4,693 matches
-
Brigit răutăcioasă. N-a mai rămas nici o bere. Cine s-ar fi gândit? Am spus că-mi pare rău, am strigat. După care mi-am luat inima-n dinți și am adăugat: —De câte ori trebuie să mai repet? Eram mult mai curajoasă decât aș fi fost dacă Brigit s-ar fi întors în dormitor. în confruntările față în față eram lamentabilă. întotdeauna mi s-a părut mult mai ușor să mă cert cu cineva dacă persoana în cauză nu era prezentă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era... Brigit a izbucnit din nou în lacrimi. Luke și-a pus mâna peste a ei fără să spună nimic. Apoi i-a strâns ușor mâna. Arătau ca soțul și soția al căror copil a făcut meningită, iar ei așteaptă curajoși, pe holul spitalului, ca să afle vești de la terapie intensivă. Bravo, Luke, mă gândeam cu dispreț. Trebuia să am gânduri disprețuitoare, pentru că atunci când l-am văzut ținând de mână o altă femeie, gândurile alea m-au ajutat să nu mai sufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă car de-acolo și să nu mai stric atmosfera din cartier. Am sperat că mica mea excursie mi-a liniștit sentimentele pe care le mai aveam pentru Luke. Trebuia să mi le liniștească, fiindcă nu mă simțeam destul de curajoasă ca să iau legătura efectiv cu el. în schimb, mi-am îndreptat atenția asupra necesităților imediate ale vieții mele. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi găsesc un serviciu. în New York era foarte simplu să-ți găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Deși, în mod evident, Vivian juca un rol important în această zonă, Karen merita și ea laude. Până acum, eram foarte impresionată de ea. Karen, o fetiță minionă și drăgălașă, de vreo douăzeci și ceva de ani, era surprinzător de curajoasă - într-o ședință din ziua precedentă, îi ținuse piept lui Vivian fără să clipească, ba chiar reușise s-o facă să se răzgândească în legătură cu ceva. Mi-a plăcut imediat stilul ei direct și franc. — Nu e mulțumită de coperta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bella 1 mea! De ce ești așa de slabă? Apoi Mimi s-a întors către Luke și l-a ciupit zdravăn de obraz. Mi-am dat seama că pe Luke îl duruse, dar, cu toate astea, el a continuat să surâdă curajos, îndurând chinul. Cei doi clienți preferați ai mei! Au venit împreună! A, Mimi e așa de fericită! a chicotit ea, conducându-ne la masă. Decorul din restaurantul lui Mimi era, în totalitate, clișeistic - fețe de masă în pătrețele roșii, lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scriai toate minciunile care ți se cereau și multe minciuni care nici nu ți se cereau, poate, dar în care credeai. Azi, încerci să răscumperi trecutul. Deci, scrii reclamații, contestații, sugestii... Critici și sesizezi și propui. Un adevărat ziarist voluntar! Curajos, gata să ne ajuți pe noi, păcătoșii. A reapărut dosarul politic, ca în ’50, așa ziceai? Și lucrurile nu se vor repeta, totuși, așa zici? Atunci, de ce nu scrii despre toate astea? Acum, riscul e redus și pensia vine lunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunat, deloc n-a sunat. Și sunt de o oră aici, mai mult de o oră. Telefonul mort, mort, dom’le. Nu mai e coadă la confesiuni, nene, au dispărut pacienții, ți s-a luat scamatoria. Hai, fă o dată pe curajosul, recunoaște. — Ba sună, uite că sună telefonul, n-au descoperit șarlatania. Uite că sună. Telefonul suna, într-adevăr, și nu era greu de prevăzut conversațiile: „Da, iubitule, am văzut analizele, nu te îngrijora, va fi bine, va fi bine“, „Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Inteligența nu i se tocise odată cu slujba, dar nimeni nu mai era dispus să asculte ce avea de spus și, cu atât mai puțin, femeile cu care stătea de vorbă, care așteptau de la bărbații tineri să fie plini de idei curajoase și planuri mărețe de a cuceri lumea. Tom le strica tot cheful cu îndoielile și introspecțiile lui, cu explorările lui obscure în natura realității, cu felul lui ezitant de a fi. Era și-așa rău că era șofer de taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
