna în zorii zilei și numai ea știe cât ne-a urât în fiecare dimineață, la țară, în vacanță, ascultând imnul... De ce am ajuns sa ieșim cu copiii în Piață? Pentru că ne-a ajuns cuțitul la os după 27 de ani în care s-au perindat la conducerea noastră tot felul de politicieni, majoritatea puși pe furat bani - bani din educație, bani din sănătate, bani din servicii sociale, bani din infrastructură etc. În loc să-i vedem
De ce am mers cu copiii noștri în Piață. Scrisoarea unor „părinți iresponsabili” către ipocriții responsabili () [Corola-blog/BlogPost/339102_a_340431]
-
poezii semnate de A.Toma, Mihai Beniuc,( volumele de poezii Cântec pentru tovarășul Gheorghiu Dej,1951, Partidul m-a învățat, etc.) Marcel Breslașu, Nina Cassian, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Eugen Frunză, Eugen Jebeleanu, Alexandru Jar sau romanele Pe muchie de cuțit și Dispariția unui om de rand( 1963 ), de Mihai Beniuc, Descuții și Rădăcinile sunt amare de Zaharia Stancu, Bărăgan de V.Em.Galan, apărut în 1959, și multe altele, au fost lăudate în Gazeta literară, Tânărul scriitor, Contemporanul, de critici
PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340731_a_342060]
-
poezii semnate de A.Toma, Mihai Beniuc,( volumele de poezii Cântec pentru tovarășul Gheorghiu Dej,1951, Partidul m-a învățat, etc.) Marcel Breslașu, Nina Cassian, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Eugen Frunză, Eugen Jebeleanu, Alexandru Jar sau romanele Pe muchie de cuțit și Dispariția unui om de rand( 1963 ), de Mihai Beniuc, Descuții și Rădăcinile sunt amare de Zaharia Stancu, Bărăgan de V.Em.Galan, apărut în 1959, și multe altele, au fost lăudate în Gazeta literară, Tânărul scriitor, Contemporanul, de critici
PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340815_a_342144]
-
optzeci era de fapt un slalom permanent, o luptă continuă pentru supraviețuire, un lanț de delicte mai mult sau mai puțin cavalerești. Obișnuită fiind cu ordinea nemțească din burgul natal, îmi venea greu să mă adaptez traiului pe muchie de cuțit. Noi, ardelenii, suntem uneori cam căpoși. Iau ca exemplu situația clasică de a întreba în autobuz unde trebuie să cobori pentru o anumită adresă. Mi s-a întâmplat la București să fiu îndrumată de trei persoane deodată. Ba unii chiar
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]
-
Primăvara a venit hai să înflorim în doi dincolo de infinit să dăm timpul înapoi Hai să înflorim în doi ia colea un fir de iarbă soarele parcă-i un sloi suferință fii de treabă Primăvara a venit pe muchie de cuțit Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Înflorim de foaie verde / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1545, Anul V, 25 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎNFLORIM DE FOAIE VERDE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340958_a_342287]
-
blândețe. Într-una din zile bătrânul plecă în pădure să caute material pentru micuțul său atelier.Găsi un copac falnic și-i admiră frumusețea. Se apropie de el și una dintre ramuri cobora până la înălțimea sa. O studie, apoi scoase cuțitul și tăie din ea o crenguță. - Din tine am să fac un bastonaș! - rosti bătrânul. - Să faci un fluieraș! -se auzi o șoaptă. Surprins, bătrânul privi de jur împrejur nedumerit, dar nu văzu pe nimeni. Oare cine vorbise cu el
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
de artificii. SETE Dacă ai fi o picătură de apă Și ai cădea de pe ram asemenea unei frunze O sete nemărginită m-ar purta după tine Până în pântecul altei lumi. TRĂDARE Descopăr o trădare Crescând din neputința mea Ca un cuțit blestemat Tăindu-și singur venele In amăgire nu-i scăpare Cum nu izvorăște apa bună de băut În fântâni părăsite Fiecare zi macină câte puțină iertare Până la fundul sacului Din care semințe roase de molii Nu mai dau rod Nu
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
toate, deși, dacă l-ar fi observat cineva, ai fi avut impresia că nu vede și nu aude nimic din ce era în jur. Pe masă erau așezate o față albă de mătase și înflorată, farfuriile cu lingurile, furculițele și cuțitele alături, pe un șervețel roz. Lângă ele trona elegant câte un pahar de cristal cu picior și în mijloc erau două castroane mari, de porțelan și un coș plin de pâine feliată. Unul din ele conținea ciorbă de perișoare și
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
acea rapsodie pe care o așteptam de demult. *************** NE VOR CÂNTA (Ceva era tulbure) Gândeam sinuciderea în acea noapte. Totul îmi era ciudat. Mă tulbura și durerea și bucuria îmi aduceau și-ntuneric și lumină. Doream să mă sinucid cu cuțite de blestem. Acea noapte. Era îngrozitor când te loveau razele apusurilor târzii. Și porumbeii tindeau să le rănească în zbor Ceva îmi era tulbure acea noapte zgomotoasă pe care o dansam cu tine siluetă a dorințelor mele. ****************** VISUL NOPȚILOR TALE
DRITA NIKOLIQI BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341310_a_342639]
-
Dar în lumea asta pe dos întoasă Băiatul ce-și bea ziua în paharul cu vin Își bătea adesea mama c-o palmă nervoasă, Apoi își îneca răutatea-n pelin. Într-o clipă cuvântul ucide l-a trăznit, A luat cuțitul și cu sete în mama a lovit, Inima i-a luato din piept aruncând-o-n mărăcini, Primăvara începuse să plângă cu flori de mălini. În tufă sângele mamei a dat în floare. Iar inima ei îngrijorată și tristă l-
INIMA MAMEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341445_a_342774]
-
spuse ea zâmbind aruncându-mi în sacoșă două pâini zdravene și bine rumenite. Măi, să fie! Să fie, zic! Metoda mea e avantajoasă. Dacă ține, ține! Bașca, distracția! La brânzeturi, nici nu am intrat bine printre brânzari, că zeci de cuțite cu cubulețe de brânză-n vârf s-au îndreptat spre gura mea. Improvizez pe loc rolul unui client burduf de cunoștințe lacto-brânzărești. Mă las puțin rugat, implorat, invitat, de-mi venea chiar să plâng de emoție. Figuri. Reținut totuși în
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]