12,656 matches
-
îl realizează între economia financiară și economia reală. Actorii principali sunt băncile, întreprinderile, populația. Fiecare dispune de un instrument: politica dobânzii bancare, ratele de valorificare a capitalurilor, veniturile salariale. În aceeași operă a sa, Keynes pune în evidență, încă o dată, dependența economiei de natura umană, instabilă, duală, împărțită între optimism și pesimism. "În afară de instabilitatea cauzată de speculații, există și instabilitate cauzată de caracteristica naturii umane..."943. Ruptura intervine, în aceste condiții, ca o izbăvire, ca un mod de a reintra într-
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
5. Dimensiunea politică a inflației "Austriecii" au un punct de vedere diferit, profund împotriva inflației pe care o consideră ca fiind o problemă politică. Mises o consideră chiar "... cea mai critică problemă politică a zilelor noastre"989. Pentru a arăta dependența valorii banilor de hârtie de cantitatea lor, Mises folosește o metaforă celebră, o comparație între cartofi și caviar: Dacă oferta de caviar ar fi la fel de abundentă ca și cea de cartofi, atunci prețul caviarului, adică raportul de schimb între caviar
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
și în afara celorlalți. Nu există o poziție atât de simplistă față de relația omului cu Dumnezeu, precum cea a socialiștilor. Ideologii lor au trăit cu sentimentul fals că religia este un instrument al celor bogați, folosit pentru a-i ține în dependență pe cei săraci. Viața noastră este însă un dat mult mai complex, asupra căruia nu se putea pronunța un economist, chiar dacă a fost genial în analiza lumii capitaliste contemporane sieși. Este o iluzie a socialiștilor că oamenii pot ajunge la
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
cooperare, care alcătuiesc capitalul social"1230. Acest cerc vicios nu poate fi spart decât prin măsuri, ferme de deschidere și relansare economică. Ori, prezența încă, într-o proporție foarte mare a statului în calitate de proprietar de capacități de producție duce la dependență, corupție, sărăcie și distorsionarea mecanismelor de piață. Nimeni nu poate avea încredere într-un stat care promite jefuirea avutului său, dar în același timp nimeni nu se preocupă în mod serios de retragerea statului din economie. Clasa politică nu este
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
fim viteji, să fim eroi, dar ne copleșește comoditatea și lașitatea. Numai noi am putut să inventăm o zicală de care trebuie să ne fie rușine, "capul plecat, sabia nu-l taie". Sutele de ani de ocupație străină și de dependență străină au atrofiat orice urmă de verticalitate și de caracter. A sta în rând, liniștit, este mai mult decât o regulă, este un mod de viață. A ieși din rând este mai mult decât un fapt de eroism. Iar noi
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
social reprezintă "încercările unor filosofi sociali și politici de a aduce în sprijinul propriilor teorii autoritatea biologiei darwiniste". Vezi și David Miller-co., Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, București, 2000, p. 152. Darwinismul social este un concept care leagă "dependența vieții omenești de mediul înconjurător,natural, ca o luptă împotriva forțelor antagoniste", L.V. Mises, Socialismul..., www.mises.ro, p. 200. 857 David Miller-co., Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, București, 2000, p. 518. 858 Prin natura umană înțelegem totalitatea
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
profesională, se pune în evidență ceea ce presupune munca pe o ,,verigă” a diviziunii muncii, dar nu se arată în aceeași măsură ceea ce necesită întregul „lanț” al proceselor. Diviziunea muncii, arată în cartea sa Émile Durkheim, generează solidaritatea umană organică (a dependenței reciproce), dar acest fapt social nu se asigură spontan. Cooperarea profesională se învață, se conștientizează, se educă. Competențele de cooperare necesită a înțelege valențele și limitele unei profesii, a avea un limbaj comun prin care să se comunice mesaje bine
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
mor Configurația Procese de transformare Organizațiile există în configurații stabile pe o perioadă îndelungată, dar apoi trebuie să se transforme ele însele Ceea ce se cere a fi reținut de noi se referă la necesitatea de a privi aceste „școli” în dependență directă de condițiile în care ființează o organizație, de specificul activității sale. În epoci relativ stabile strategiile se pot elabora pe alte principii, diferite de cele specifice perioadelor de transformări rapide, structurale, generatoare de incertitudini și riscuri etc. Contextul strategiei
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de strategii în care conducerea este bazată pe sarcină și cea bazată pe om (schema 24). Schema 24. Grila managerială<footnote Blake, Robert R. și Monton,Jane, (a se vedea Steers, Richard M., op. cit., p. 631). footnote> În raport cu gradul de dependență față de strategia firmei, Bühner distinge trei tipuri de strategii în managementul resurselor umane<footnote Manolescu, Aurel, Lefter, Viorel, Deaconu, Alecxandrina (editori), op. cit., p. 152. footnote>: strategia de personal orientată spre investiții; strategia de personal orientată valoric; strategia de personal orientată
