11,536 matches
-
la bază două justificări: prima, a da profesioniștilor contabili Și utilizatorilor situațiilor financiare timp pentru a câștiga experiență în utilizarea modelului bazat pe valoarea justă; a doua, a da timp țărilor cu piețe imobiliare Și profesii de evaluare mai puțin dezvoltate să se perfecționeze. Totuși, în situația în care entitatea alege modelul evaluării la cost, informații privind valoarea justă a investițiilor imobiliare trebuie prezentate în anexe. O altă întrebare apare: pentru ce IAS 40 cere entităților care optează pentru evaluarea la
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
creativității, arăta că "până nu demult se credea că o persoană este fie creatoare, fie neacreatoare și că, în această privință, nu este nimic de făcut. Dar acum, cercetarea științifică a stabilit că aptitudinile creatoare pot fi deliberat și măsurabil dezvoltate." Aceasta nu înseamnă negarea influențe lor ereditare, dar rolul lor este mai redus față de cum s-a crezut în trecut. Totodată, factorii ereditari nu mai sunt considerați ca nemodificabili și opuși factorilor de mediu. Greșită este și concepția potrivit căreia
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
aptitudinile speciale există o corelație scăzută, nu se poate deduce aptitudinea de inteligență și invers. Putem întâlni indivizi cu un coeficient de inteligență foarte ridicat, dar fără aptitudini speciale deosebite, și indivizi înzestrați cu una sau mai multe aptitudini speciale dezvoltate, dar cu inteligența la limita normei sau sub nivelul acesteia. Rolul factorilor motivaționali și de personalitate Factorii intelectuali în exclusivitate nu reușesc să explice diferențele în capacitățile creative, aceștia fiind componente necesare, nu și suficiente. O mare parte din variația
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
de a elabora soluții, idei, răspunsuri ''ieșite din comun", nonconvenționale, este ingenios și inventiv în metodele pe care le folosește pentru rezolvarea diferitelor probleme. Originalitatea este, în fond, rezultatul a doi factori deosebiți: independența în gândire și imaginația creatoare puternic dezvoltată. Una dintre funcțiile psihice care joacă un rol hotărâtor în orice activitate creatoare este imaginația. Procesul creației nu poate fi conceput fără imaginație. Inteligența -joacă, de asemenea, un rol însemnat în activitatea creatoare, ea intervenind în decursul întregului proces de
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
publice de masă nu este explicată nici de urbanizare, nici de industrializare, având în vedere faptul că acestea au apărut mai întâi în țări cu o pondere mare a populației rurale, precum Austria sau Germania, în timp ce în țara cea mai dezvoltată în epocă, Marea Britanie, procesul a fost mult întârziat (Archer, 1979). Emergența proiectului statului național a creat premisele dezvoltării sistemelor de învățământ publice (Green, 1990). Statele aflate în această fază au recunoscut rolul-cheie al educației și au preluat rolul de pregătire
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
își are sursa în înțelegerea mistificată a arbitrarului puterii și a accesului diferențiat la resurse. Consacrarea ordinii sociale a fost, în Evul Mediu european, responsabilitatea Bisericii, care interpreta autoritatea seniorilor ca inspirată de justiția divină. Școlii îi revine, în capitalismul dezvoltat, rolul de a sanctifica diviziunea socială, prin prezentarea inegalităților dintre diferitele poziții care derivă din realizările școlare ca rezultat al unor determinări inevitabile produse de talentul, efortul și aspirațiile indivizilor. Cele mai avansate țări în organizarea sistemelor de învățământ de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
țările, indiferent de condițiile economice și sociale, au sporit proporția copiilor școlarizați atât la nivelul primar, cât și la cel secundar. Între 1950 și 1970, ratele de școlarizare în treapta primară au atins un nivel apropiat de 100% în țările dezvoltate, iar ratele pentru nivelul secundar au crescut de la 30 la 50%, în timp ce la nivel global rata brută de școlarizare în învățământul primar a ajuns la 102% în 19951. Figura 2. Evoluția ratelor brute de școlarizare în ciclul primar în câteva
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ciclul primar în câteva țări, între 1970 și 2003 (%) Sursa: Banca Mondială, 2005 Țările mai sărace, rămase în urma celor dezvoltate din punctul de vedere al ratelor de școlarizare, au făcut și ele progrese serioase în acest domeniu. În timp ce în țările dezvoltate ratele brute de școlarizare s-au plafonat în jurul valorii maxime (100%), rata brută de școlarizare în învățământul primar din țările în curs de dezvoltare a crescut în ritm accelerat, fiind cuprinsă în prezent între 60 și 80%, rata corespunzătoare ciclului
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
