2,571 matches
-
de subiect într-o judecată. Individualul nu poate fi decât subiect; universalul nu poate fi decât predicat; ambii termeni individualul și universalul sunt consacrați în "ramurile" filosofiei și, desigur, în primul rând, în disciplinele instituționale ale dictaturii judicativului, analitica și dialectica. Înainte de a opera reducția în sensul "lucrării" timpului pentru recondiționarea (reconstituirea) elementelor aspectului formal al judecății (și al judicativului), se cuvine a face o trimitere către contexte aristotelice referitoare la individual și universal, fără a privi această operație ca un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
veritabile instituții judicativi, adică a unui corpus de norme care pun în forma proprie orice gând, rostire, făptuire. În privința gândirii, rostirii și făptuirii filosofice, sunt constituite cele două instituții despre care am vorbit încă de la începutul aceste lucrări: analitica și dialectica. Dar tot din perspectivă filosofică au apărut ca fiind după normativitatea judicativă și semantica (privitoare la forma "noțiune" a gândirii și rostirii, dar, de fapt, la subiect ca "poziție" logică) și metafizica post-ontologică (privitoare la ființă, la individualul-universal, însă, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea nu indică, de fapt, o absență ca atare, ci o neîmplinire: în judicativul regulativ, cele trei operații părtinirea, ordonarea și autorizarea sunt, de fapt, la un nivel pre-operațional. (Ceea ce înseamnă, cumva, că analitica nu trece de condiția semanticii, iar dialectica, de cea a metafizicii post-ontologice.) În privința diferenței anunțate, luând în seamă ceea ce tocmai a fost stabilit, nu ne putem gândi, așadar, decât la felul în care judicativul intervine în părtinirea, ordonarea și autorizarea gândirii, rostirii și făptuirii. Întâi, el poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ediție, 1989). Surdu, Alexandru, Problema transcendenței (Filosofia pentadică I), Editura Academiei Române, București, 2007. Surdu, Alexandru, Teoria formelor logico-clasice, Editura Tehnică, București, 2008. Surdu, Alexandru, Teoria subsistenței, (Filosofia pentadică II), Editura Academiei Române, București, și Editura Ardealul, Târgu Mureș, 2012. Vattimo, Gianni, "Dialectică, diferență, gândire slabă", în vol. col. Gândirea slabă, trad. Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1998. Vezeanu, Ion, "Dificultăți ale identității absolute: Leibniz și Frege", în Revista de filosofie analitică, Volumul IV, 2, Iulie-Decembrie 2010. Vieru, Sorin, " Note" la Gottlob Frege
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Istoria filosofiei și istoria logicii au problematizat continuu judecata și au stabilit limite formale ale acesteia, deși tocmai judecata a structurat metodologiile filosofice, în felul acesta constituindu-se fenomenul numit în lucrare "judicativ constitutiv" sau "dictatură a judicativului". Analitica și dialectica, disciplinele "formale" ale filosofiei, sunt veritabile "instituții" ale dictaturii judicativului. Ele stabilesc regulile preluării și prelucrării oricărei teme filosofice, deschiderea orizonturilor de tematizare, calea prin care devin semnificative anumite demersuri, înseși soluțiile problemelor puse sau formele de adâncire a aporiilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnificative anumite demersuri, înseși soluțiile problemelor puse sau formele de adâncire a aporiilor formulate, legăturile teoriilor cu "lucrurile însele" etc. Și tocmai o asemenea situație constituie condiția unei "dictaturi". Dar este vorba despre o dictatură a judicativului, fiindcă analitica și dialectica au ca temei ultim al lor faptul că adevărul, socotit valoare fundamentală pentru cunoaștere, instanța cea mai de preț pentru re-cunoașterea filosofică și una dintre valorile esențiale pentru ființarea omenească, este asociat, direct, doar cu judecata dintre formele gândirii evidențiate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