N-am știut cum ai să reacționezi, i-am spus. Când am ajuns pe partea cealaltă a străzii, eram deja convins că o să te înfurii. — M-ai luat prin surprindere, atâta tot. Ai făcut un lucru bun, Nathan, un lucru curajos și foarte bun. — Așa sper. Până acum, n-am mai văzut-o niciodată de aproape. E absolut uluitoare, nu-i așa? — Da, foarte drăguță. Cea mai drăguță fată din tot cartierul. — Și bună. Mai presus de orice altceva. Simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuie să par. Deodată mă simt jenată; o parte din mine dorindu-și să nu fi deschis gura. Adam se uită la mine curios. Ce fel de scenariu? — Păi, e o poveste gen Angela’s Ashes, îi spun. E tristă, curajoasă și, ei bine, foarte emoționantă. Mi-ar plăcea să-mi arunc o privire pe el cândva. Chelnerul vine să ne ia comanda. Sunt fericită. Foarte fericită, de fapt. Adam tocmai mi-a spus că ar vrea să se uite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
albă, cu mâneci scurte, care îi scoate în evidență brațele puternice și perfect bronzate. Lumânarea din mijlocul mesei pâlpâie nesigură între noi și bulele de șampanie parcă mi s-au urcat direct la cap. Îmi întind mâna și o așez curajoasă pe brațul puternic al lui Adam. —Deja te simți amețită? râde el. — Nu. — Păi, atunci clar mai ai nevoie de ceva de băut. Îmi umple iar paharul. Când vine felul principal, linguini cu trei feluri de brânză și măsline, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
neiubită. Câteodată, simte că nu va avea niciodată parte de aprobarea și aprecierea persoanelor care contează cel mai mult pentru ea. Mă uit la chipul lui cald și serios de pe ecran și simt că mă Înțeapă ușor ochii. — Dar e curajoasă și bună la suflet și ia viața În piept... Clatină din cap ca În transă și zâmbește spre moderator. Îmi... cer scuze. Nu știu ce m-a apucat. Cred că m-am lăsat ușor dus de val. Am putea să... E Întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mă stresată. Uite, ia un șervețel. Începe să scotocească prin portfard. Și niște gel de ochi. — Mersi, spun, Înghițind În sec. Îmi pun niște gel pe pleoape și mă forțez să respir adânc, până când mă calmez. — Cred că ești extrem de curajoasă, spune Katie, privindu-mă. Adevărul e că nu-mi vine să cred că ai Îndrăznit să vii azi la serviciu. În locul tău, mi-ar fi fost mult prea jenă ca să ies măcar din casă. — Katie, zic, Întorcându-mă spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
asta. — Și ce? Nu există publicitate negativă. Hai, Becky, capul sus! Ieși cu dreptul din casă. Suzie ne‑a spus că azi ai un test video. Așa‑i? — Da, da’ nu știu încă la ce oră. — Păi, bine, atunci. Fii curajoasă. Fă o baie, pe urmă fă‑ți un ceai cu trei cuburile de zahăr. Și tata zice să bei și un coniac. Și, dacă te mai sună vreun reporter dintr‑ăla, spune‑i să se ducă în aia a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
titlul „Tagicul secret al lui Becky“. — Bună, Becky, zice Emma în timp ce mă așez și mă bate înțelegător pe mână. Ești bine? Vrei un șervețel? — Îhm... nu, mersi, spun coborându‑mi glasul. Dar, cine știe. Poate mai târziu. — A fost extrem de curajos din partea ta să vii și să faci asta, adaugă Rory și se uită scurt în notițe. E adevărat că părinții te‑au dezmoștenit? — Cinci secunde, strigă Zelda de jos. Patru... trei... — Bun găsit din nou, zice Emma cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lemn putred, care nu va putea fi transformată nicicând într-o mobilă frumoasă. Îi este atât de teamă, că vocea îi tremură atunci când vorbește. Mama nu se poate recunoaște deloc în fiică. Mama repetă străvechea poveste a lui Cima-Qinhua, fata curajoasă care și-a salvat mama dintr-o revoltă sângeroasă. Modelul pietății. Nah ascultă, dar nu dă nici-un răspuns. Apoi plânge și zice că ea nu e ca mama ei. Nu poate face lucrurile pe care ea le face. Și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și sunt produse, ele devenind mari succese. Încep să i se ofere roluri. Mai întâi filmul Sânge pe Muntele Lupului. E distribuită în rolul nevestei unui soldat. Pe ecran, se luptă singură cu o haită de lupi. Femeia vulnerabilă, dar curajoasă, care se luptă fără să știe dacă va câștiga. Luptă, știind că s-ar putea să fie mâncată înainte de a apuca să dea lovitura următoare. O poveste despre o femeie simplă, e de asemenea povestea luptei Chinei sub invazia Japoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lacrimi de