3,093 matches
-
sau partenere, lucrare pe care ne propunem să o prezentăm în continuare. Autorul prezintă patru viziuni asupra științei și religiei: conflictul, independența, dialogul și integrarea, prin prisma cărora analizează o serie de teme importante, cum ar fi: creația, implicațiile fizicii cuantice, evoluția, genetica, neu-roștiința și natura umană, Dumnezeu și natura. Dar, mai întîi, el prezintă evoluția raporturilor dintre cele două mari căi de cunoaștere începînd din secolul al XVII-lea, cînd majoritatea fondatorilor revoluției științifice, în calitate de buni creștini, erau convinși că
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
s-a produs totul astfel. Teistul vede evenimentul ca un moment al creației și ca început al timpului. Oricum, în interpretarea istoriei cosmice, religia și știința trebuie să se întîlnească. Fizica clasică s-a dovedit deterministă și reducționistă. Dimpotrivă, fizica cuantică e ho-listică și acceptă incertitudinea. Lumea cuantică e impredictibilă, plină de interconexiuni și ne dezvăluie limitările cunoașterii umane. Teiștii pun nedeterminările fizicii cuantice în seama lui Dumnezeu, iar orientalii găsesc în holismul cuantic o recunoaștere a credinței lor în unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
evenimentul ca un moment al creației și ca început al timpului. Oricum, în interpretarea istoriei cosmice, religia și știința trebuie să se întîlnească. Fizica clasică s-a dovedit deterministă și reducționistă. Dimpotrivă, fizica cuantică e ho-listică și acceptă incertitudinea. Lumea cuantică e impredictibilă, plină de interconexiuni și ne dezvăluie limitările cunoașterii umane. Teiștii pun nedeterminările fizicii cuantice în seama lui Dumnezeu, iar orientalii găsesc în holismul cuantic o recunoaștere a credinței lor în unitatea fundamentală a tuturor lucrurilor. De asemenea, alte
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
religia și știința trebuie să se întîlnească. Fizica clasică s-a dovedit deterministă și reducționistă. Dimpotrivă, fizica cuantică e ho-listică și acceptă incertitudinea. Lumea cuantică e impredictibilă, plină de interconexiuni și ne dezvăluie limitările cunoașterii umane. Teiștii pun nedeterminările fizicii cuantice în seama lui Dumnezeu, iar orientalii găsesc în holismul cuantic o recunoaștere a credinței lor în unitatea fundamentală a tuturor lucrurilor. De asemenea, alte aspecte privitoare la timp, cauzalitate și na-tura realității i-au apropiat în dialog pe oamenii de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a dovedit deterministă și reducționistă. Dimpotrivă, fizica cuantică e ho-listică și acceptă incertitudinea. Lumea cuantică e impredictibilă, plină de interconexiuni și ne dezvăluie limitările cunoașterii umane. Teiștii pun nedeterminările fizicii cuantice în seama lui Dumnezeu, iar orientalii găsesc în holismul cuantic o recunoaștere a credinței lor în unitatea fundamentală a tuturor lucrurilor. De asemenea, alte aspecte privitoare la timp, cauzalitate și na-tura realității i-au apropiat în dialog pe oamenii de știință și pe teologi, ca și pe filosofi. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
100 2.3. Al doilea val al globalizării 104 2.4. Învingători și învinși în globalizare 107 2.5. Fața ascunsă a lumii occidentale 113 2.6. Viitorul aparține Asiei 117 2.7. Ordine prin haos 122 2.8. Vidul cuantic 126 2.9. Religia economiei de piață 130 2.10. Școala de la Frankfurt 133 2.11. Rățușca cea urîtă 141 2.12. Strategia de instabilitate constructivă 144 2.13. Viitorul libertății 147 2.14. Lumea în 2020 155 III. VAMPIRII
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
soluții de împăcare a stihiilor. Cartea lui Basarab Nicolescu chiar asta este: o încercare de a împăca gîndirea tradițională cu cea de tip științific. Exemplele prin care autorul ilustrează cele două tabere căzute în vrajbă sînt Jakob Böhme și mecanica cuantică. La prima vedere, ai spune că ni se cere să comparăm două lucruri cu neputință de comparat: o gîndire sibilinică frizînd pragul ilizibil al unor expresii fără cap și fără coadă, și o ramură a fizicii în care numai specialiștii
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
cu gîndul la simbolurile și numerele folosite de vizionarul neamț. Deosebirea este că, dacă în cazul lui Böhme, nepreaștiind la ce anume i se referă metaforele, trebuie să cauți singur corespondențe între realitate și sensul lor simbolic, în cazul mecanicii cuantice, deși știi în linii mari despre ce vorbesc fizicienii, constați că aceștia nu prea găsesc metaforele cele mai nimerite. Și astfel, limba fizicienilor e tot mai specioasă și mai ilogică, aducînd cu argoul pestriț al unor copii născocind expresii bizare
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