contemporană, Loredana Huzum • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Judecată și timp. Fenomenologia judicativului, Viorel Cernica • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, p. 17. 7 Husserl, Ideen I, § 94; Idées directrices pour une phénoménologie, p. 328. 8 Pentru sensul termenului a priori, în folosirea lui în acest context, a se vedea: Imm. Kant, Critica rațiunii pure; îndeosebi "Dialectica transcendentală", Cartea a doua, Capitolul al treilea: "Idealul rațiunii pure". M. Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei; Partea întâi, Capitolul întâi: "Teza lui Kant: ființa nu este un predicat real". Saul Kripke, Numire și necesitate; îndeosebi Prelegerea III. 9 Sensul "discursului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Prolegomene la logica pură, p. 349. A se vedea, pentru această problemă, Capitolul XI: Ideea logicii pure, §69 §70. 47 Cf. Mircea Florian, "Indice terminologic al Organonului", în Aristotel, Organon, IV. Gheorghe Vlăduțescu, O enciclopedie a filosofiei grecești, art. "analitica"; "dialectica". Francis E. Peters, Termenii filosofiei grecești, art. dialektike. 48 Pentru sensurile termenului logos, a se vedea, pe lângă ceea ce a fost deja indicat: M. Heidegger, Introducere în metafizică; Capitolul al patrulea, C. "Ființă și gândire"; Idem, Ființă și timp, Introducere, Cap
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să negăm ceea ce s-a afirmat și să afirmăm ceea ce s-a negat." Idem, Despre interpretare, 6, 17 a; p. 215-216. 65 A se vedea Pierre Aubenque, Le problème de l'être chez Aristote ; Ed. rom., Partea întâi. Capitolul III: "Dialectică și ontologie sau nevoia de filosofie". 66 Aristotel, Metafizica, XIV (N), 2; 1089 a; (1965), p. 445. 67 "Inducția însă este ridicarea de la individual la general." Topica, 12, 105 a; în Organon, IV, p. 25. 68 Cf. Analitica primă, II
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
VI-a și Cartea a VII-a. 96 Cf. Topica, IV, 6, 127 a. 97 "Mai degrabă trebuie să recurgem aici la opiniile probabile asupra obiectului dat, pentru a explica principiile. Aceasta este sarcina specifică sau cea mai potrivită a dialecticii. Căci, fiind arta de a cerceta, ea ne îndrumează spre principiile tuturor științelor." Topica, I, 2, 101 a; p. 9. 98 Pentru relațiile dintre logica aristotelică și logica transcendentală, a se vedea și: Alexandru Surdu, "Studiu introductiv" la Imm. Kant
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principiile tuturor științelor." Topica, I, 2, 101 a; p. 9. 98 Pentru relațiile dintre logica aristotelică și logica transcendentală, a se vedea și: Alexandru Surdu, "Studiu introductiv" la Imm. Kant, Logica generală. 99 Analitica transcendentală este o logică a adevărului; Dialectica transcendentală este "o critică a intelectului și rațiunii cu privire la folosirea ei hiperfizică, pentru a descoperi falsa aparență a pretențiilor ei neîntemeiate și pentru a reduce ambițiile ei cu privire la invenție și extindere, pe care crede a le descoperi cu ajutorul principiilor transcendentale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
103. (Au fost consultate, pentru diverse probleme, și celelalte ediții ale acestei lucrări indicate în Indicele bibliografic. În analiza de față însă este citată doar ediția românească din 1994.) 100 În acest context nu am în vedere decât analitica și dialectica din Critica rațiunii pure. Kant însă utilizează aceste două modele de discurs, de reglare a demersului filosofic, și în celelalte două Critici (cu o poziție specială a lor în Critica facultății de judecare, unde Kant nu le mai ia drept
