139,825 matches
-
criticat de Lenin, bați bine, ca la sovietskaia miliția, pornești un foc iute sol-aer-sol. Și servești în sânge, cu afganistane! Așa că am luat rețetă și am venit la Chișinău. Cu ce mă ocup? Le predau cursuri cum să se predea. Da, eu ocup la universitate cursul de recunoștință veșnică: „Vecinaia blagodarnosti”. Adică predau modul cum o țară se declară liberă să fie ocupată de cei care au eliberat-o. Cu patru capitole: 1) a elibera pentru a ocupa; 2) a te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Sud cu Insula Ceylon-Sri Lanka. Că suprafață fiind a șaptea țară din lume, având dispute de frontiere cu Chină și Pakistan. După Alexandru Macedon, primii europeni care au venit aici au fost portughezii în anul 1502, prin marele explorator Vasco da Gamă, urmați de olandezi în anii 1663 și în cele din urmă de către englezi prin anii 1795, devenind colonie engleză și țară independentă numai după cel de-Al Doilea Război Mondial. “INCREDIBILĂ INDIE” este logo-ul turismului Indian și face
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
preocupă, există și câini vagabonzi și muște și țânțari și păsările cerului, dar și șobolani. INCREDIBILĂ INDIE Din „Jurnal de călătorie în jurul lumii în 120 de zile” Orchestră de întâmpinare în Portul Kochin Biserică Sân Francisco, cu mormântul lui Vasco da Gamă Am văzut o frizerie care consta dintr-o oglindă prinsă într-un cui pe un pom, iar fotoliul era un butuc pe care te așezai și frizerul că și ține sub cerul liber. Dar eu am fost dus de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Navală cea mai dezvoltată și ca atare și o bună industrie navală. Tot aici se mai găsește și cea mai mare Școală de Marină din India și Colegiul Universitar de Tehnologie Marina-Mechanical Fitter. Aici a acostat pentru prima dată Vasco da Gamă în anul 1502 și de atunci a devenit “Colonie Portugheză” Fortul Kochior este făcut de portughezi și lângă el se află “kilometrul 0” al orașului. Aici se află și biserica Sfanțul Francisc, în care este înmormântat marele explorator Vasco
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Gamă în anul 1502 și de atunci a devenit “Colonie Portugheză” Fortul Kochior este făcut de portughezi și lângă el se află “kilometrul 0” al orașului. Aici se află și biserica Sfanțul Francisc, în care este înmormântat marele explorator Vasco da Gamă, osemintele fiind strămutate în Portugalia în anul 1538. Pe langă vizită noastră, neconsemnată încă, Biserica Sf. Francisc a fost vizitată de către majestatea Să Regina Elisabeta a II-a a Angliei pe data de 17 oct. 1997, de data asta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mine cu precauție. Stai liniștit. Îți fac numaidecât. Mă-ntorc pe partea stângă. Așa durerile-mi sunt mai suportabile. Cât e ceasul? o întreb gemând. E două și-un sfert, îmi răspunde ea din bucătărie. Mă uit la capătul patului. Da, e două și-un sfert. Mă ridic speriat. Arunc plapuma grăbit. Vreau s-o chem s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
busuiocul, in sapte pasiuni fără noroc. Doar ceaiul se răstește la oglindă, în roșu, negru, verde Ceylon. Gutuia în sangria se-ntărâtă, crușonul se preface n francmason! Ce vremuri magice trăiesc cu tine, la gură sobei - dor de primăvară, cafeaua da în foc și punch-ul plânge, zăpada râde pentru-ntâia oară! Stingheri de noi devălmășim hotarul și noaptea o-mpărțim ca să se știe: amurgul mie, seara numai ție, a treia straja ochilor din turn, pe la culcate ție, mie să-mi rămâie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
împușcau, știau că lumea care vedea aceste scene nu credea ce scria pe pancartă. De altfel, acesta era și scopul lor, că lumea să știe ce pățesc cei care se opun regimului comunist. După îmbrăcăminte, oricine și-ar fi putut da seama că cei împușcați în cap nu erau borfași și oricine făcea legătură cu oamenii care dispăreau zilnic, răpiți de pe străzi, luați cu forța din case și chiar de la locurile de muncă. Aceste familii al căror tata, soț sau frate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Lalo, Keppler sau Chopen... De aceea, când mi-a fost prezentat domnul Itzhac Smetana, un agricultor vârstnic din câmpia Heferului, nu mi-am făcut nici o iluzie întrebându-l dacă nu cumva, cu totul întâmplător, are vreo legătură cu compozitorul Smetana. Da , a răspuns el pe tonul cel mai firesc. Bedrich Smetana a fost străbunicul meu... Itzhac Smetana s-a născut în anul 1923, în Cehia și a ajuns în Eretz Israel în 1939. Povestea pe care am auzit-o de la el