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
sunt următoarele: • forma de organizare a agentului economic; • domeniul, sectorul și specializarea firmei; • poziția agentului economic În domeniul, ramura sau sectorul său de activitate; • nivelul lichidității patrimoniale; • indicatorii de solvabilitate; • indicatorii rotației activelor circulante; • indicatorii gradului de Îndatorare; • garanțiile asiguratorii; • dependența față de piețele de aprovizionare; • dependența față de piețele de desfacere; • nivelul subvențiilor sau al sprijinului guvernamental; • calitatea managementului; • politicile și strategiile de dezvoltare etc. Decizia de acordare a creditelor În cazul persoanelor fizice se ia, de regulă, În baza unor analize
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
a agentului economic; • domeniul, sectorul și specializarea firmei; • poziția agentului economic În domeniul, ramura sau sectorul său de activitate; • nivelul lichidității patrimoniale; • indicatorii de solvabilitate; • indicatorii rotației activelor circulante; • indicatorii gradului de Îndatorare; • garanțiile asiguratorii; • dependența față de piețele de aprovizionare; • dependența față de piețele de desfacere; • nivelul subvențiilor sau al sprijinului guvernamental; • calitatea managementului; • politicile și strategiile de dezvoltare etc. Decizia de acordare a creditelor În cazul persoanelor fizice se ia, de regulă, În baza unor analize pertinente, utilizându-se În acest
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
justifica aserțiunile, ideile sale „nu pot aduce decât o contribuție imaginară” (M. Harris, 1974, p. 253; vezi sinteza bibliografiei pe această temă În J.M. Atkinson, 1992). După P. Johnson (2003, p. 349), neoșamanii se deosebesc de strămoșii lor prin Însăși dependența lor de universul modernității: ei sunt preocupați mai mult de „eul” personal și de aportul experiențelor abisale În conturarea identității individuale. De aceea, ei pun accentul pe libertatea indivizilor, pe dreptul lor de a alege orice religie doresc și de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care l-a înfruntat pe împăratul Valens, arian. În acest timp, Biserica s-a organizat în parohii, conduse de preoți, dioceze (eparhii), conduse de episcopi și provincii ecleziastice, coordonate de mitropoliți. Pe vremea lui Teotim I (390-407), se situează începutul dependenței canonice a unei părți a pământului românesc (Dobrogea, sudul Moldovei, sud-estul Munteniei) față de centrul bisericesc al Constantinopolului și consolidarea raporturilor dintre episcopia Tomisului și nucleele creștine din nordul Dunării. Din secolul al IV-lea, suntem martori la rapida ascensiune a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Imperiu, mai ales din eparhiile Moesia Prima și Dacia Ripensis, a căror jurisdicție se extindea și în nordul Dunării-ceea ce susținea și Pârvan. Bisericile creștine latine din Dacia depindeau de biserica-mamă din sud-vestul Dunării, Moesia Prima.. Organizarea ierarhică și dependența canonică a bisericilor daco-romane punea problema relațiilor cu papalitatea ale creștinilor nord-danubieni. În 1900, istoricul Dim. Onciul, în studiul "Papa Formosus în tradiția noastră istorică" (în Scrieri istorice, 1968) a pus problema jurisdicției scaunului roman în spațiul românesc, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost spre vest și sud-vest, adică spre Italia, Dalmația. Illyricum. Predicatorii creștinismului ne-au venit din Illyricul latin și din Moesia Superioară cu multele ei episcopate plantate la Dunăre. Organizarea bisericii creștine latine din nordul Dunării este în directă dependență de biserica-mamă, misionară, din Dacia sud-dunăreană și Moesia superioară, episcopii din dreapta fluviului și-au extins jurisdicția și în stânga acestuia. Concluzia fundamentală este că romanitatea și creștinismul sunt născute și crescute în chip firesc, încet și tainic în Dacia nord-dunăreană și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
patru căpetenii din secolul al VI-lea, cu nume slave, ca rezonanță, menționate de izvoarele scrise, între Carpați și Dunăre. Pe de altă parte, migratorii (alogenii) pătrunși la nord de Dunăre și impactul provocat de aceștia au determinat fenomenul de dependență colectivă a unor comunități sătești (obști) față de autoritatea politică-militară migratoare-precum obștile din Banat aservite puterii hunilor lui Attila, din secolul al V-lea, sau relațiile dintre autoritatea militară a cetății Turris și țăranii de pe pământul fortificației. Dacă aceasta era situația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românească, aflată de-a lungul văilor principale, nu s-a retras în zonele împădurite sau montane decât după primul val distrugător, apoi revenea la vechile vetre continuându-și ocupațiile tradiționale. După ce autohtonii au fost siliți să intre în raporturi de dependență cu cuceritorii, au plătit tribut noilor dominatori (alogeni), dar și-au continuat modul tradițional de viață.22 În numeroase rânduri, peste așezările mai vechi, din secolele V-VI, s-au suprapus așezări noi din secolele VII-IX, iar peste acestea așezări