economică au produs scăderea acestui indicator sub 80% în deceniul următor. Figura 4. Evoluția ratelor brute de școlarizare în învățământul superior în câteva țări, între 1970 și 2003 (%) Sursa: Banca Mondială, 2005 În prezent, cele mai mari decalaje între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, grup în care includ din motive de simplitate a expunerii și România, se înregistrează în ceea ce privește cuprinderea în învățământul superior. Începând din 1991, România cunoaște o creștere exponențială a ratei de școlarizare în învățământul superior
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
5. Modele ale expansiuniitc "1.5. Modele ale expansiunii" Înainte de a aborda unele dintre explicațiile care vor să dea seama de dinamica efectivelor școlare din perioada postbelică, este rezonabil să recunoaștem limitele acestor creșteri: - populația școlarizabilă este finită. În țările dezvoltate, de exemplu, toți copiii între 5-6 ani și 11-12 ani sunt (virtual) școlarizați, ceea ce înseamnă că rata de creștere a ratei de școlarizare pentru aceste grupe de vârstă este 0; - numărul de indivizi școlarizabili în ciclurile secundar și superior depinde
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
se limitează mai ales la evoluția efectivelor înscrise în ciclul primar în multe dintre țările în curs de dezvoltare. În perioada de expansiune a sistemelor publice de învățământ obligatoriu din Europa, creșterea efectivelor înscrise în ciclul primar din țările europene dezvoltate a urmat de asemenea o curbă exponențială, precum se vede din figura 6, care indică evoluția numărului de școli elementare la 100 de elevi înscriși în aceste școli în Franța de-a lungul secolului al XIX-lea și care atestă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Franța de-a lungul secolului al XIX-lea și care atestă sporirea neîntreruptă, între 1810 și 1910, a accesibilității școlilor primare în această țară. Creșterea exponențială descrie destul de bine și evoluția efectivelor înscrise în învățământul superior în multe dintre țările dezvoltate și în cele ale Lumii a Treia în perioada postbelică. În realitate, dacă este să fim preciși, creșterile efectivelor din învățământul primar în secolul al XIX-lea și din cel superior în secolul XX din țările occidentale se pot reprezenta
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
că evoluția efectivelor școlare a atins pragul de saturație atunci când toți școlarizabilii de o anumită vârstă și dintr-un anumit ciclu sunt școlarizați. Acest model reproduce destul de bine evoluția efectivelor din învățământul primar și cel secundar în aproape toate țările dezvoltate, precum și în multe dintre țările în curs de dezvoltare. Un indicator foarte important este în aceste cazuri pragul de saturație. Există două situații: - toată cohorta de indivizi de o anumită vârstă este potențial școlarizabilă. În acest caz, pragul de saturație
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
1972, în timp ce rata de școlarizare pentru copiii din grupa de vârstă corespunzătoare clasei a VI-a fusese de doar 28% în 1950. Tot pe la mijlocul anilor ’70 s-au atins pragurile de saturație pentru școlarizarea în ciclul primar în toate țările dezvoltate, precum și în multe dintre țările în curs de dezvoltare. În schimb, limita de saturație pentru înscrierea în clasa a XII-a în Franța este de 28-30% și a fost atinsă la sfârșitul anilor ’70 (Cherkaoui, 1986). 1.6. Organizarea sistemelor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și între țări care au indici de dezvoltare asemănători. În mod evident, deosebirile dintre țările bogate și cele în curs de dezvoltare sunt mult mai importante, de vreme ce prioritățile de politică educațională și resursele disponibile sunt radical deosebite. Comparația între țările dezvoltate se poate realiza după cel puțin două criterii (Dougherty și Hammack, 2000): localizarea autorității decizionale în probleme educaționale și organizarea carierei școlare. Unele țări avansate din punct de vedere economic, precum SUA, Canada, Germania și Olanda, atribuie o mare competență
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
decizionale în probleme educaționale și organizarea carierei școlare. Unele țări avansate din punct de vedere economic, precum SUA, Canada, Germania și Olanda, atribuie o mare competență decizională în probleme educaționale autorităților provinciale sau locale și chiar școlilor. În majoritatea țărilor dezvoltate însă, deciziile importante privitoare la învățământ sunt luate de către autorități regulatoare centrale, de nivel național, de tipul ministerelor educației. Portugalia, Grecia și Norvegia sunt exemple de țări europene în care școlile au o autonomie decizională scăzută. Modelul cel mai frecvent
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în perioada postbelică, creșterile efectivelor școlare sunt explicabile și prin evoluții demografice. În țările occidentale, explozia postbelică a efectivelor școlare poate fi pusă pe seama fenomenului de baby boom1, adică pe seama sporului însemnat de natalitate care s-a înregistrat în țările dezvoltate imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial. Noile generații rezultate din baby boom ar explica într-o măsură suficientă creșterile evidențiate mai sus. În ceea ce privește fenomenele corespunzătoare din țările Lumii a Treia, explicația de factură demografică face trimitere la