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și, pentru că nu prea multi îi pun întrebarea de mai înainte, nu are ocazia să o repete. Mirarea mea s-a concretizat imediat printr-o exclamație: Smetana a fost evreu? Nu, a zâmbit Itzhac Smetana, el nu, dar băieții lui, da! Pe vremea când nu era decât un pianist sărac, cehul Bedrich Smetana trăia modest din lecțiile de pian pe care le dădea copiilor de burghezi mai înstăriți. Cum, necum, la un moment dat, a ajuns în orașul suedez Goteborg. Acolo
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să i se aprobe a purta numele de Smetana. Să nu uităm că nu fuseseră căsătoriți legal niciodată. Franz Josef i-a refuzat dreptul acesta. De altfel, ea era cetățeana unui stat străin. Dar celor doi băieți, fiilor lui naturali, da, le-a aprobat. Franz Josef era un împărat puternic și înțelept. Hotărârea lui a fost foarte bună, foarte corectă și cinstită. La ea s-a adăugat hotărârea marilor rabini care, după halaha, au decis fără ezitare că, mama fiind evreica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ea s-a adăugat hotărârea marilor rabini care, după halaha, au decis fără ezitare că, mama fiind evreica, cei doi tineri Smetana sunt evrei. Ei și toate generațiile viitoare... Domnule, îl întreb pe agricultorul Itzhac Smetana, ai fost la Goteborg ? Da, zice el modest. Am fost la Goteborg și la Stockholm, la Praga și la Brno. Am răscolit arhive și am citit toate biografiile care s-au scris despre Bedricht Smetana. Exceptând un singur studiu, nicăieri nu se pomenește despre povestea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să ne desprindem puțin de iureșul vieții pe care o trăim și cum să ne conectăm la ceva invizibil și atotștiutor! Copilul varsă Lacrimi de Revoltă când simte că părinții nu înțeleg nimic din răspunsurile pe care el le poate da. Ei nu pot sau nu au timp să înțeleagă cât este EL de important și ei se enervează din cauza vieții în care trăiesc și caută mereu acolo unde nu sunt răspunsuri. El, Copilul, are toate Răspunsurile și se agață de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
referitoare la criteriile propuse: 1. Comunismul a făcut mai mult rău țării decât orice război sau cataclism. Comparând România de astăzi cu țări din zone care nu au fost abandonate lui Stalin și comunismului precum Italia, Grecia, Turcia ne putem da mai bine seama de diferențe. În Canada au existat români cu dragoste de țară care au luptat și au demascat ororile dictaturii comuniste din țara lor de origine. Au organizat activități anticomuniste, au participat la demonstrații anticomuniste, au scris împotriva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
doi se-așteaptă: "Dacă microbii ne vor da răgaz, și Domnul Müller bani - ah! servituțile lumii editoriale... - partea a doua a lucrărei noastre nu va întârzia." Stilul, de pe vremea cînd boala și cura erau filozofie, prinde: Ne-am molipsit, ziceți? Da, ne-am molipsit, dar ce e molipsirea? Cum a trecut boala în noi, cine ne îmbolnăvește, cine ne omoară? Cine-i culpabilul?" Te-ai gîndi, prima dată, la vreun flagel social, monden, la beția de cuvinte, poate. Dar nu, medicul
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
carii, secolul XIX condamnă bacilii, cocii, spirochetele, familie de răufăcători specializați, meritîndu-și moartea prin acid fenic, prin antiseptice. Nu rîdeți, fiindcă medicina lui Urechiă începe să semene, sub pospaiul literar, cu o carte de drept. Semnalmentele acuzatului - vegetale microscopice (zîmbim...). Da, însă, merge logica mai departe, dacă sînt vegetale, se cultivă. Adevărat. Facem, și astăzi, cultură de microbi. Pe urmă, înapoi la proza de moravuri (variate, deci, exerciții de stil...), căci "savanții, ființe eminamente indiscrete, și-au băgat microscopul până și
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
microbilor digestivi, ce revoluție în obiceiuri! Ca ce am mai bea ceai, cognac, șartreuză ori chiar Bitter Alexandru, ca să digerăm un prînz copios, cînd microbii digestivi ne oferă serviciile lor? - Băete, o cultură." Adică, ironie! - "microbii dau moartea câtorva oameni, da, dar microbii fac posibilă viața lumii întregi! Trăiască microbii." Mai e nevoie de volumul doi? Nu... O cărticică din care nu se mai scriu (vai ce searbădă, glossy și bătînd a reclamă e, azi, medicina popularizată...), cu umor și ironie
