4,974 matches
-
cu tine. Nu simți ceva ciudat? — Nu, mi-e doar somn. — Eu simt. Tocmai simțise din nou cum vine moartea. — Știi, singurul lucru pe care nu mi l-am pierdut e curiozitatea. — N-ai pierdut niciodată nimic. Ești cel mai desăvârșit om pe care-l știu. — Doamne, femeile astea nu-nțeleg nimic. Pe ce te bazezi când zici asta? Pe intuiție? Asta pentru că tocmai atunci moartea se apropiase și-și așezase capul la picioarele patului de campanie, iar el Îi simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
anume drum ca să-l vezi.” (Ion Simionescu) În lunci Și în Delta Dunării Citiți cu atenție textele: „ Delta!...o imensă pace. O pace infinită. O vastă întindere cu apă și stuf... Vastă și reconfortantă, inspirând o liniște și un calm desăvârșit”. (E. Panighiant, Delta Dunării) ...ce este delta...O neîntreruptă rostogolire de ape, o înșiruire de grinduri și coliere de lacuri, o întreagă gamă de aspecte variate-pământuri plutitoare și ostroave, întinderi nesfârșite de stuf, păduri care pot fi de stejar ca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să Îl țină nemișcat, iar Moff Îngenunche Încercând să-i bage un băț În gură. Nu, nu! strigă Heidi, nu așa se face. Dar nu au auzit-o, așa că i-a Împins și a Înșfăcat bățul aruncându-l. Ea, ipohondra desăvârșită, făcuse trei cursuri de prim ajutor, și era singura care știa că metoda celorlalți era nu numai Învechită, ci de-a dreptul periculoasă. Nu-l țineți! Vocea Îi era atât de autoritară că se mira și ea. —Luați-l de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bine făcut, e foarte sigur pe el atunci când vorbește. Memoria sa e înspăimântător de bună. „Nu e cam dubios că vă amintiți atât de clar, până și cele mai mici detalii?“ - îl suspectau polițistii care investigau cazul. Acasă este stăpânul desăvârșit, un tată sever care și-a crescut cei trei copii ca în armată, fără ca vreunul să îndrăznească să se opună. Anul trecut s-a întâmplat ceva neobișnuit. Nu vreau să las impresia că este o persoană care vede numai drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Pentru cei „din afară“ nu era decât o poveste fără fond. Dar, de fapt, pentru „inițiați“, narațiunea avea o consistență violentă: „Să luptăm și să vărsăm sânge pentru ceva.“ Din această perspectivă, într-un sens limitat, Asahara era un povestitor desăvârșit care s-a dovedit capabil să anticipeze atmosfera din prezent. Nu îi era frică - în mod conștient sau nu - de faptul că ideile și imaginile lui erau doar niște deșeuri. În mod deliberat, el a pus cap la cap băcăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au nici o logică lucrurile despre care vorbesc ei. - Când spuneți sfârșitul vă referiți la ștergerea completă a sistemului actual. Resetare. Dorința de a apăsa butonul de resetare al vieții. Mi-l imaginez ca pe un catharsis, ca pe o pace desăvârșită. Mai înainte am citit într-o carte interviurile unor copii de școală generală despre incidentul Miyazaki. Un copil spunea: «Domnul Miyazaki era deștept și, pentru că știa ce se întâmplă cu oamenii, credea că poate face orice.» Am fost uimit. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
extrem de spectaculoasă. În primul rând, s-a prevăzut ca în locul manualelor școlare care după spusele președintelui sunt greoaie, se vor distribui gratuit reviste PlayBoy, ce vor fi lunar reeditate și subvenționate corespunzător de la bugetul statului. Băsescu, un mare fan desăvârșit al acestor reviste încă de pe când călătorea pe corabia sa pe mările lumii, este convins că astfel va fi formată o cultură generală solidă, absolut necesară creării omului de tip nou, a alegătorului perfect care votează doar cu cei haioși
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
așa de hotărâtă. I-am vorbit, dar nici nu mă asculta, ca și cum aș fi fost un străin. Noroc că a fost la noi Dascălul care prin prezența lui caraghioasă (și venirea lui la noi a fost curiozitate grosolană sau finețe desăvîrșită?) a reușit s-o domolească. Dascălul, fără să știe, e un erou căruia îi datorez viața și fericirea mea. Seara, a trebuit să țin o conferință și am avut un succes mare. Ea exalta de fericire. O întrebai: - Nu era
