3,132 matches
-
aranjate majoritatea lângă șoseaua națională Dorohoi - Rădăuți-Prut. Populația este de aproximativ 100 familii iar în satul nou Horodiștea, recent construit, la aproximativ 1 km distanță, are o populație de 60 de familii. Pe teritoriul acestei localități s-a descoperit cetatea dacică "Carsidava". Denumirea satului Horodiștea este forma regională moldovenească a termenului grădiște (loc al unei așezări istorice - NODEX, de obicei a cetate în ruină) . Se presupune că existența așezării omenești a satului ar fi între secolul V și secolul VII, epocă
Horodiștea, Botoșani () [Corola-website/Science/300912_a_302241]
-
traversată de pârâul Lupșa. Drumul Județean 104 trece prin centrul satului iar Drumul Comunal 20 face legatura între Cuciulata și Lupșa. Descoperirile arheologice indică existența unei așezari umane încă din epoca bronzului. De asemenea s-au descoperit ruinele unei cetăți dacice din Secolul I î.Hr. în locul numit "Stogul lui Coțofan", în partea de SE a satului. Prima atestare documentară în limba română a localității Cuciulata datează din 16 iulie 1372 și reprezintă un hrisov din vremea lui Vlaicu Vodă, zis Basarab
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
învecinându-se la miazănoapte cu Recea,la miazăzi fiind munții,la răsărit hotarele Recei și Berivoiului iar la apus hotarul satului Breaza. Nu este exclus ca începuturile viețuirii în locul acesta, să coboare mult în adâncul istoriei, poate chiar în vremuri dacice, ca și în cazul satului vecin Breaza, unde s-a descoperit o străveche fortificație dacică numită generic ""a Arpașului de Sus, Copăcelului, Cuciulatei, Șercaiei, Comanei de Jos sau al Șincăi Vechi"", toate având la bază străvechi așezări dacice. Documentar, satul
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
Berivoiului iar la apus hotarul satului Breaza. Nu este exclus ca începuturile viețuirii în locul acesta, să coboare mult în adâncul istoriei, poate chiar în vremuri dacice, ca și în cazul satului vecin Breaza, unde s-a descoperit o străveche fortificație dacică numită generic ""a Arpașului de Sus, Copăcelului, Cuciulatei, Șercaiei, Comanei de Jos sau al Șincăi Vechi"", toate având la bază străvechi așezări dacice. Documentar, satul Dejani este atestat mai târziu, și anume în sec. al XV-lea, printr-un hrisov
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
în vremuri dacice, ca și în cazul satului vecin Breaza, unde s-a descoperit o străveche fortificație dacică numită generic ""a Arpașului de Sus, Copăcelului, Cuciulatei, Șercaiei, Comanei de Jos sau al Șincăi Vechi"", toate având la bază străvechi așezări dacice. Documentar, satul Dejani este atestat mai târziu, și anume în sec. al XV-lea, printr-un hrisov domnesc emis la Tîrgoviște în ziua de Sfântul Gheorghe a anului 1452 de către Ioan Vlad al III-lea Voievod ""stăpânitorul a toată Vlahia
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
data de 11 august 106, când granița dintre Imperiu și Dacii liberi este stabilită în acest sector pe culmea Meseșului. Teritoriul satului Crasna rămâne în afara Imperiului roman. Este de presupus că aici s-a retras și o parte din armata dacică, care găsind sprijin la triburile din Câmpia de Vest a putut să organizeze o rezistență mai puternică. Între dacii liberi și romani au avut loc numeroase confruntări, în timpul cărora romanii treceau în expediții de pedepsire dincolo de graniță, incendiind așezările dacice
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
dacică, care găsind sprijin la triburile din Câmpia de Vest a putut să organizeze o rezistență mai puternică. Între dacii liberi și romani au avut loc numeroase confruntări, în timpul cărora romanii treceau în expediții de pedepsire dincolo de graniță, incendiind așezările dacice. Sunt menționate răscoale ale dacilor din Imperiu, sprijiniți de dacii liberi sub împărații Caracala, Macrin, Gordian IV, Filip Arabul. Treptat însă, de cele două părți ale frontierei se stabilesc relații comerciale. Într-un asemenea moment, este foarte posibil ca în
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
două văi. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul acestei așezări au adus dovezi materiale ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel, în locul cunoscut de localnici sub denumirea de "Pustă", s-a descoperit o monedă dacică, din argint. În documentele vremii nu apare denumirea așezării ca fiind «Galapia», dar printre localnici este vehiculată o legendă care spune că în pusta de sub dealul împădurit al citerei, a locuit o vrăjitoare care se numea Galapia, iar denumirea satului
Gălpâia, Sălaj () [Corola-website/Science/301796_a_303125]
-