supracorzi și singularități, avem extincții termice și universuri inflaționare, tot așa cum avem găuri negre sau lumi pluridimensionare în fața cărora nu poți să nu capeți senzația că ai nimerit într-o lume ireală. De pildă, nimeni nu a văzut o particulă cuantică, și totuși fizicienii vorbesc despre o puzderie de particule de a căror existență nu se îndoiesc. Pe scurt, știința a ajuns pe nesimțite să vorbească despre acel nevăzut pe care tradiția îl trecuse în rîndul entităților cu rang metafizic. Sîntem
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
mintea mea nu poate încăpea posibilitatea ca paharul, făcînd corp comun cu masa, să fie o prelungire a mesei, adică un fel de masă concentrată în acel loc sub forma convențională a unui banal pahar de sticlă. Și totuși, mecanica cuantică asta îmi cere: să gîndesc paharul ca și cum ar fi întreaga masă strînsă la un moment dat într-un loc, cum îmi cere totodată că gîndesc paharul ca putînd să crească și să se destindă devenind întreaga masă pe care stătuse
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
stadiului în care au ajuns astăzi științele exacte. De pildă, "structura ternară" și "cadrul septenar" din gîndirea lui Böhme, pe care Basarab Nicolescu le analizează în amănunțime în paginile cărții, pot ajuta la înțelegerea a două fenomene ilogice din mecanica cuantică: non-separabilitatea și discontinuitatea. Non-separabilitatea se referă la faptul că două particule ce au provenit din sciziunea unei particule-mamă se vor comporta după separare ca și cum ar păstra în continuare legătura între ele. Un cordon ombilical imperceptibil le prinde în cîmpul lui
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
pe altul, particulele alcătuiesc ele însele aceste striații. Într-un fel, striațiile sînt cele care sar, și nu particulele, asta dacă nu vrem să acceptăm, sub imperiul tainei, că striațiile sînt chiar particulele. Sau invers. Pentru Basarab Nicolescu, asemenea fenomene cuantice pot primi o lămurire dacă sînt interpretate în lumina gîndirii lui Böhme, scopul cărții fiind tocmai acela de a interpreta limbajul simbolic al misticului în lumina ultimelor descoperiri ale fizicii contemporane. În ultimă instanță, chiar dacă eseul lui Basarab Nicolescu nu
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
În ultimă instanță, chiar dacă eseul lui Basarab Nicolescu nu te convinge, mesajul lui e unul încurajator: există o dimensiune spirituală a existenței pe care știința nu o poate depista. Această dimensiune dă naștere tuturor paradoxurilor de care se izbește mecanica cuantică astăzi, ceea ce înseamnă că, atunci cînd știința modernă o va asimila, contradicțiile își vor găsi poate rezolvarea. Ce nu convinge în cartea lui Basarab Nicolescu este tocmai încercarea de a interpreta opera lui Böhme după calapodul gîndirii moderne. Toată strădania
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
Paris“ (1954), „Van Gogh“ (1956) - un alt premiu Oscar, „Zorba grecul“ (1964), „Secretul din Santa Vittoria“ (1969). Joi, 22 aprilie JACOB ROBERT OPPENHEIMER Se împlinesc 100 de ani de la nașterea fizicianului Jacob Robert Oppenheimer. A elaborat lucrări originale privind teoria cuantică a atomului și este considerat părintele bombei atomice americane, fiind directorul științific al proiectului. A militat pentru controlul internațional asupra energiei atomice și a fost președinte al Comitetului general de experți al Comisiei Energiei Atomice. calendar multiconfesional BISERICA ORTODOXĂ ROMĂNĂ
Agenda2004-16-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282325_a_283654]
-
poate modela viitorul. Pentru acest viitor probabil, omul si-a concentrat potențialul deținut creând științele prin care a cunoscut natura înconjurătoare. Prin matematică, de la aria triunghiului a ajuns la teoria relativității, fizica l-a condus de la mișcarea mecanică la mecanica cuantică, prin chimie a cunoscut marea majoritate a elementelor componente ale mediului în care trăiește, biologia ia dezvăluit în mare parte misterele irealității și variabilității prin genetică. Omul a creat multe lucruri valoroase. Însă în evoluția sa, imboldul acestuia spre supraviețuire
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
este totală. E o mare distanță de la intuiție până la reprezentările despre realitate. Or, reprezentările noastre sunt dominate de gândirea clasică. O viziune fundamentată pe determinism, pe separabilitate, pe continuitate, în contradicție totală cu cele trei mari revoluții ale secolului trecut: cuantică, biologică și informatică. — Înțeleg că nu se pune în discuție doar modul de percepție al realității, ci chiar realitatea. —Wolfgang Ernst Pauli - Premiul Nobel pentru Fizică -, extrem de cultivat în filozofie și specialist în alchimie, mare prieten al lui Karl Gustav
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
spunea că sarcina esențială a secolului al XXI-lea va fi construirea unei noi reprezentări a realității. Pauli punea deja, în 1950, problema transdisciplinarității, vorbind despre marele pericol a diviziunii sectoarelor de cunoaștere în catastrofa disoluției ideii de realitate. Revoluția cuantică a dat o cu totul nouă dimensiune a ideii de realitate. Dar fără a „scoate în afara legii" ceea ce au gândit Newton sau Kepper. — Bineînțeles! Adevărurile gândirii clasice sunt indiscutabile, dar se aplică la un domeniu restrâns al realității. Ele devin