fericire. Cum „Manualul Revoluției Culturale” e distribuit în fiecare comună, fabrică, campus sau stradă, mi-am pus temelia conducerii. La ordinul meu, studenți, muncitori și țărani pun autoritățile la încercare. La mitinguri, recit la microfon poezia lui Mao: Curajoșii pruni de iarnă înfloresc în zăpadă. Numai jalnicii crini se văicăresc și mor înghețati! Opoziția nu dă semne de renunțare. Vicepreședintele Liu își organizează propriile grupuri de contraatac. Mesagerii săi sunt numiți Echipa de Lucru. Scopul lor este de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și lacrimile îi curg șiroaie pe obraji. Ce pot face pentru a vă proteja? Audiența răspunde cu hohote de plâns și suspine. Cântărețul de operă Hao Ling, care a jucat rolul principal în Legenda lampionului roșu, iese în față. Bărbați curajoși! strigă el. Haideți la Biroul Politic, haideți să mergem acolo unde poporul ne poate auzi, la stațiile de radio, pe scene, la știri. Să dăm glas dorinței noastre fierbinți și să milităm ca tovarășa Jiang Ching să fie președintele Partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
doar marea cometă care își etala, noapte de noapte, strălucitoarea ei trenă de paiete cosmice ar fi putut să spună dacă era așa ori ba. Însă... ea tăcea. 2. La Roma avea loc o înălțare mai puțin obișnuită spre ceruri. Curajoasa doamnă Blanchard se avânta entuziastă în cel de-al doilea ei zbor cu balonul. Un număr impresionant de oameni se extaziau cu totul copleșiți de importanța momentului, ca și de noua formă de comunicare cu împărăția cerurilor. 3. Lumea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-și puteau odihni buza, fiindcă nu te puteau lăsa așa, fără muzică... - Hai să trecem la Inspectorat! Când am cerut noi cea mai grea școală din județ - spune tu, mai departe. - Zice revizorul: Fiindcă sunteți elemente bune și mai ales curajoase, vă dau, nu cea mai grea școală, cel mai greu sat: Mana!» Ziceam noi: «Mana, sat greu? Dar e aici, la zece kilometri de Orhei, nu poate fi mai greu decât cele În care am funcționat până acum...» «De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și, să zic, colegii mei de lagăr din Rusia - dintr-un vagon de dubă, dintr-o Închisoare de tranzit, din lagăre de muncă; și Basarabenii noștri, adunați În „Centrul” de la Sighișoara... Aceeași omenire, reprodusă, reprezentată: cu bunii, răii, cu cei curajoși, cu cei fricoși, cu “Înțelepții”, totdeauna gata să se aranjeze cu dușmanul. De parcă ar gândi În locul aceluia, cu... ne-politicii, care, ca să-și ascundă lașitatea, În loc să spună că, le e frică, că n-au curaj, ei pretind că nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
băiatului Hungry Hop era ca o revărsare de pasiune și durere. Tremura, dar, dacă îi era teamă, cumva, refuza să o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea. Sau chiar să recunoască în sinea ei așa ceva. Din ce în ce mai curajoasă, pășea demnă în spatele superintendentului. Între timp, băiatul Hungry Hop, tremurând de departe mai vârtos decât ea, în timp ce curajul îi pălea cu fiecare clipă care se scurgea, era dus la clinica familială, cu urechea împachetată într-un tub de înghețată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu aveau voie să se lamenteze din cauza circumstanțelor care le marcau căsniciile - își lepădau poverile sufletești în auzul prietenelor care gândeau la fel ca ele. Hai s-o lăsăm baltă, a concluzionat ea zâmbind cât putea de frumos și de curajos. Apoi s-a dus și s-a așezat pe genunchiul lui James. I-a răvășit tunsoarea dezastruoasă și așa a observat că nici măcar ciufuleala aia nu făcea ca părul să-i arate mai bine. De ce nu te duci să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a uitat sfidătoare în jurul mesei. Toată lumea clătina din cap în semn că nu, nici unul dintre soții lor nu făcuse vreodată așa ceva. Presupun că ar fi putut să fie și mai rău, a remarcat Alison. Aceasta a fost singura voce curajoasă care s-a făcut auzită. Curajoasă datorită naivității și faptului că nu o cunoștea pe Julia la fel de bine ca celelalte femei de la masă, care, mai înțelepte, se păstraseră tăcute. Nu... Te cheamă Alison, nu-i așa? Julia a fixat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]