3,354 matches
-
spre folosință cultului ortodox. Corpul profesoral greco-catolic a fost împrăștiat prin închisorile comuniste sau cu domiciliu forțat prin locuri îndepărtate din țară. La recensământul din 1956 în Blaj au fost consemnați doar 8.711 de locuitori, fapt explicabil cauzat de deportările făcute de către regimul comunist. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Blaj se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (78,26%). Principalele minorități sunt cele de
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
ca oraș bine cunoscut prin tradiția democratică, Timișoara va suporta din plin metodele „puterii roșii” și consecințele ocupației sovietice. Începând cu 28 septembrie 1944 s-a trecut la confiscarea întreprinderilor, magazinelor, autovehiculelor, bunurilor aparținând locuitorilor germani din Timișoara. A urmat deportarea femeilor și bărbaților de origine etnică germană în lagărele de muncă din URSS. În locuințele acestora se instalează ofițeri sovietici. În 29 decembrie 1944 s-a înființat Comisia pentru purificarea administrației municipale și a unor întreprinderi timișorene. Se declanșează de
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Imperii Romani" (Împăratul noului imperiu roman), el era legitimat de biserică prin denumirea de "sanctus" (sfânt) astfel unitatea dintre stat și biserică era hotărâtă printr-o "doctrină de stat". Pentru a umple golul format în nord estul imperiului (Transalbingien) prin deportarea sașilor, Carol I permite slavilor de pe Elba (Abotriții sau Obotriții) și francilor să se așeze aici.Conflictele cu "danezii" din 804 datorită sprijinirii sașilor și prigonirii slavilor, jefuirea ținutului "Friesland" (810) de către regele danez Göttrik (Godfred), care după analele francilor
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
1944. Clujul avea o populație de 16.763 locuitori evrei în 1941. La începutul anului 1944 evreii au fost concentrați în Ghetoul Iris, unde au stat în condiții inumane, lipsiți de orice facilități. Lichidarea ghetoului a fost efectuată prin 6 deportări la Auschwitz în perioada mai-iunie 1944. Episcopul Áron Márton s-a pronunțat public la Cluj, în mai 1944, în favoarea evreilor, ceea ce a dus la expulzarea sa. În ciuda sancțiunilor dure instituite de administrația Horthy, mulți evrei au reușit să scape, trecând
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
românești. În anul 1905 a fost dat în folosință tramvaiul sibian, care a funcționat până la desființarea sa în anul 1970. Ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial și a perioadei comuniste populația săsească s-a diminuat considerabil prin deportări în Siberia și mai târziu prin emigrarea masivă în Germania. Odată cu instaurarea regimului comunist în România a avut loc marginalizarea membrilor Cercului Literar de la Sibiu, aflat pe direcția inaugurată de Titu Maiorescu în cultura română. În scut, pe fond roșu
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
a episcopului Márton Áron, singurul episcop maghiar în Transilvania care în 18 mai 1944, în Biserica Sfântul Mihail din Cluj, și-a ridicat glasul și a rugat, a somat societatea maghiară să ajute evreimea adunată în ghetouri și aflată în fața deportării." În urma apelului la ajutorarea evreilor a fost declarat persona non-grata de autoritățile fasciste ungare și expulzat. Într-o scrisoare adresată primului ministru ungar Döme Sztójay a scris: „Împreună cu credincioșii diecezei mele a trebuit să constat cu stupoare măsura iresponsabilă prin
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
a grupat pe evrei într-un ghetou care cuprindea străzile Grădiniții, Ieronim, Malcinschi și Lumea Nouă. Evreii erau mobilizați zilnic pentru a mătura străzile, la ordinul lui Ștefan Tomovici, ajutor de primar și fost senator liberal. Mai multi supraviețuitori ai deportărilor au declarat ulterior că au fost salvați de oameni ca Șerban Flondor, iar comandantul legiunii de jandarmi, colonelul Bârzescu și secretarul primăriei, Isidor Palade, au avut o atitudine omenească față de evrei. În fiecare zi, evreii erau luați de acasă în
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
primăriei, Isidor Palade, au avut o atitudine omenească față de evrei. În fiecare zi, evreii erau luați de acasă în ordine alfabetică și trimiși în lagărul de tranzit de la Edineț (județul Hotin), de unde au fost deportați în Transnistria. Au scăpat de deportare doar 11 familii, din care făceau parte medici, specialiști în fabricarea alcoolului și a lemnului pentru construcții. Puțini evrei au supraviețuit deportării în Transnistria, iar alții au murit în stepele ucrainene. Reveniți în oraș după reocuparea orașului de către URSS în
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