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nici o soluție omenească, se vede deodată în fața propriei morți. Iar ceea ce se petrece după aceea nu depinde în nici un fel de voința omului. Să revedem fiecare labirint în parte, ignorând deocamdată ce spune Borges în alt loc, anume că labirintul desăvârșit pare să-l constituie lumea însăși. Primul dintre ele este construit astfel încât să ducă la rătăcirea definitivă a celui care s-ar vedea pe coridoarele sale. Absolut nimeni, nici măcar îndrăznețul rege, nu ar fi putut să-l străbată în așa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să doarmă o noapte în casa părăsită, caută să înțeleagă ce anume s-ar fi întâmplat cu cel ascuns acolo. Nu ar fi avut motive să ridice un asemenea edificiu câtă vreme lumea însăși este un labirint - și încă unul desăvârșit. Apoi, orice labirint ascunde în centru o făptură monstruoasă, precum minotaurul. Poate fi asemeni unui om cu cap de taur, sau invers, asemeni unui taur cu cap de om, cum l-a imaginat Dante. Dar poate fi și în felul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vrut să ți-l arăt pe al meu, care nu are scări pentru a le sui, nici porți pentru a le forța, nici ziduri care să-ți oprească mersul, nici coridoare să-ți obosească pașii.“ Într-adevăr, indeterminarea deșertului este desăvârșită. Nu se lasă cuprinsă în nici un fel, însă cuprinde imediat și cu totul pe cel părăsit acolo. Nu suportă limitele unui orizont de constituire, nici perspectiva unui anumit eu. Distincțiile obișnuite, precum cea între aici și acolo, își pierd orice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
însuși. În consecință, pentru a vorbi cu privire la sensul ființei trebuie să accepți ceea ce suspendă nu doar opinia comună, ci deopotrivă logica obiș nuită, noncontradictorie, regăsind o anume libertate față de aceasta. Însă cu adevărat de limită va fi reflecția cu privire la ființa desăvârșită în ea însăși, act pur sau viață divină (XII, 1071 b - 1072 b). În această privință, chestiunile se complică aproa pe la nesfârșit. Pe de o parte, afirmă Aristotel, te trezești în fața multor teze ciudate, nu poți trece cu vederea „toate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu ș i-ar fi asumat apărarea lor; și nu e vorba de niște filozofi de doi bani, ci de unii deosebit de inteligenți, care sunt în stare să distingă consecințele logice de contradicții, care, într un cuvânt, sunt soco tiți desăvârșiți și perfecți“ (II, 72). E aproape uluitor ce spune aici, vorbind despre acei filozofi ce nu sunt nicidecum „de doi bani“! Unor vise complet bizare le răspund acele minți care, deși cunosc bine logica, nu se feresc totuși de-a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
așteaptă să întrevadă subtextul povestirii ar pu tea crede și altceva. Inspirat de noii profeți ai nimicului, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în cele din urmă vidul legii, nimicul ei ca atare. Are în față vanitatea ei desăvârșită, vegheată dintotdeauna de credința celor care o caută și de puterea celor care o ascund. Fără credința celor dintâi și voința celorlalți, legea nu ar avea semnificație. Căci nu ar exista acel șir nesfârșit de uși și paznici care să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ar fi în joc spu sele unui copil uluit de ceea ce poate să vadă. Ca și în alte ca zuri, apocriful chinez anunță arbitrarul, practică haosul ca atare. Însă față de alte încercări, cu intenție savantă, o face într-o manieră desăvârșită, liberă. În consecință, nu aș crede că te poți opri la aspectul alogic al enumerării sale. Nu poți lăsa deoparte seninătatea lui Borges, umorul său eterat, jocul simplu în care își atrage cititorul. În fond, ce poți aștepta atunci când ți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nici o soluție omenească, se vede deodată în fața propriei morți. Iar ceea ce se petrece după aceea nu depinde în nici un fel de voința omului. Să revedem fiecare labirint în parte, ignorând deocamdată ce spune Borges în alt loc, anume că labirintul desăvârșit pare să-l constituie lumea însăși. Primul dintre ele este construit astfel încât să ducă la rătăcirea definitivă a celui care s-ar vedea pe coridoarele sale. Absolut nimeni, nici măcar îndrăznețul rege, nu ar fi putut să-l străbată în așa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nevoiți să doarmă o noapte în casa părăsită, caută să înțeleagă ce anume sar fi întâmplat cu cel ascuns acolo. Nu ar fi avut motive să ridice un asemenea edificiu câtă vreme lumea însăși este un labirint - și încă unul desăvârșit. Apoi, orice labirint ascunde în centru o făptură mon struoasă, precum minotaurul. Poate fi asemeni unui om cu cap de taur, sau invers, asemeni unui taur cu cap de om, cum la imaginat Dante. Dar poate fi și în felul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acum, Atotputernicul a vrut să țil arăt pe al meu, care nu are scări pentru a le sui, nici porți pentru a le forța, nici ziduri care săți oprească mersul, nici coridoare săți obosească pașii.“ Într adevăr, indeterminarea deșertului este desăvârșită. Nu se lasă cuprinsă în nici un fel, însă cuprinde imediat și cu totul pe cel părăsit acolo. Nu suportă limitele unui orizont de constituire, nici perspectiva unui anumit eu. Distincțiile obișnuite, precum cea între aici și acolo, își pierd orice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