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Chiar și în SUA, în perioada intrării în școală a generației baby boom s-au înregistrat frecvent aglomerări în școli și deficit de cadre didactice. Totuși, este evident că fenomenele demografice explică doar parțial dinamica populațiilor școlare. Astfel, în țările dezvoltate, după 1950, creșterea este constantă atât pentru școala primară, cât și pentru nivelul secundar, ritmurile creșterii demografice fiind diferite de cele ale efectivelor școlare. Concluzia pe care o implică aceste rezultate este că fenomenele demografice influențează evoluția efectivelor școlare în
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
funcționaliste, de tip conservator sau conflictualist, ce înțeleg schimbarea instituțională ca mecanism adaptativ, cei trei sociologi susțin că educația de masă s-a impus în contexte atât de diferite din punct de vedere politic (stat independent sau dependent), economic (țară dezvoltată sau în curs de dezvoltare) sau social (omogenitate etnică sau caracter multietnic) deoarece a devenit o caracteristică centrală a modelului occidental și, în consecință, mondial al statului națiune și a dezvoltării sale. Ca instituție, educația de masă occidentală implică următoarele
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
administratorilor a fost însă curând reafirmată, mai ales în Franța și Germania. Analizele sociologice ale universităților franceze din anii ’60-’80 efectuate de Bourdieu (1984, 1989) au furnizat un model de abordare a dinamicii interne a câmpului universitar din țările dezvoltate și a relațiilor acestuia cu mecanismele de dominație socială din țările respective. Volumul Homo Academicus (Bourdieu, 1984), care investighează factorii ce au dus la revoltele din 1968, arată că expansiunea demografiei școlare și transformările suferite de structura economică a mediului
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sau Talcott Parsons, alt celebru funcționalist, au constituit sursa de inspirație pentru savanții din școala funcționalismului tehnologic. Mai mult, formulările funcțiilor educației în cadrul acestei școli reiau, în alt limbaj, punctul de vedere funcționalist. Pentru tehnofuncționalism, oferta unui sistem educativ puternic dezvoltat este un răspuns la cerințele (imperativele funcționale) ale producției industriale, în condiții de boom economic și tehnologic: - dezvoltarea resurselor umane ale unei națiuni industriale; - selecția și alocarea justă a acestor resurse; - realizarea coeziunii sociale prin transmiterea către noile generații a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de capital uman se referă la faptul că oamenii investesc în ei înșiși prin educație, formare, îngrijire sau alte activități care le sporesc veniturile viitoare prin creșterea câștigurilor pe întreaga durată a vieții (Woodhall, 1997). Conceptul a fost prima oară dezvoltat de economistul american Theodore Schultz (1961), care a tratat cheltuielile educaționale ca formă de investiție. Între lucrările cele mai importante produse de această orientare este volumul Capitalul uman, publicat și în limba română, al lui Gary Becker 1 (1997), care
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
are efecte inegalitare. Cele mai mari rate de revenire se înregistrează în țările Americii Latine, în Caraibe și în cele din Africa Subsahariană, în timp ce indicii au valorile cele mai mici în țările europene, din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, precum și în țările dezvoltate membre ale OECD - Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Comparând ratele de revenire în timp, se constată un declin de aproape un punct procentual în condițiile creșterii nivelului general de instrucție. Această corelație indică un efect de devalorizare a diplomelor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Tabelul 3. Rate de revenire din educație pentru un an de școală în câteva țări socialiste sau postsocialiste Sursa: Psacharopoulos și Patrinos, 2002 În țările Europei de Est și Centrale, profitul investiției în educație este apropiat de cel din țările dezvoltate, dar sensibil mai mic decât cel înregistrat la nivel global și mai ales decât cel din țările în curs de dezvoltare. Alte date din aceeași sursă (Psacharopoulos și Patrinos, 2002) indică un spor al profitului individual al investiției în educație
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
modelelor. Nivelul de instrucție, măsurat ca stoc de educație (număr de ani de școală), apare ca un determinant important al veniturilor pe persoană în familie. Constituie circumstanțe avantajoase pentru nivelul veniturilor unei persoane rezidența urbană într-un județ cât mai dezvoltat. Gradul de dezvoltare a localității, măsurat după sistemul autorului acestui model, are o influență slabă, dacă nu inexistentă asupra veniturilor persoanei, sugerând că accesul unei persoane la resurse monetare nu depinde de gradul de modernitate a localității în care locuiește
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]