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgar. În aceeași perioadă, se produce feudalizarea societății bulgare, cele două categorii sociale principale erau aristocrația nobilii (boierii) și țăranii liberi organizați în obști teritoriale. Războaiele și anexiunile teritoriale au dus la ruinarea țărănimii și căderea ei în stare de dependență față de de nobilime, care și-a sporit proprietățile și puterea politică. În urma războaielor, s-a adăugat o categorie nouă, robii, care proveneau dintre prizonierii de război. Să mai precizăm că statul bulgar condus de hani n-a bătut monedă, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai mari ne obligă să despărțim aceste popoare, ce au și o "structură sufletească deosebită". Concluzia lui Philippide, împărtășită și de alți lingviști, precum Th. Capidan: este neîntemeiată teoria "legăturilor" strânse, lingvistice și etnico-sociale, între români și albanezi, ca și "dependența" limbii române față de albaneză.43 Pe de altă parte, româna are comun cu albaneza o serie de trăsături fonetice, morfologice și sintactice, iar ca lexic, ambele limbi prezintă două categorii de elemente, dăinuind din perioada veche: romane (latine) și preromane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sfârșitul secolului al XI-lea, în timpul regelui Ladislau I, apar primele monede ungurești în Transilvania, la Sântandrei-Oradea, Frata (jud. Cluj) și Turda.10 Evoluția structurilor sociale. Începuturile feudalismului românesc În istoria românilor, existența feudalismului, cu relațiile sociale, cu raporturile de dependență și cu formele sale specifice nu este contestată de nimeni. În ceea ce privește originile feudalismului românesc, evoluția societății de la antichitate la evul mediu a avut, în istoria noastră, o formă comună cu aceea din țările Europei de răsărit, neatinse de cucerirea romană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
multe secole, în timpul migrațiunii popoarelor, obștea țărănească a fost singura formă de viață socială pe teritoriul de la Dunăre, Carpați și Mare. Abia târziu, în secolul al X-lea, se ivește o diferențiere socială în obștea țărănească românească, apariția relațiilor de dependență între fruntașii obștei și membrii de rând ai ei. Atunci aflăm despre existența "jupanilor", termen slav care desemnează stăpânul feudal, conform inscripției slave de la Basarabi (Dobrogea), din 943. Constituirea noii clase feudale românești a avut două origini: 1. ridicarea din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țăranilor dependenți, rumânii, arată fără nici o îndoială că, într-o vreme, la începutul dominației slave, o clasă stăpânitoare de alt neam și altă limbă s-a așezat (suprapus) peste obștile "romanice", care au ajuns în felul acesta în stare de dependență. N. Bălcescu nota în același sens: "rumân, după obiceiul în vigoare, în Europa barbară, de a numi romani pe învinșii deveniți șerbi". Faptul, grăitor, că însuși numele neamului românesc devine sinonim cu acela de om dependent, supus, neliber, iobag, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
text juridic maramureșean spunea: "Cnezatul era dreptul de a exercita stăpânirea pe proprietățile sale, în chip independent de magistrații țării". Această nobilime prestatală (cnezială) nu se afla, la origine, cuprinsă în instituțiile monarhiei feudale (Ungaria), de-aici situația lor de dependență pe pământurile nobiliare. Regatul ungar i-a găsit pe cnezi, în regiunile cucerite, acordându-le unora o "donație nouă", dar pe alții nu i-a recunoscut, aceștia ajungând în situația de subalterni ai nobilimii feudale cuceritoare. În Moldova și Țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-au aflat podoabe, bijuterii, monede, ceramică, arme. Prezența acestor obiecte indică faptul că fortificațiile, însoțite de locuințe bogate, aparțineau acelor fruntași (căpetenii de obști), unei categorii sociale suprapuse, față de care locuitorii satelor din jur se aflau în raporturi de dependență. Fortificația era un centru de convergență al unei întregi zone rurale-ea nu putea exista fără un hinterland de sate cu locuitori, care prestau munca pentru fruntașii ei. Aceste complexe teritoriale (fortificații și așezări) erau reședințe ale căpeteniilor unor formațiuni politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țăranii siliți să părăsească obștea și i-au transformat în șerbi (servi). În acest fel, s-au constituit trei pături de țărani: 1. țărani care își mai păstrau proprietatea și libertatea social-juridică; 2. țărani care au ajuns în stare de dependență feudală; 3. robi, persoane fără pământ și fără libertate (dar în sânul celor trei pături existau nuanțe, trepte intermediare). În această perioadă de transformări economice și de închegare a societății feudale, caracteristică secolelor XI-XIII, păturile țărănimii nu erau încă deplin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]