4,161 matches
-
Martiriul lui este fața luminoasă a Basarabiei din acești ani, obrazul curat, nepătat de lașitate și indiferență. Din câte se întâmplă aici, aceasta este imaginea pe care au reținut-o străinii; restul, am impresia, încape într-o paranteză greu de descifrat, peste care se trece cu scârbă. martie, 1997 În săptămânalul Mesagerul de la Chișinău, nr.5/1997, cineva care semnează curajos cu inițialele I.N. face o tardivă și malițioasă lectură a Contrafortului din decembrie 1996, întitulându-și decisiv-sentențios reflecțiile „Recviem pentru optzecism
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
altele. O cursă nebunească, iscată ca din senin, din Înseninarea involuntară a spiritului care se mărturisește Într-un confesional obscur, neștiut, ce-și construiește propria biserică pe măsură ce prinde el Însuși contur. Enigma jurnalului intim - dacă există vreuna - nu poate fi descifrată dacă nu vom Începe investigarea cu exteriorul: cu nevăzuta, mortuara catedrală de cuvinte care Îl ține prizonier. Jurnale de dincolo de mormânt (I)tc "Jurnale de dincolo de mormânt (I)" Complexul lui Faust Dacă ia drept reper sinceritatea, și numai sinceritatea, instituită
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de la vârsta de douăzeci de ani. Uluitoarea complexitate a relației lui Drieu cu moartea provine și din imensa plăcere de a savura nu numai gustul amețitor al dispariției, dar și reacția celor care Îi vor supraviețui. În labirinticele lui fantasme descifrăm o psihanalizabilă teamă că va fi uitat, că numele său va dispărea odată cu ultimul cuvânt pe care Îl va fi rostit: Poate că dușmanii mei se tem de moartea mea, pentru că un mort e un martor primejdios, un rival teribil
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conținutul său. Altfel spus, demersul creator (sau numai scriptic) devine semnificativ (adică purtător de valoare estetică) prin Însăși simpla sa existență! Magia „profunzimilor ultime” În ce privește intimul, a vedea În acesta doar mesajul (altfel spus, calea, direcția, ruta) și a nu descifra și un conținut pare, din nou, o injustiție, ale cărei consecințe practice pot fi extrem de ușor cuantificate. De altfel, propoziția imediat următoare demonstrează discutabilul mecanism al deducțiilor lui Pierre Reboul: dacă indicibilul este echivalat cu Însăși substanța sa (care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
va Întâmpla, ele se Întâlnesc În scurtul portret În partidă dublă, generator și țintă ale textului de jurnal. Eul despicat Ca și jurnalul Însuși, autoportretul se realizează În timp. El nu e o creație simultană și nici nu poate fi descifrat - ca un tablou, de pildă - instantaneu. Autoportretul literar e mai apropiat de piesa muzicală decât de oricare altă formă artistică. El are nevoie de o anumită ritmică și, mai ales, de o desfășurare temporală. El nu e simultaneitate, ci acumulare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care separă o zi de alta, segmentarea aproape mecanică a porțiunii zilnice din jurnal fluidizează până la prolixitate o materie pe care autorul ar vrea-o concentrată și plină de expresivitate. Eul privitor Un autoportret - mai degrabă un autoportret involuntar - putem descifra totuși În orice jurnal. Dar el nu corespunde liniilor pe care voia autorul să le imprime. Chiar În cazurile În care funcțiile jurnalului conțin o clară direcționare În sensul prospectării și autoscrutării (pentru Charles du Bos, de pildă, jurnalul Îndeplinește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
zilnic În pagină. Însă din perceperea condiționată temporal a jurnalului provine și unul din inconvenientele sale majore: autoportretul din jurnal e o creație ea Însăși temporală, nu „obiectuală” ori spațială, ca În artele plastice. El e creat „În timp” și descifrat „În timp”. Deși mai puțin expresiv, reflectând cu infinit mai multă strălucire chipul portretizat, imaginea din jurnalul intim e o dispunere muzicală, care modulează ritmul interior și fluxul mărturisirii. Dimensiunea plurală a autoportretului se relevă, desigur, prin actul lecturii, redimensionându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de a depune mărturie prin scris. Trei entități Autoportretul, așa cum apare el În jurnalul intim, se organizează, de regulă, În jurul a trei entități. Cea dintâi este o componentă morală. Este forma cea mai complexă, mai greu de supravegheat și de descifrat. Într-adevăr, cum pot fi aduse la același numitor și catalogate Într-o singură direcție a confesiunii, notațiile pline de disperare ale Virginiei Woolf și ariditatea unor note cvasi-contabilicești, din Jurnalul lui Liviu Rebreanu? Dar emfaza aproape adolescentină din notele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Într-un conflict ireductibil. Tipologic vorbind, jurnalul intim este un gen confesiv al cărui traseu poate fi descris ca linear, discontinuu și acut subiectiv. În ciuda presupusei lipse de obiectivitate, autoportretul se dovedește, la lectură (singura modalitate prin care poate fi descifrat) o construcție fundamental obiectivă. Aduse la lumină, trăsăturile de subiectivitate se metamorfozează instantaneu: din documente ale apărării, ele devin documente ale acuzării. Cu alte cuvinte, oricâtă subiectivitate, oricâtă lipsă de realism ar proba scriitorul atunci când Își face autoportretul, toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