trimiși în lagărul de tranzit de la Edineț (județul Hotin), de unde au fost deportați în Transnistria. Au scăpat de deportare doar 11 familii, din care făceau parte medici, specialiști în fabricarea alcoolului și a lemnului pentru construcții. Puțini evrei au supraviețuit deportării în Transnistria, iar alții au murit în stepele ucrainene. Reveniți în oraș după reocuparea orașului de către URSS în aprilie 1944, evreii au găsit orașul devastat de război și casele distruse de bombe. Majoritatea lor a emigrat în Israel. Cimitirul a
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
moderne,moară cu valțuri pe apă și cu motor cu explozie,utilaje de timplarie complexe aduse din Viena,utilaje de agricultură batoze,tractoare,teascuri de vin,cazane de rachiu industriale,toate acestea aduc la sfîrșitul anilor 1949 numai necazurii;arestări,deportări în Bărăgan,domicilii forțate,colectivizarea iar apoi duc la desfințarea acestei comune cu peste 700 de ani de atestare. Au fost naționalizate toate familiile deportate și familia timplarului Raica Ion,în urma colectivizării forțate au fost naționalizate toate mijloacele de producție
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
dus la revoluția anticomunistă din Ungaria. După reprimarea revoluției, văduva lui Rajk s-a refugiat cu fiul ei László Rajk jr. și împreună cu Imre Nagy, la ambasada iugoslavă. A fost arestată alături de prim-ministrul revoluției, iar János Kádár a dispus deportarea văduvei și a copilului pentru doi ani în România.
László Rajk () [Corola-website/Science/301202_a_302531]
-
Superioară, Hessa. Fiecare a primit un lot ce casă, 34 jugăre de pământ, materiale de construcții și li s-au acordat diverse privilegii și scutiri de impozite. Epidemia de ciumă din 1831-1836 a ucis un număr mare de locuitori. În timpul deportărilor în Bărăgan, localitatea a fost una dintre cele mai afectate din întreg Banatul, nu mai puțin de 559 de persoane fiind deportate (circa un sfert din totalul populației). Exodul germanilor s-a produs de-a lungul perioadei comuniste și în
Bulgăruș, Timiș () [Corola-website/Science/301346_a_302675]
-
exclusiv german s-a păstrat până la al doilea război mondial, nefiind influențat de administrația românească interbelică. O dată cu războiul, unitatea demografică a germanilor se sparge, din diferite motive: încorporarea în armata germană și moartea pe front, persecuțiile politice care au urmat, deportările în Siberia, refugierea în Germania, etc. După instalarea sistemului comunist, numărul germanilor din România în general și din Iecea Mică în special, a început să scadă vertiginos. Între 1951-1956 au fost deportate în Bărăgan 122 de persoane, majoritatea germani. În
Iecea Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301369_a_302698]
-
Chizătău la est. Iosifalău a fost înființat în 1882 de coloniștii germani (șvabi bănățeni). Pe la 1900 mulți dintre aceștia au emigrat în America, în special în statul Dakota de Nord. Comunitatea germană s-a diminuat ulterior, datorită războiului, apoi a deportărilor, pentru a ajunge aproape complet dispărută datorită emigrarărilor în Germania, atât din perioada comunistă dar și de după 1990, când s-au strămutat acolo și ultimii germani rămași.
Iosifalău, Timiș () [Corola-website/Science/301370_a_302699]
-
comuna a fost ocupată de germani. După trei zile au plecat, revenind în ziua de 22 septembrie, ora 6 seara și au plecat în ziua de 23 septembrie, ora 4 după-amiază." Conform unei Directive date în 1951 s-au făcut deportări în Bărăgan. Zona de dislocare a elementelor periculoase sau care puteau deveni periculoase pentru regimul comunist nu a cuprins și Jebelul, deoarece se afla la o distanță mai mare de 25 km față de frontiera cu Iugoslavia. Totuși, nici jebelenii nu
Comuna Jebel, Timiș () [Corola-website/Science/301372_a_302701]
-
o dată cu revoluția de la 1848, fapt care a permis dezvoltarea așezământului. A urmat o perioadă de prosperitate care s-a menținut relativ constantă, independent de schimbările politice din Banat. Aceasta a fost abrut întreruptă de al doilea război mondial. Au urmat deportări în Rusia, apoi deportările în Bărăgan și în final colectivizarea. Aceasta a dat o lovitură gravă localnicilor, majoritari germani, care se ocupau cu succes de agricultură. Atât casele cât și pământurile lor au trecut în proprietatea statului. Totuși, la scurt
Uihei, Timiș () [Corola-website/Science/301405_a_302734]
-
fapt care a permis dezvoltarea așezământului. A urmat o perioadă de prosperitate care s-a menținut relativ constantă, independent de schimbările politice din Banat. Aceasta a fost abrut întreruptă de al doilea război mondial. Au urmat deportări în Rusia, apoi deportările în Bărăgan și în final colectivizarea. Aceasta a dat o lovitură gravă localnicilor, majoritari germani, care se ocupau cu succes de agricultură. Atât casele cât și pământurile lor au trecut în proprietatea statului. Totuși, la scurt timp după aceea, proprietatea