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
într-o lumină nefavorabilă. Filmele, din orice țară ar proveni, nu sunt o carte de vizită atît de pe față, ci beneficiază și de deschiderea pe care le-o dă interpretarea. Cădem astfel în aceeași falsă dilemă/oală cu Codul lui da Vinci. În al doilea rînd, prin intermediul numelor (Dante, Virgil), Puiu și Rădulescu scot în evidență faptul că e vorba de un periplu prin iad, dînd astfel pe față cărțile și punctînd dimensiunea simbolică a mediului spitalicesc. E ficțiune, oameni buni
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
ploaie, în care oricâte săbii ar fi infipt, n-ar fi ținut, în nici un caz, de foame? în același timp, artiștii restituiau în Grande Salle de la lucrări ce, probabil, nu se supuneau condiției răsăritului de soare. Prestația bufonului, în schimb, da: un răsărit pe care poți să-l descoperi atunci când cerul e senin sau, dimpotrivă, să-l ratezi dacă afară e înnourat. Ca în free-music, în care fie poți să te regăsești pentru o clipă sau un timp, n-are importanță
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
incultura și agresivitatea animalică ocupă spații largi ale domeniului public, reîntoarcerea la cultură devine mai mult decât o soluție - o salvare. Nu știu dacă, în privința prăbușirii în pur consumerism și indiferență tâmpă ne aflăm în pas cu lumea. Probabil că da. Știu, însă, că peste tot unde se face cultură adevărată există șansa - una minusculă - de a salva ceva din omenescul din noi. Aceasta e lecția care mi-a rămas citind două cărți despre lumea teatrului. Una îi este dedicată lui
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
Premiul Europei consacrat lui Peter Brook și în același timp mă ocupam de Grotowski ca invitat principal. Nu era simplu, dar Andrei Șerban a găsit formula în care și azi mă regăsesc: "Biță e ca Arlechino, slugă la doi stăpâni". Da, dar ce stăpâni! Un scriitor neîmplinit corelat cu un actor nedesăvârșit - aceste două eșecuri mă constituie! - mă angajez fără încetare în căutarea teatrului ca "dublu". Deseori, plecând în voiaje la capătul lumii, intrând în săli minuscule sau în refugii secrete
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
-l, când pierzându-l din nou, fără a putea niciodată să-l localizez definitiv, să-l reduc la un model. Eu sunt amantul plecat pe drumuri... cel care a resimțit fericirea iluziilor pasagere și a popasurilor temporare... O mărturisesc aici, da, am căutat. Lenea nu m-a definit. Mai degrabă rătăcirea. Și astfel, fără ajutor străin, am căutat teatrul care-mi era necesar conformându-mă astfel devizei lui Freud: "fiecare om trebuie să descopere pentru el însuși în ce fel se
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
linii pictate în alb pe care era scris: "de aici sunteți în scenă". Această linie n-am depășit-o, am rămas în spatele scenei. La fel ca atunci când la o cină, din aceleași motive, am refuzat să stau în centrul mesei: "da, mi-a răspuns ironic un prieten, pentru ca să te regăsești până la urma în centru". Se poate, dar dacă uneori am ajuns acolo, a fost în ciuda mea. Ca azi, aici, când sunt în centru. Însă, cum spune bătrânul Sorin în Pescărușul: "Asta
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
vorbea și neputîndu-mă gîndi la o actriță căreia i-aș atribui trofeul. Ei, nici acum n-am văzut pelicula de care vorbea Leo, dar i-aș da un Oscar lui Joan Allen pentru rolul din Culmea furiei. Ca și în Da al lui Sally Potter, făcut cu un an înainte, joacă rolul unei femei căsătorite și nefericite, care găsește amorul (sau mai degrabă amorul o găsește pe ea, avînd în vedere cele două personaje feminine la fel de disponibile ca niște fortărețe) în
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
în cazul lui avem de-a face nu numai cu o operă filozofică numărînd peste 80 de volume, dar și cu o capodoperă: Sein und Zeit (Ființă și timp). Ca acestui gînditor cu operă și capodoperă să i se poate da chipul unei alte limbi, efortul la care trebuie să se înhame traducătorii seamănă cu cea a beduinilor din deșert: trasează cărări prin locuri pe unde nu a mai pășit nimeni. Și cum jargonul lui Heidegger trebuie decriptat începînd cu cel
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]