puterea economică a centrului de olari de aici. Amfiteatrul roman de la Porolissum este situat pe panta de sud-vest a dealului Pomet, la 100 de metri de latura din această parte a castrului. Acesta este cel mai mare amfiteatru din provinciile dacice, arena măsurând 66,5x52 metri. A fost construit în două faze pe perioada stapanirii romane: o fază a construcției de lemn datând din deceniul trei al secolului II d.Chr., în timpul împăratului Hadrian, și cea de a doua, a construcției
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
Dolicheno), zeul oficial roman; templul zeului Liber Pater; un mic sanctuar închinat zeiței Nemesis și un templu subteran al zeului Mithras. Templul lui IOMD, situat în sectorul de N al așezării civile din jurul castrului, este primul templu roman din provinciile dacice, dedicat acestui zeu, care a beneficiat de o cercetare sistematică. Construit în perioada anilor 241-244 d.Chr., în timpul domniei împăratului M. Antonius Gordianus, templul a durat până în jurul anului 255 d.Chr., când a avut un sfârșit violent prin foc
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
go-ghora, care înseamnă bou mare, care reduplicat înseamnă mulți boi mari, adică cireadă, arătând existența pe acele vremuri a Zimbrului (Bourului) în Poienile Maotei. Acest lucru este ușor de crezut câtă vreme ”bizonul” nostru local era foarte răspândit în arealul dacic. Legenda cu pricina spune că strămoșii uriașilor s-au așezat aici de pază la hotare pe vremea lui Burebista, conduși de bătrânul Moroș, stăpânul munților și al văilor din Ținutul Tisei, al Someșului și al Lăpușului și care ar fi
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
vechi timpuri (mult înaintea primei atestări documentare), astfel: în versantul vestic al dealului "Băilor Meseșeni" (în punctul "Osoiul Macăului") s-au descoperit urmele unui turn de pază și semnalizare, de unde s-au recoltat fragmente ceramice atribuite culturilor "Coțofeni, Wietenberg" și dacică, iar în locul numit "Valea Drăgoșeștilor" s-au descoperit fragmente ceramice ce aparțin culturii Starčevo-Criș. Urmele unor turnuri de apărare și semnalizare s-au descoperit în mai multe puncte: în versantul "Osoiul Ciontului", la o înălțime de 800 m, aproape de vârf
Meseșenii de Sus, Sălaj () [Corola-website/Science/301810_a_303139]
-
m, aproape de vârf (în partea nordică de locul numit "La Oroiești"), în "Coasta Lată", deasupra locului numit "Groapa Muierilor", iar altul în locul "Sub Groapa Muierilor. Din punctul cunoscut de localnici sub denumirea de "Din jos de băi" provin materiale arheologice dacice (secolul al II-lea î.Hr. și secolul I î.Hr.), iar din locul "Calea Bodiei", o spadă medievală. Începând cu anul 1876, satul Meseșenii de Sus aparține Comitatului Sălaj din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920, odată cu
Meseșenii de Sus, Sălaj () [Corola-website/Science/301810_a_303139]
-
foioase. Pădurile, în suprafață de 196 ha, sunt amplasate în împrejurimile satului. Prima atestare documentară a satului Marin apare la 1458 însă urmele de locuire sunt mult mai vechi. Aici a fost descoperită o așezare neolitică, vestigii istorice aparținând civilizației dacice dar și fragmente ceramice din sec. XIII. Cea mai veche biserică din Marin datează de la 1598 și era din lemn. Astăzi există două locașuri de cult, unul aparținând Bisericii Ortodoxe, iar celălalt Bisericii Greco-Catolice. Recensământul din 2002 arată că, din
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
vedere cronologic în perioada neolitică, însă materialul arheologic destul de sărac îngreunează o încadrare foarte riguroasă. În anul 1969, cercetările colectivului de specialiști de la Muzeul de Istorie și Artă din Zalău scot la suprafață, pe teritoriul Marinului, vestigii istorice aparținând civilizației dacice . La circa 1300 m spre vest de centrul satului Marin se află dealul numit „Dâmbul Lăcuțului”. De pe vârful acestui deal au fost culese câteva fragmente ceramice și bucăți de chirpici. Fragmentele ceramice, lucrate cu mâna și ornamentate cu brâu alveolar
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
De pe vârful acestui deal au fost culese câteva fragmente ceramice și bucăți de chirpici. Fragmentele ceramice, lucrate cu mâna și ornamentate cu brâu alveolar și un fragment de fructieră lucrat la roată dintr-o pastă fină cenușie, nisipoasă, aparțin civilizației dacice clasice (sec. III-IV d. Hr). În “Campania 2000” a Muzeului de Istorie și Artă din Zalău s-au găsit, în vatra veche a satului, pe șes, fragmente ceramice care țin de o locuire. Cercetătorii zălăuani susțin că satul s-ar
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
și au continuat, cu mici întreruperi, în perioada anilor 1970-1998. Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăști, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea. Sepulturile dacice descoperite aici, din secolul al IV-lea î.e.n., precum și toporișcele de piatră șlefuită, ceramica și oasele de mamut arată o continuitate de populare încă din preistorie. Locuirii medievale îi corespund două niveluri de locuire. Primul, anterior construirii fortificației, a fost