Uihei, Timiș () [Corola-website/Science/301405_a_302734]
-
Surprinși de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care 3 au fost uciși, 2 răniți și capturați de sovietici. Restul grupului (inclusiv 5 răniți) a reușit să ajungă la Rădăuți. Drept represalii, autoritățile sovieto-ucrainene au ordonat arestarea și deportarea tuturor rudelor celor 105 de persoane în Siberia. A urmat o altă încercare de refugiere în România a peste 100 de persoane din localitățile Mahala, Ostrița, Horecea și alte câteva sate, aceștia având mai mult noroc și reușind să treacă
Masacrul de la Fântâna Albă () [Corola-website/Science/301418_a_302747]
-
declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini. Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, populația românească a regiunii Cernăuți a scăzut cu 75,000 de persoane între recensământul românesc din 1930 și primul recensământ Sovietic în 1959. S-a afirmat că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare
Masacrul de la Fântâna Albă () [Corola-website/Science/301418_a_302747]
-
data de 12 aprilie 2011, Camera Deputaților a adoptat propunerea legislativă nr. 796/2010 prin care data de 1 aprilie se instituie drept "Zi națională de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie". În anul 2015 deputatul Eugen Tomac a susținut constituirea unei Comisii parlamentare pentru restabilirea adevărului istoric în privința masacrului de la
Masacrul de la Fântâna Albă () [Corola-website/Science/301418_a_302747]
-
mai afla un dispensar, care se ocupa de sănătatea locuitorilor comunei Costești și a muncitorilor forestieri, condus cu multă pasiune de o doctoriță-călugăriță, aceasta fiind trimisă la studii de obștea de călugărițe. La 10 septembrie 1948, regimul comunist ia măsura deportării a două sute de călugărițe greco-catolice de la mănăstirile din Obreja și Jucu la Mănăstirea Bistrița, unde au fost supuse presiunii de a abandona Biserica Română Unită cu Roma. După câtva timp stareța ortodoxă a informat autoritățile comuniste că mai multe maici
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
cu ajutorul inspectorului Clockner din Sibiu, se reabilitează biserica. În anul 1734, sub domnia lui Carol al VI-lea, Împărat Roman, din ținuturile aflate sub dominația Casei de Habsburg au fost deportați în Transilvania protestanții ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Deportarea celor peste 800 de persoane, din care în jur de 200 din Carintia, a fost mascată sub denumirea germană de "Transmigration". Aceștia s-au stabilit în trei sate din apropiere de Sibiu: Neppendorf (Turnișor, azi cartier al Sibiului), Großau () și
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
francezi, olandezi, britanici și portughezi asupra suveranității și delimitării teritoriului francez. Tentativele de colonizare continuă și în secolul XVIII dar cele mai multe eșuează din cauza lipsei infrastructurilor de primire a colonilor și datorită bolilor tropicale. În urma Revoluției franceze teritoriul devine loc de deportare al prizonierilor și al deținuților politici. În perioada Războaielor napoleoniene Guyana este ocupată de către portughezi, dar este eliberată odată cu abdicarea lui Napoleon. În urma eliberării sclavilor la jumătatea secolului XIX regiunea duce o lipsă acută de forță de muncă, astfel că
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
un număr de 332.500 de persoane au fost deportate din teritoriul anexat de URSS în 1940: români, ruși albi (antibolșevici), refugiați care fugiseră din URSS, minorități religioase, dintre care 47.000 mai erau incă în viață, în locurile de deportare, în 1954. Aceasta reprezintă o medie de 90 de persoane pe zi sau 2700 pe lună, dar practic deportările se efectuau în valuri, în funcție de disponibilitatea materialului feroviar și rutier. Conform cercetărilor istoricului american Rudolf Joseph Rummel, de la Universitatea din Hawaii
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
albi (antibolșevici), refugiați care fugiseră din URSS, minorități religioase, dintre care 47.000 mai erau incă în viață, în locurile de deportare, în 1954. Aceasta reprezintă o medie de 90 de persoane pe zi sau 2700 pe lună, dar practic deportările se efectuau în valuri, în funcție de disponibilitatea materialului feroviar și rutier. Conform cercetărilor istoricului american Rudolf Joseph Rummel, de la Universitatea din Hawaii : În total, după Rudolf Joseph Rummel, aproximativ 2.344.000 de persoane, în mare parte români, au fost deportate
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]