vreo șansă de a fi anexat spațiului mai general al literaturii, atunci, fără Îndoială, autoportretul e locul privilegiat prin care masa informă a digresiunilor și a fragmentelor confesive se coagulează Într-o structură retorică de tip tradițional, În filigranul căreia descifrăm imaginea scriitorului reflectându-se În oglinda de cuvinte pe care o generează și de care e generat. Note (1) Béatrice Didier, „Autoportrait et journal intime”, in Corps écrit, 5, P.U.F, Paris, 1983, p. 168. (2) Philippe Lacoute-Labarthe, Portrait
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
observat de multă vreme (Béatrice Didier 1, Michel Foucault 2) că principalul adversar al jurnalului intim este timpul. Timpul, care se opune, pe de o parte, persoanei și, pe de alta, scriiturii. „Genetica literară” aplicată În studiul jurnalelor, unde se descifra adeseori doar partea vizibilă a unui proces mai amplu și omogen de elaborare a operei scriitorului, se transformă, tot mai mult, În probă a existenței genului literar ca atare. Paradoxul face ca, În acest caz, metoda să se substituie funcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a istoriei naționale 75. Manualele de istorie au rămas, în tot acest timp, un obiect predilect de critică, mai puțin de cercetare. Abia spre sfârșitul anilor '90 s-a conturat o direcție de analiză care depășește simplul denunț, căutând să descifreze modul în care ele ilustrează memoria colectivă, identitatea națională, conștiința istorică, reperele patrimoniale ș.a.m.d. Până la urmă, cărțile școlare au reușit să deschidă și în cazul românesc un orizont de lectură detensionat și competent. Beneficiind de acumulările istoriografice ale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Omul trăiește într-o "pădure de simboluri" ce compun (Baudelaire, Correspondances) o ordine familiară. Lumea naturală este dublată de SEMIOSFERA, de imperiul semnelor, al culturii în genere pe care ființa umană "animal simbolic" (E. Cassirer) este chemată să le citească, descifreze, utilizeze, prelucreze. La început a fost cuvîntul. Poate semnul. Universul magic sau religios este integral semiotizat; totul semnifică: stelele, liniile mîinii, designul apartamentului, (All the universe is perfused with signs, if not composed exclusively of signs va afirma într-o
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe care Yourcenar le scrisese în anii '30, inspirate de Rembrandt, El Greco și Dürer. Rezultatul este o carte remarcabilă, deși încă neapreciată. Referințele la artiștii renascentiști și stilurile lor de reprezentare sunt prea dificile pentru ca cititorul obișnuit să le poată descifra. Povestea titlu, care se desfășoară în zilele noastre, pleacă de la povestirea despre Rembrandt și o dezvoltă mai amplu. Protagonistul este Nathanaël, un tânăr care își asigură accesul în rândurile servitorilor familiei Van Herzog, de pe o insulă frisiană îndepărtată. Își creează
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
acest capitol, atrage atenția asupra caracterului elitist pe care parodia, datorită manifestărilor ei recente, a ajuns să-l dezvolte, întrucât nu în toate cazurile sunt împărtășite codurile necesare înțelegerii sale atât de către cel care încifrează, cât și de către cel care descifrează. Un element organic discutării subiectului este și importanța cu totul specială acordată, în interiorul parodiei literare, cititorului. Spre deosebire de rolul pe care-l joacă în alte fenomene literare, unde este redus la calitatea de "simplu spectator al textului", aici gradul său de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aparte, ele nu mai reprezintă doar o emblemă sonoră, ci implică și caracterizarea ca semn al coerenței personajului. Accentul pus, ulterior, pe criticarea anumitor moravuri ale liberților îmbogățiți peste noapte este justificat chiar de desemnarea prin nume a lui Trimalchio, descifrată de același Eugen Cizek: "Tri (triplu) reprezintă un prefix burlesc, aproape plautin; malchio a fost interpretat în diferite moduri. O glosă îl echivalează cu prost sau infatuat. Unii cercetători au demonstrat că termenul este de origine semitică și că înseamnă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
