6,663 matches
-
în a sa istorie a Parisului. Haussmann estima că nu era rațional din punct de vedere economic să se construiască pentru muncitori locuințe la un preț scăzut. El miza mult pe "mișcarea naturală" care ar fi trebuit să determine populația defavorizată să ocupe locuințele pe care le abandona mica burghezie în favoarea unora mai confortabile. În fapt, nici muncitorii, nici burghezii nu s-au înscris în această logică. Aceștia din urmă nu aveau încredere în locatarii necăjiți care ar fi urmat să
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
societăților pentru locuințele ieftine în fiecare departament, în măsura în care, prin voluntariat, se înființaseră 52 de comitete în 90 de departamente. Legea "Ribot", promulgată în 1908, autoriza crearea unor societăți anonime de credit imobiliar care puteau construi locuințe destinate populațiilor celor mai defavorizate și care puteau cumpăra "grădini muncitorești". Legea "Bonnevay", promulgată în 1912, aducea piesa cea mai importantă a construcției juridice a problemei locuinței sociale și marca angajamentul veritabil, chiar dacă într-un context dificil, al politicii statului de ajutor pentru locuința socială
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Courant", unii au reținut doar acest cuvânt magic, casa, iar propaganda, o dată în plus, a creat iluzia unei comuniuni între guvern și popor. Un program politic tinzând să flateze spiritul individualist a fost prezentat ca o soluție pentru masele de defavorizați"115. Marile ansambluri și-au câștigat imaginea modernității în legătură cu recunoașterea, în cadrul politicii de amenajare teritorială, a rolului nevralgic al metropolelor de echilibru. Construirea masivă a marilor ansambluri la periferia "marilor orașe", spune Marcel Cornu, a angajat mari operațiuni de urbanism
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ambiție nu putea decât să flateze tendințele tehnocratice ale promotorilor marilor ansambluri, preocupați să învețe oamenii să locuiască în blocuri, chiar fără să țină seama de părerea lor. Impunerea culturii standard unui număr mare trebuia să permită și celor mai defavorizați să urce în trenul modernității. "Reguli de netăgăduit vor asigura locuitorilor bunăstarea locuințelor, facilitatea muncii și petrecerea plăcută a timpului liber. Sufletul orașului va fi înviorat de claritatea planului" (Carta de la Atena, articolul 86). Împotriva dezordinii din marile orașe prizoniere
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dezvoltarea industriei. Cu toate acestea, dacă legea din 1948 determina deblocarea progresivă a chiriilor, ceea ce trebuia să amelioreze rentabilitatea investițiilor în construcțiile noi cu destinație locativă, aceasta nu a avut în vedere decât realizarea unor produse accesibile claselor mijlocii și defavorizate. Investitorii privați au protestat când li s-a spus că e nevoie să se angajeze în investiții privind locuințele sociale sau intermediare (pentru clasele medii), fiindcă asemenea investiții erau și deveneau puțin rentabile în comparație cu alte oportunități ale momentului. Înființarea, în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
proiectele de viitor). Astfel, grupurile în curs de mobilitate se acomodau mai bine în anonimatul orașelor noi, în care găseau ocazia de a scăpa de apartenența la grupul din care proveneau. În urma acestei apropieri artificiale dintre clasele sociale, cei mai defavorizați și cei mai bine situați regretau cel mai mult această coexistență "contra naturii". Primii erau cei mai expuși disprețului celorlalți, ceilalți erau nerăbdători să plece. Opiniile culese în marile ansambluri prin anchete sociologice arătau o sociabilitate raportată la constrângerile obiective
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de locuitori) la 3 milioane (când populația Franței este de 60 milioane de locuitori)358. Două considerații temperează imediat acest progres aparent. Mai întâi, aceste cifre provenite din lucrările INSEE și confirmate de studiile Fundației "Abatele Pierre" pentru locuințele celor defavorizați nu includ persoanele găzduite pe ascuns la terți, pe cei care stau ilegal în locuințe goale, pe sezonierii instalați în locuințe la noroc, pe cei din gospodăriile amenințate cu expulzarea etc. Pe scurt, această estimare subevaluează amploarea locuințelor cu probleme
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Pe scurt, această estimare subevaluează amploarea locuințelor cu probleme. Mai departe, această reducere pe termen lung nu trebuie să ascundă faptul că, de aproape douăzeci de ani, tendința este mai degrabă de degradare a condițiilor de locuit ale celor mai defavorizați, un aspect pe care, după părerea profesioniștilor, nici opinia publică și nici guvernul nu l-au analizat cu atenția cuvenită 359. De fapt, odată restrânsă marea penurie din perioada postbelică, penurie care afectase "muncitorii normali"360, problema locuinței a fost
