3,536 matches
-
lui la Grumăzești. Așa că din când în când oprea atelajul până ce procesul respiratoriu al pirpirielor se încadra firesc în limitele normale. Trecătorii se uitau cu mirare, dar și cu o vădită plăcere la bărbatul în bustul gol, cu epiderma bronzată, degajând forță și frumusețe și care ducea de căpăstru o iapă oarbă. Era un grup în mișcare atractiv, pitoresc și interesant care nu putea lăsa pe nimeni indiferent. Se întrebau pe bună dreptate cine să fie necunoscutul cărând gunoiul din curtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dezvoltat niște rădăcini ramificate și puternice care îl fixau de sol, dar care aduceau în același timp și seva necesară dezvoltării plantei. Aceste rădăcini erau pline de pământ; trebuia de multe ori să scormonesc cu degetele în arătură pentru a degaja ciocălăul și pentru a-l putea prinde cu mâna. Având acum doi ciocălăi, unul în mâna stângă și celălalt în mâna dreaptă, îi loveam unul de celălalt cu forță, iar pământul bătătorit și întărit între venele lui groase era complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pas făcut îmi solicita nemilos și fără menajamente un nou cuantum din stocul meu de energie care scădea proporțional cu efortul produs și viteza de înaintare. Oboseam. Transpirația îmi șiroia pe frunte și pe față, iar în combinație cu praful degajat din ciocălăi îmi creiona aspectul unui biet copil de culoare muncind până la epuizare pe plantația de trestie de zahăr a blestematului colonist. Lucrurile se complicau mai mult când vântul bătea din față, rânjind cu o satisfacție diabolică. Procesul de înaintare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în vizibil exercițiu de admirație. Comandă kir royal poate una din cele mai rafinate băuturi lejere, un amestec de sirop de cassis și de șampanie frapată, plus un zeste de citron (un grăunte de coajă și pulpă de lămâie). Grupul degaja de departe rafinament, siguranța extraordinară pe care ți-o dă banul câștigat cinstit și, mai ales, în cantitate mare. Banul meritat, cu alte cuvinte. Le prezint nota de plată la sfârșit, americanul îmi întinde o bancnotă albastră de 100 de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se pare necomestibilă. Gustul este fie metalochimic, fie prea sărat sau prea dulce. Mai întâi, culoarea cărnii: decolorat pentru carnea de porc, alb-cadavru pentru carnea de pui, roșu-carmin-chimic pentru carnea de vită. Apoi, aspectul anumitor produse: unii cremvurști, prin fierbere, degajă o grăsime insipidă, roșiatică. Se vinde de asemenea o specialitate canadiană, limbă în apă; borcanele care o conțin arată ca niște exponate anatomo-patologice de la Muzeul de Medicină Legală. Ar mai rămâne peștele din ce în ce mai rar și mai scump, din cauza pescuitului intensiv
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
greu să scriu aceste rânduri. Pe bucăți mari de carton stătea scris: Dovezi istorice ale existenței lui Isus, Venez jaser avec Cathérine (să discutați intens, aprinsîn dialect). Și mai decis: Peu importe Dieu, l'important c'est d'aider. Totul degaja impresia unui stand de cosmetice sau produse de curățenie menajeră curat, igienic, detașat. La anumite ore aveau loc și ședințe de "rugăciune". Circa douăzeci de persoane se țineau de mâini, cu ochii închiși, spectacol ridicol, nu poate fi descris în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
același timp un mare scriitor sau artist. Dar limbajul sărăcit, stereotipia, este sfârșitul lamentabil al oricărui demers creator. Se dovedește că atât academicianul, cât și strungarul devin sclavi deopotrivă în fața partidului. Tânărul scriitor „își închipuie [...] că poate să tipărească volume degajate de imperativele de partid, plătind în schimb această falsă libertate cu articole de gazetă unde dă Cezarului ce este al Cezarului. Scriitorul există prin cuvânt [...] și, o dată terfelit, cuvântul nu se mai întoarce neprihănit de pe pagina de ziar în volumul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ce la drum se arătase, dacă nu prea vorbăreț, altfel foarte destoinic, merg fain frumos acasă și măntorc minten cu cheia». Ce-i drept n-a plecat chiar în clipa aceea, mai întâi l-a ajutat pe proaspătul mire să degajeze ușa cabanei în care nu era chip să intri fără cheie, de zăpada pe care vântoasele o aduseseră până aici. Au cărat împreună multe brațe de lemne, să fie din belșug, în fața cabanei din cele se aflau depozitate chiar într-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