observă, în "Textul constelat" din volumul S/ Z, că: Textul poate fi comparat cu un cer, întins și adânc deopotrivă, neted, fără granițe și puncte de reper; asemeni augurului ce decupează pe cer cu vârful bastonului un dreptunghi imaginar ca să descifreze sensuri urmărind zborul păsărilor, comentatorul decupează de-a lungul textului zone de lectură, pentru a observa migrația sensurilor, dezvăluirea codurilor, înlănțuirea citatelor"325. Din starea de "plutire" pe care o poate institui în cititor un (oarecare) text "rememorându-le" pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fi identificați în orice comunitate, cu precădere în acelea emigrante recent, însă reprezintă doar o mică parte, o minoritate. O lume complexă deci. Contradictorie. Pentru a o cunoaște nu este suficientă o singură carte. Este un univers ascuns, dificil de descifrat, pe care nici politica italiană (care tinde să-l instrumentalizeze), nici aceea de la București (care tinde să-l ignore), nu au un real interes să-l cunoască. Și totuși românii reprezintă componenta străină cea mai numeroasă dintre cele prezente în
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
sau ploaie. Aici au venit de-a lungul timpului, într-un roi de limbi și de etnii diferite, tineri și tinere din țările de Est, în căutarea unui viitor. Din partea acestei mulțimi aparent omogene ne parvine un zumzet dificil de descifrat. Cu toate acestea, cine a învățat să distingă pronunția, ritmul vorbirii, inflexiunile dialectale, mimica comunicării cotidiene ar descoperi anumite diferențe. Conform Institutului Național Român de Statistică, marea parte a emigrației a plecat anterior, și poate pleacă și în acest moment
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
rus nu obosește să repete că, oricât de absurd ar părea, în lumea recluziunii fericirea este posibilă. Sub semnul acestui adevăr, probat nu numai de opera lui Soljenițin, dar și de propria lui viață, cartea Ceciliei Maticiuc a ales să descifreze sensul particular al schițelor, povestirilor, romanelor, precum și al "studiului artistic", cum își subintitulează autorul scrierea Arhipelagul Gulag, mergând dinspre operă spre autor, pentru a se reîntoarce la operă, conferind demersului său analitic o deschidere spre "exemplaritate", ce elimină din capul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Spurcăciune!"145. În virtutea constituirii unei adevărate națiuni a deținuților, cu o limbă proprie și cu un comportament specific, membrii se pot recunoaște cu ușurință chiar în afara lumii lagărului. În spital, Oleg Kostoglotov face de mai multe ori dovada acestui fapt, descifrând o serie de atitudini și cuvinte ce funcționează ca niște parole. El recunoaște în femeia de serviciu Elizaveta Anatolievna un om cultivat și rafinat, care a avut de suferit din cauza regimului opresiv; chirurgul Lev Leonidovici se trădează printr-o expresie
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dosarele de pe masă ale doctoriței. Naratorul precizează: "Adevărul era că pe masă zăcea un dosar gros, plin cu foi bătute la mașină. Inscripția de pe dosar era întoarsă cu susu-n jos față de Kostoglotov, dar, de-a lungul discuției, apucase s-o descifreze și să reflecteze la ea"299. Explicațiile naratorului din nuvela O zi din viața lui Ivan Denisovici au drept scop tot o "traducere". Lumea lagărului, cu legile ei, este complet necunoscută cititorului, de aceea naratorul, bun cunoscător al acestei lumi
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
investigațiile subiectelor legate de activitatea informativă și contrainformativă a organismelor de specialitate românești (dar nu numai) în epoca celui de-al doilea război mondial au prezentat ori vor prezenta un permanent „miraj” pentru toți cei care se vor strădui să descifreze faptele și fenomenele petrecute „în umbră”, deși ele au influențat - adeseori decisiv - desfășurarea în ansamblu și chiar deznodământul conflagrației. În mod cu totul special, mai ales în urma „deschiderii” arhivelor românești după evenimentele din 1989-1990, cercetările în domeniul Serviciilor de informații
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
sau SIE. Fără a schimba însă parametrii problematicii, perioada celui de-al doilea război mondial prin care a trecut România, reconstituirea și analiza ei istorică, nu poate fi dispensată de studiul evenimentelor de pe frontul secret ale căror acțiuni pot fi descifrate și restituite publicului doar din sursele arhivistice ale serviciilor secrete românești și externe. Unica cerință rămâne însă prelucrarea lor critică. Este știut că organismele informative, ca parte componentă în structurile oricărui stat, au avut un rol determinant, uneori decisiv, în
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
practică a problematicii elementelor sale componente, a proceselor implicate și a concretizării în documente curriculare specifice. În fond, cercetarea problematicii curriculumului este una de descoperire a semnificațiilor sale pentru practica educațională (Short, 1991, pp. 1-2) și nu face decât să descifreze traducerea așteptărilor educației în școală și să clarifice: • conceptele centrale utilizate, • modurile de organizare și metodele de realizare, • rolul variaților factori interni și externi, • condițiile de succes în practică, • descrierea restricțiilor, • precizarea procedurilor de implementare, • stabilirea problemelor de evaluare cu
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]