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aici existența unor discriminări importante în accesul la locuințele sociale al populațiilor provenind din imigrație 377. Politici de excludere a populațiilor indezirabile Organismele HLM pot adopta mai multe strategii atunci când caută căi de gestionare financiară și socială echilibrate pentru persoanele defavorizate. Este ceea ce relevă Bernard Légé la capătul unui sondaj efectuat în 1990, în cinci orașe mari: Amiens, Lyon, Marseille, Metz și Paris. Nu putem să nu remarcăm faptul că aceste organisme sunt mai deschise decât altele. Câmpul practicilor este segmentat
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cele mai dificile contexte de intervenție). Din experiența cazurilor singulare studiate în fiecare oraș, se poate afirma că un organism HLM are șanse cu atât mai mari să fie criticat la nivel local cu cât se dedică mai mult categoriilor defavorizate, pe care, în mod paradoxal, nu le poate ignora dacă dorește să îndeplinească așteptările ansamblului de actori din sistem"378. Specialiștii din domeniul locuințelor sociale Éric Le Lann și Philippe Pivion subliniază statutul ingrat al locatorului HLM, respectiv al viceprimarului-președinte
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
așteptările ansamblului de actori din sistem"378. Specialiștii din domeniul locuințelor sociale Éric Le Lann și Philippe Pivion subliniază statutul ingrat al locatorului HLM, respectiv al viceprimarului-președinte al consiliului administrativ al HLM, care se angajează în chestiunea locuințelor pentru persoanele defavorizate: "[...] cu cât organismele HLM fac sau vor face mai mult pentru rezolvarea problemei locuințelor persoanelor defavorizate, cu atât persoanele care nu au primit locuință vor vedea doar caracterul arbitrar al acțiunii lor, rezumat prin întrebarea "de ce n-am primit eu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Philippe Pivion subliniază statutul ingrat al locatorului HLM, respectiv al viceprimarului-președinte al consiliului administrativ al HLM, care se angajează în chestiunea locuințelor pentru persoanele defavorizate: "[...] cu cât organismele HLM fac sau vor face mai mult pentru rezolvarea problemei locuințelor persoanelor defavorizate, cu atât persoanele care nu au primit locuință vor vedea doar caracterul arbitrar al acțiunii lor, rezumat prin întrebarea "de ce n-am primit eu?"379". Pentru un ales, implicarea deschisă în realizarea dreptului la locuință este sinonimă cu creșterea riscului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de tip Ford mână de lucru ieftină. Convertirea persoanelor defavorizate în salariați docili, prin intermediul integrării în marile ansambluri HLM, nu mai reprezintă un atu pentru oraș. Întreprinderea postindustrială nu mai are nevoie de sistemul HLM381, căci aceste locuințe pentru persoane defavorizate ar dăuna imaginii proprii și imaginii pe care orașele încearcă să și-o construiască oferind posibililor angajați ai acestor firme un cadru de viață pe măsură. Chiar și în orașele de stânga, săracul este perceput ca o problemă, și nu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
astfel de persoane. "Societatea franceză, chiar dacă apreciază ce a făcut abatele Pierre, nu mai suportă aproape deloc ideea de a primi și integra, în apropierea ei, persoane sau familii cu probleme sociale". Aleșii locali duc politici de excludere a populațiilor defavorizate 385, controlând din ce în ce mai mult ocuparea zonei HLM și acționând asupra "dezechilibrelor sociale" pe care le provoacă. Astfel, de la descentralizare, gestionarea de către organismele publice se suprapune tot mai mult cu gestiunea de către agenții privați. Sfârșitul perioadei de grație acordate familiilor cu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ca statul să apară ca singura salvare a populațiilor aflate în dificultate. De mai bine de un deceniu, intervenția acestuia se conturează în jurul a două obiective: crearea unui drept la locuință care să se aplice în cazul persoanelor celor mai defavorizate; lupta împotriva segregării urbane, care devine în termeni pozitivi dreptul de a locui într-un oraș cu o mai mare diversitate socială. Se consideră că aceste două direcții, dreptul la locuință și diversitatea socială, sunt complementare. Statul înțelege să ajute
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
rar de prerogative, fiind uneori rupți de cunoașterea situațiilor concrete (nu sunt totdeauna informați asupra locuințelor vacante) și adesea atenți, prin tradiție, să nu facă valuri. Pe scurt, de la începutul anilor 1990, soluțiile la problema locuințelor pentru persoanele cele mai defavorizate nu lipsesc, doar că ele se află în rapoarte oficiale, în dispoziții legislative și reglementare pe care statul pare incapabil să le pună în act. Poate că nici nu ar putea să facă acest lucru, întrucât multe dintre aceste legi
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să stimuleze proprietarii să scoată cu chirie locuința vacantă (prevedere inclusă în legea împotriva expulzărilor din 1998), obținerea unei prime la primirea unui nou locatar, modificarea sumelor acordate de stat în funcție de eforturile reale în materie de acceptare a acestei populații defavorizate, recuperarea de către stat a activelor imobiliare ale băncilor și asigurărilor acordate pentru restabilirea situației financiare a HLM, extinderea ajutorului pentru materiale de construcție în cazul marilor lucrări necesare transformării birourilor în clădiri de locuințe, modificarea normelor de confort impuse în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