altitudine, au fost cele mai frumoase din viața ei de femeie trecută acum, de optzeci de ani, în orele acelea în care credeau a fi oamenii cei mai apropiați de Dumnezeu. A simțit atunci că trăiește cu adevărat, sub cerul degajat de nori, mai întâi stropit cu miriadele de aștri de aur ce-i supravegheau și-i protejau, mai apoi în razele soarelui care, parcă numai pentru ei răsărise în ziua aceea. Ca să le mângâie dragostea în patul improvizat din ramuri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu opinci măiestrit lucrate în picioare și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap. De umărul drept îi atârna o trăistuță artistic țesută, pe care o purta mândră, ca pe cea mai scumpă geantă. Mamă și fiu se plimbau degajați discutând cu glas domol aspecte familiale ale lor și ale rudelor trăitoare în localitatea de baștină din Țara de Sus. Mândră de statutul ei de țărancă bucovineancă, această mamă a venit în urbea Iașilor să-și vadă feciorul, domn universitar
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
evoluat artiști de marcă. Prima doamnă e puțin neliniștită: ritmul alert lar putea ademeni pe președinte, ceea ce nu e foarte indicat după recenta operație. Șeful statului alege însă să rămână așezat la masă și să schimbe priviri cu soția, sorbind degajat din paharul pe carel are în față. Chelnerul care l a servit nea declarat, în exclusivitate pentru postul nostru, că președintele a cerut un fresh de portocale, pe care i la preparat din două fructe stoarse cu grijă în fața a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vorbeai. Un critic literar englez, astăzi aproape uitat, William Hazlitt, considera vitalitatea o supremă categorie estetică. El folosea cuvântul gusto pentru a se referi la inexprimabilul „posedat de inimă, consfințit de imaginațieș. Carnația vie din picturile lui Tizian, forța musculară degajată de trupurile din lucrările lui Michelangelo, inventivitatea fără limite a lui Shakespeare debordează de gusto, considera Hazlitt, pentru că pot face concurență vieții. Sunt conștient de romantismul acestei viziuni, însă aș vrea să te întreb dacă putem considera vitalitatea o categorie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
chit că tinerii habar n-au de asta, pentru că ei nu au văzut filmul lui Resnais !), Cine-verite-ul lui Damian rămâne un film surprinzător și subtil, cel mai proaspăt părându-mi-se Arta apărării individuale a lui Bose Paștina Aproape toate degajă un aer de subversiune inteligentă și îndrăzneață, par filme făcute în stare de conspirativitate, prilej, după proiecție, pentru animate discuții despre cenzura comunistă și limitele ei. 31 martie. Am sărit peste o zi de NexT din aceleași motive dilematice (numărul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
practică este greu de făcut. Nu spunem nimic de mijloacele de a reuși. Problemă energiei este, în această privință, un foarte bun exemplu: suntem împotriva energiei nucleare pentru că emisiile radioactive ne amenință descendenții; împotriva combustibililor fosili din cauza gazului carbonic (CO2) degajat în atmosferă; împotriva mineritului, în numele protejării peisajelor și a somonilor ! Atunci? Suntem pentru suprimarea tuturor formelor de energie și pentru reîntoarcerea la epoca cavernelor, după modelul unui sihastru? Să privim realitatea: ideile ce emană dintr-o asemenea atitudine sunt foarte
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
o supune unei stilistici plastice a locului natal, o hușenizează. Observat cu atenție, cerul nu e senin, dar solaritatea e vizibilă atât prin umbrele prelingându-se de la bază figurilor și obiectelor, cât mai ales in seninătatea emoțională pe care o degajă tabloul. Nori îndepărtați, grupați sau zdrențuiți, în tulumbe încrețite sau înnegurați horesc în dezordine („Peisaj de primăvară”, Trecător în margine de târg”), se adună-n buchete roșietice („Peisaj”, p. 100), ori se înșiruie în coloane de atac deasupra dealurilor tulburând
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
puțin spus. De la el am învățat care-i dimensiunea omului. L-am cunoscut într-o seară, la un spectacol la Teatrul Mic. Era împreună cu soția, doctorița Speranța Halunga-Marinescu. O cunoștință făcută prin intermediul unei cunoștințe comune, la sfîrșitul unui spectacol. Omenia degajată de soții Marinescu m-a făcut să-i vizitez la locul de muncă de mai multe ori, cînd trecerea mea prin București era mai lungă. Nu puteam să-i numesc prieteni, dată fiind diferența de vîrstă, dar pentru că iubeau teatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu stăteau înțepeniți ca să-i vadă publicul din trei sferturi sau din profil, ci îi întorceau spatele, ca și cum s-ar fi aflat într-o cameră cu patru pereți; un leagăn o masca pe Maria; în actul întâi, îmbrăcată în alb, degaja o impresie de prospețime provincială, fermecătoare. Aura fără cusur, într-adevăr o actriță de prim rang, Elvira și ea firească, mișcându-se în voie. Totul foarte bine condus; Mony Ghelerter semnase regia. [...] M. 30/1950 Joi dimineață, 16 februarie [1950