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
unii teologi să-și îndrepte privirile spre știință, pentru că știința are ceva de spus. E o autoapărare, un proces foarte interesant, valabil de ambele părți. Știința a descoperit că nu e deținătoarea adevărului absolut, lucrul știut deja de către fondatorii mecanicii cuantice. Max Plank era un mare credincios și credința lui s-a întărit prin ceea ce făcea! Același lucru cu Heisenberg, unul dintre corifeii fizicii noi și un filozof important: credința lui s-a întărit prin descoperirile științifice. - Dar religiile ce au
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
relația dintre autori și se stabilește legătura între opere care inițial nu se "înrudesc" deloc, dar care ajung, din aproape în aproape, să facă parte din aceeași serie intertextuală. Ne propunem să continuăm discuțiile în această direcție din perspectiva fizicii cuantice, în special din cea a teoriei indeterminării dezvoltată de Heisenberg și a perspectivei complementare asupra electronilor ca fiind în același timp particule (închise, bine delimitate) și unde (deschise, permeabile, în mișcare și schimbare). De asemenea, și constituția duală a materiei
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
În teritoriul dintre cele două texte Sycorax se suprapune peste Prospero, anulând diferența dintre colonizați și colonizatori, femei și bărbați, oameni buni și oameni răi. Intrăm într-o zonă a complementarității, asemănătoare celei propuse de Niels Bohr în abordarea fenomenelor cuantice. Raționamentele sale, expuse de Heisenberg în Partea și întregul, legate de dualismul dintre reprezentarea corpusculară și reprezentarea ondulatorie a traiectoriei electronului, sunt reprezentări fizice care se exclud reciproc, dar care se și completează una pe alta, pentru ca prin alăturarea celor
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
discretă cu doi autori de referință pentru început și sfârșit de secol XX, jocuri subtile de intertextualitate, balans peste granița ficțiunii și confesiunii, pendulare între istoria de ieri și cea de azi a Japoniei și a Americii, oscilație între fizica cuantică și disciplină secretă - „kotodama” sau spiritele cuvintelor. Ruth Ozeki reinventează în romanul ei actul scrierii, prin schimb de roluri (cititorul scrie și scriitorul citește!), într-un amețitor joc de oglinzi.
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
Autor: Dinu Andreea Iulia Niels Bohr (7 octombrie 1885 - 18 noiembrie 1962), un danez de origine evreiască, a fost unul dintre cei mai de seamă fizicieni ai lumii, implicarea sa în înțelegerea structurii atomice și a mecanicii cuantice aducându-i, în 1922, premiul Nobel pentru fizică. Bohr a fost profesor de fizică și directorul Institutului de Fizică Teoretică din Copenhaga. Fizicianul a fost autorul modelului atomic care îi poartă numele, a adaptat teoria cuantică la studiul structurii atomice
Google sărbătoreşte 127 de ani de la naşterea lui Niels Bohr () [Corola-journal/Journalistic/80948_a_82273]
-
atomice și a mecanicii cuantice aducându-i, în 1922, premiul Nobel pentru fizică. Bohr a fost profesor de fizică și directorul Institutului de Fizică Teoretică din Copenhaga. Fizicianul a fost autorul modelului atomic care îi poartă numele, a adaptat teoria cuantică la studiul structurii atomice și s-a preocupat de cercetări de fizică nucleară. În 1920, Niels Bohr a făcut propria descriere a tabloului periodic al elementelor. Între anii 1920 și 1924, fizicienii Albert Einstein și Niels Bohr, după o primă
Google sărbătoreşte 127 de ani de la naşterea lui Niels Bohr () [Corola-journal/Journalistic/80948_a_82273]
-
după o primă întâlnire la Berlin, deveniseră prieteni, în sensul în care își cunoșteau și își admirau reciproc ideile. În 1924, Bohr, într-un articol redactat împreună cu A. Kramers și J.C. Slater, afirmă că, în cazul unui proces fizic individual cuantic, nu se poate vorbi despre evidență experimentală asupra conservării energiei, impulsului și cauzalității. Un asemenea punct de vedere, evident în contradicție cu viziunea clasică a fizicii, generează - pentru prima dată - un conflict deschis între Einstein și Bohr. În 1936, O.
Google sărbătoreşte 127 de ani de la naşterea lui Niels Bohr () [Corola-journal/Journalistic/80948_a_82273]
-
nume, doctrine și note de subsol (note există, dar, atâtea câte sunt, sunt narative, anecdotice și, în consecință, au un loc aparte în finalul cărții). Formația sa solidă om de știință (cu un doctorat, dacă nu mă înșel, în fizică cuantică) îi conferă o rigoare intelectuală care n-are nimic în comun, regret s-o spun tocmai eu, cu jargonul conceptual al literaților. Ca și noțiunile de care uzează, formulările lui emană claritate. Fără să fie trivial, abordează logica de jos
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]