2000, 13 % dintre gospodăriile franceze (7,5 milioane de locuitori). Însă, după cum ne sensibilizează Daniel Béhar, "atunci când aproape 75 % din populația Franței poate accede la o locuință socială, dar această locuință poate la fel de bine să fie într-un mare complex defavorizat, pe o parcelă pavilionară sau dintr-o clădire din centrul orașului unde au avut loc micro-operațiuni interspațiale, pare dificil să plecăm de la normă pentru a descrie o categorie în diversitatea socio-rezidențială"399. Așa cum se întâmplă de obicei în cazul politicii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
realității, aplicarea sa va fi supusă tuturor distorsiunilor posibile. "Cu alte cuvinte, departe de a reînnoi acțiunea publică locală, teritorializarea normativă reproduce modalitățile sale clasice: pe față, confruntarea convenită între stat și colectivitățile locale, între colectivitățile locale privilegiate și cele defavorizate; pe la spate, negocierile și aranjamentele"400. Doar negocierile adevărate cu privire la aplicarea legii pot permite dezbaterii politice să se substituie aranjamentelor 401. Invers, perspectiva actuală de a revizui articolul 55 din legea solidarității și renovării urbane în sensul renunțării la obligația
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care solidaritatea națională dă semne de oboseală 494. Punerea în comun a taxelor profesionale trebuie, de asemenea, să reducă inegalitățile dintre comunele aceluiași bazin de ocupare. Este vorba de a ieși din concepția pur "reparatorie" a acțiunii îndreptate spre cartierele defavorizate, ceea ce le stigmatizează, pentru a înscrie "politica orașului" într-un proiect urban 495. Pe plan politic, obiectivul este de a crea veritabile guvernări ale aglomerațiilor care să cumuleze capacitățile politice și tehnice ale comunelor; miza este aceea de a simplifica
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
decalajul nu numai ca frustrare, ci și ca devalorizare personală, cu atât mai mult cu cât nici un model cultural local nu permite relativizarea distanței față de societatea consumului și loisir-ului"516. În aceste condiții, spiritul de rezistență al acestor populații defavorizate și capacitatea lor de a acționa pentru a-și ameliora situația țin mai puțin de politic. Modalitățile lor de a trece peste reputația proastă a cartierului de care se delimitează, slăbiciunea rețelelor de solidaritate altele decât cele comunitare pe care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tuturor celorlalte mijloace; se retrag din oraș pentru a se muta pe un teritoriu al lor, de unde își fac remarcată separarea prin incivilități și toată insecuritatea ce rezultă de aici"530. În acest "cerc închis" constrângător 531, populația zonelor urbane defavorizate, în lipsa unei influențe asupra societății, "atacă toate semnele ordinii, care sunt polițiștii, clădirile publice, chiar și cetățenii obișnuiți care intră pe teritoriul lor unde veniturile provin din asistență, din trafic ilegal și din delincvență"532. Incivilitățile întâlnite în mijloacele de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de asemenea, că tendința claselor mijlocii de a părăsi teritoriile expuse globalizării riscă să ducă metropolele spre o confruntare fățișă între clasele superioare atașate de aceste orașe în virtutea caracterului mondializat al pieței muncii și populațiile captive în teritoriile cele mai defavorizate. După cum constată Laurent Davezies în Île-de-France, această fugă a claselor mijlocii costă mult și poate compromite competitivitatea aglomerației urbane. "160 000 de oferte de locuri de muncă nu sunt satisfăcute astăzi în Île-de-France, în timp ce șomajul este în creștere. Devine din ce în ce mai
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
decât pentru cei cu o condiție mai bună", așa s-ar putea rezuma discursul care invită cetățenii la participare. Niciodată raționamentul care cere participarea cetățenilor din cauza dificultăților pe care le are personalul nu uită să amintească de publicurile cele mai defavorizate. Dar aceste publicuri remarcă adesea că lor și numai lor li se cere să participe, ca și cum ar fi vorba de o contraparte, și nu de efortul pe care ar trebui să-l facă toată națiunea"550. Participarea ar însemna deci
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
răspundă conducerea orașului. Trebuie stopate competițiile sterile între municipalități, este necesară garantarea unei mai mari coerențe a proiectelor intercomunale de dezvoltare, se cer create noi dispozitive de solidaritate cu scopul de a pune capăt problemelor apărute prin concentrarea populațiilor vulnerabile, defavorizate. Miza este aceea de a asigura coabitarea între indivizii care nu mai sunt în interdependență economică și cărora recunoașterea unei demnități egale obligă! nu li se mai poate pretinde să-și refuleze particularismele culturale în sfera privată. Cum poate fi
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]