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ridice fitilul, dar, ca de obicei, a uitat să urce. Însă nu sunt supărată pe el, fiindcă datorită lui am superba sugativă verde - în oraș nu se mai găsește - și hârtie și caiete. Poate din cauza gazului ținut la rece, se degajă de ieri un miros grețos care aseară mi-a dat o amețeală destul de neplăcută. Cuplul, nici nu-l simt; umblă în vârful picioarelor; acum nu mai sar în sus când aud ușa de la intrare, cum se întâmpla când stătea Leși
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de cenzură pe vremea domnitorului Sturza <endnote id="(159 ; 148, p. 69)"/>. 5. Jidan murdar, jidan Împuțit Explicația rasistă O altă prejudecată foarte puternică, răspândită În toată Europa, se referă la murdăria evreului și la mirosul urât pe care Îl degajă. Proverbele și zicalele surprind sintetic acest reflex al imaginarului colectiv : „Jidan Împuțit” sau „Jidoafcă-mpuțită” <endnote id="(765, p. 248)"/>, „[Evreul] miroase a capră râioasă”, „Mai urât [= murdar] ca la jidani” (zicale și expresii românești ; <endnote id="3, p. 63"/>), „Pute
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
imperioasă de sânge pe care evreul, chipurile, și-o satisface prin infanticid și, pe de altă parte, „putoarea evreului” <endnote id="(688, pp. 36-39)"/>. De la această stare de murdărie patologică de care ar suferi evreul ar rezulta și mirosul urât degajat de acesta. Într-un comentariu juridic, Senatus Consulta Hispaniae, publicat În Spania În 1729, sentința este scurtă și clară : „Evreii sunt niște persoane rău mirositoare și obscene” <endnote id=" (455, II, p. 262)"/>. H.S. Chamberlain - propovăduitorul anglo- german al superiorității
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un soi de „antropologie olfactivă”, printre care biologul Gustav Jaeger (În 1880) și antropologul Hans F.K. Günther (În 1922). Ei au glosat pe marginea ideii existenței unui foetor iudaicus ereditar, Încercând să demonstreze că, prin natura rasei lor, evreii ar degaja un neplăcut miros particular (Geruchliche Eigenart) <endnote id=" (460)"/>. Un alt „profesor de antropologie” care s-a ocupat de „mirosurile rasiale” a susținut că glandele sudoripare ale multor evrei secretă o sudoare cu „miros de rânced, care este dezagreabil pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Încercat să psihanalizeze - anume din această perspectivă - vocabularul folosit de propaganda nazistă <endnote id="(83)"/>. Obsesia germanilor că evreii sunt murdari la propriu și la figurat („murdăria lor fizică și morală”, cum scria Hitler În Mein Kampf, În 1924), că degajă mirosuri pestilențiale („adesea mi se făcea greață de la putoarea degajată de acești purtători de caftane”, nota același) <endnote id="(267, p. 638)"/> și că suferă de maladii stigmatizante (sifilis, de pildă) i-a făcut pe naziști să creadă că evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
propaganda nazistă <endnote id="(83)"/>. Obsesia germanilor că evreii sunt murdari la propriu și la figurat („murdăria lor fizică și morală”, cum scria Hitler În Mein Kampf, În 1924), că degajă mirosuri pestilențiale („adesea mi se făcea greață de la putoarea degajată de acești purtători de caftane”, nota același) <endnote id="(267, p. 638)"/> și că suferă de maladii stigmatizante (sifilis, de pildă) i-a făcut pe naziști să creadă că evreii alterează puritatea etnică a societății germane, murdăresc rasa ariană și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mizerie dusă de majoritatea populației evreiești În ultimele secole, precum și condițiile igienice precare din ghetourile și târgurile (stetl-urile) Europei Centrale și de Est ar fi condus la o stare accentuată de murdărie a evreilor și, implicit, la un miros neplăcut degajat de aceștia. „Este greșit să consideri că putoarea ar fi la evrei naturală și endemică - scria medicul Ramazzini În 1700 despre «maladiile ghetourilor» din Italia - ; mirosul, pe care Îl răspândește lumea măruntă din rândurile lor, se datorează Înghesuielii din casele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și În care un jidov stremțuros speculează patimile răle” <endnote id="(444, p. 91)"/>. La rândul său, când scrie În 1840 despre murdăria evreilor ieșeni („de toate vârstele și de toate sexele”) și despre mirosul urât pe care aceștia Îl degajă, Alecu Russo folosește clișeele uzuale : evreii ar fi „indivizi murdari”, „puțind a usturoi și a ceapă”, scuipând pe jos și purtând „laibăre soioase”. Această populație „are ceva respingător, Întărit Încă cu necurățenia rău mirositoare de care e Îmbăcsită”. În privința femeilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]