însuși. În consecință, pentru a vorbi cu privire la sensul ființei trebuie să accepți ceea ce suspendă nu doar opinia comună, ci deopotrivă logica obiș nuită, noncontradictorie, regăsind o anume libertate față de aceasta. Însă cu adevărat de limită va fi reflecția cu privire la ființa desăvârșită în ea însăși, act pur sau viață divină (XII, 1071 b - 1072 b). În această privință, chestiunile se complică aproa pe la nesfârșit. Pe de o parte, afirmă Aristotel, te trezești în fața multor teze ciudate, nu poți trece cu vederea „toate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dacă filozofii nu șiar fi asumat apărarea lor; și nu e vorba de niște filozofi de doi bani, ci de unii deosebit de inteligenți, care sunt în stare să distingă consecințele logice de contradicții, care, într un cuvânt, sunt soco tiți desăvârșiți și perfecți“ (II, 72). E aproape uluitor ce spune aici, vorbind despre acei filozofi ce nu sunt nicidecum „de doi bani“! Unor vise complet bizare le răspund acele minți care, deși cunosc bine logica, nu se feresc totuși dea avea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
așteaptă să întrevadă subtextul povestirii ar pu tea crede și altceva. Inspirat de noii profeți ai nimicului, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în cele din urmă vidul legii, nimicul ei ca atare. Are în față vanitatea ei desăvârșită, vegheată dintotdeauna de credința celor care o caută și de puterea celor care o ascund. Fără credința celor dintâi și voința celorlalți, legea nu ar avea semnificație. Căci nu ar exista acel șir nesfârșit de uși și paznici care săi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca și cum ar fi în joc spu sele unui copil uluit de ceea ce poate să vadă. Ca și în alte ca zuri, apocriful chinez anunță arbitrarul, practică haosul ca atare. Însă față de alte încercări, cu intenție savantă, o face întro manieră desăvârșită, liberă. În consecință, nu aș crede că te poți opri la aspectul alogic al enumerării sale. Nu poți lăsa deoparte seninătatea lui Borges, umorul său eterat, jocul simplu în care își atrage cititorul. În fond, ce poți aștepta atunci când ți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acestei experiențe înspăimîntătoare și iraționale. El descoperă sentimentul de spaimă în fața sacrului, a acelui mysterium tremendum, a acelei majestas care emană o putere copleșitoare; descoperă de asemenea teama religioasă de un mysterium fascinans, în care înflorește ființa în plenitudinea ei desăvârșită. Otto desemnează toate aceste experiențe prin termenul de numinoase (din latinescul numen, "zeu"), pentru că sânt determinate de revelația unui aspect al puterii divine. Numinosul este un fel de ganz andere, ceva cu totul deosebit, care nu are nimic omenesc și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adânc în regiunile inferioare. Câteva exemple vor fi suficiente. Vom încerca apoi să integrăm toate aceste aspecte diferite ale aceluiași sistem de simboluri și vom vedea mai limpede cât sânt de coerente aceste concepții tradiționale despre Lume. Capitala Suveranului chinez desăvârșit se află în Centrul Lumii: în ziua solstițiului de vară, la amiază, gnomonul nu trebuie să facă umbră.9 Același simbolism se întîlnește la templul din Ierusalim: stânca pe care fusese înălțat era "buricul Pămîntului". Pelerinul islandez Nicolaus de Therva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
existența de la capăt cu rezerva de forțe vitale intactă, așa cum era ea în clipa când venise pe lume. Cele două elemente sânt importante pentru că ne dezvăluie secretul comportamentului omului religios față de Timp. Timpul sacru și puternic fiind Timpul originii, clipa desăvârșită în care s-a făurit o realitate și în care această realitate s-a manifestat pe deplin, pentru prima oară, omul se va strădui periodic că ajungă din nou în acest Timp originar. Pe această reactualizare rituală a lui illud
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]