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
regretatului profesor Ghenuță Coman și ale altor muzeografi din cadrul Muzeului Județean Vaslui, au scos la iveală straturi succesive începând din paleolitic până în perioada de formare a poporului român. Deosebit de importante sunt punctele arheologice Moșeni pentru ceramica neolitică și marea așezare dacică din punctul Cetățuia Vladnic. Valea râului Strașnic este foarte bogată în atestări documentare în raport cu alte zone ale județului. Având în vedere că atestările sunt posterioare existenței localităților ne putem da seama de marea vechime a acestora. Astfel, la 15 iunie
Comuna Albești, Vaslui () [Corola-website/Science/301856_a_303185]
-
Balota este un sat în comuna Racovița din județul Vâlcea, Muntenia, România. Satul Balota a fost denumit până în 1966 "Sărăcinești". Istoria sa amintește de o puternică așezare dacică despre care profesorul universitar și arheologul ieșean Teohari Antonescu (1866 - 1910) în lucrarea “Columna lui Traian” (Iași 1910, P.252) comentând scenele de pe monumentul cu același nume din Roma, menționează: “........la Sărăcinești, cetățuia vrăjmașului este risipită chiar sub ochii garnizoanei
Balota, Vâlcea () [Corola-website/Science/301977_a_303306]
-
despre care profesorul universitar și arheologul ieșean Teohari Antonescu (1866 - 1910) în lucrarea “Columna lui Traian” (Iași 1910, P.252) comentând scenele de pe monumentul cu același nume din Roma, menționează: “........la Sărăcinești, cetățuia vrăjmașului este risipită chiar sub ochii garnizoanei dacice, care se retrage în liniște pe valea pârâului Sărăcinești”. Ruinele zidurilor vechi, urmele de biserici, săgeți în formă dacică, sunt mărturii consemnate în diferite lucrări cu referiri la această zonă și la locuitorii săi. Peste localitate s-a abătut o
Balota, Vâlcea () [Corola-website/Science/301977_a_303306]
-
252) comentând scenele de pe monumentul cu același nume din Roma, menționează: “........la Sărăcinești, cetățuia vrăjmașului este risipită chiar sub ochii garnizoanei dacice, care se retrage în liniște pe valea pârâului Sărăcinești”. Ruinele zidurilor vechi, urmele de biserici, săgeți în formă dacică, sunt mărturii consemnate în diferite lucrări cu referiri la această zonă și la locuitorii săi. Peste localitate s-a abătut o epidemie de ciumă, când satului i s-a dat foc, iar puținii supraviețuitori s-au împărțit pe Valea Lotrului
Balota, Vâlcea () [Corola-website/Science/301977_a_303306]
-
sale geografice, comuna "Bujoreni" s-a aflat pe ruta de acces a armatelor romane conduse de împăratul Traian în cel de-al doilea război dintre Imperiul Roman și Dacia (105 - 106 d.Chr.). Pentru a-și consolida înaintarea spre cetățile dacice din munții Orăștiei, Traian a construit un drum de-a lungul Văii Oltului, presărat cu fortificații puternice. Fostul drum, "Via Traianus" (Calea lui Traian) pe care au trecut oștirile romane, este astăzi șoseaua E81 sau DN7, fiind totodată principala arteră
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
fortificații puternice. Fostul drum, "Via Traianus" (Calea lui Traian) pe care au trecut oștirile romane, este astăzi șoseaua E81 sau DN7, fiind totodată principala arteră de circulație a comunei. Perioada de istorie antică este atestată de siturile arheologice din perioadele dacică și romană care există pe teritoriul comunei "Bujoreni". În comuna "Bujoreni" se dezvoltă și se desfășoară activități economice legate de producție, cercetare, comerț și prestări servicii în diverse domenii precum pomicultura, legumicultura, morărit și panificație, creșterea animalelor sau prelucrarea lemnului
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
Construite în stilul murus dacicus, cele șase fortărețe dacice din Munții Orăștie, din România, au fost ridicate între secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr. pentru apărare și protecție contra cuceririi romane. Rămășițele lor extinse și bine păstrate prezintă o imagine a Epocii Fierului viguroase și inovative. În ziua
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
cetatea Sarmizegetusa Regia, putem afirma că zidurile ei, ridicate în tehnica "murus Dacicus", înconjurau un mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectând configurația terenului. După cucerire, romanii au reamenjat cetatea, mărindu-i suprafața, fără a respecta însă traseul zidurilor dacice sau tehnica de construcție a acestora. La cca. est de cetate, pe două terase, se află zona sacră, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar, calea de acces terminându-se într-o piațetă. În acest spațiu au
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]