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din urmă nu mai este posibilă, din anumite motive, în contextul precizat). 101 CRP, II, p. 101. 102 Toți acești termeni: paralogism, antinomie, ideal, regulativ, aparență etc. vor fi lămuriți în partea a doua din această prezentare a analiticii și dialecticii transcendentale kantiene. 103 CRP, II; (1994) p. 274. 104 Cf. CRP, partea finală a Analiticii transcendentale, Apendice: Despre amfibolia conceptelor reflecției care rezultă din confundarea folosirii empirice a intelectului cu folosirea lui transcendentală. 105 "Prin canon înțeleg ansamblul principiilor a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au fost Înlocuite de altele cu Beatles și Rolling Stones, care, la rândul lor, au cedat locul unor afișe cu fotografia planetei noastre făcută din spațiul cosmic. Vechea Stângă a cedat locul Noii Stângi. Cunoștintele istorice și discursul abstract despre dialectică, marxism și imperialism au Început să piardă teren În fața cunoștințelor terapeutice. În loc să citeze din Manifestul Comunist al lui K. Marx sau din Mica Carte Roșie a lui Mao, tinerii mai degrabă Își Împărtășeau sentimentele cele mai intime și vorbeau despre
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Prut, în Dacia IX-X, 1941-1944, pp. 127-163. 6. Dumitrescu V., La station préhistorique de Hăbășești et quelques-uns des problèmes de la civilisation de Cucuteni-Tripolje, Praga, XLIX 1958, pp. 265-296. 7. Dumitrescu V. ș.a., Hăbășești, monografie arheologică, București, 1954. 8. Engels F., Dialectica naturii, ed. a II-a, Editura politică, București, 1959. 9. Frazer J., Taboo and the perils of the the soul, ed. III, Londra, 1911, p. 318. 10. Mătasă C., Frumușica, București, 1946. 11. Nestor I., Cultura ceramicii liniare în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1 -. Castrîndu-i de iubire, obține doi schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de vînt", de intensități apocaliptice, îl mătură, ca pe orice alt gunoi, este "El la puterea N" el (prietenul, fratele, tînărul, dînsul, dumnealui, excelența sa, amantul, preotul). Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
preotului) Da... așa... Dumnezeu ne-a dat vorbirea..., cum spune părintele... Preotul: (jenat de discursul dascălului și presat de tăcerea celorlalți) ...Și dacă Dumnezeu ne-a dat vorbirea... înseamnă că da... e da... și nu e nu...! Groparul: (sesizînd că dialectica preotului n-a convins) Părinte, prietenul meu ar vrea, să zicem, să întrebe, și să aibă un răspuns clar, dacă revoluția a avut sau n-a avut rost... Octav: Nu, părinte, nu asta mă-ntreb! Mă-ntreb dacă ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Imoral este un om care încalcă o lege morală... Dar ăștia n-au încălcat nici o lege morală... pentru simplul motiv că nu știu ce-i aia morală... Adică sînt amorali... și deci n-au nici o vină... Octav: Hai, las-o, Socrate...! Sofisme...! Dialectică trasă de păr! Filosofie de tribunal! Groparul: Fugarule, tu știi ce-i aia morală? Octav: Hai, lasă... Groparul: Bine, văd că știi... Bravo! Atunci spune-mi și mie ce fel de morală e aia care dă voie turcului să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pentru a o descrie și de a o imita în muzică. 2.4 Augustin de Hipona (354-430 d. Cr.) Cu episcopul de Hipona, schema artelor liberale și-a găsit definitiva bipartiție în trivium (din care făceau parte gramatica, retorica și dialectica) și quadrivium (care cuprindea aritmetica, geometria, muzica și astronomia). Augustin ne-a lăsat unul dintre cele mai importante tratate medievale cu caracter muzical, De musica, în care este articulată întreaga sa gândire în jurul celebrei definiții din primele pagini: „Musica est
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fenomene atât de strâns interdependente, încât formează sisteme, fie ele stabile, ori dinamice (schema analizei structurale). Caracterul complex al vieții sociale face ca explicarea ei să fie dată atât în termeni de sistem, cât și în termenii relațiilor dintre sisteme. Dialectica relației sistem-suprasistem mi se pare crucială pentru orice analiza sociologică. Ce se întâmplă însă cu modelul cauzal? Mai este el de vreo utilitate pentru sociologie? Dincolo de diversitatea punctelor de vedere teoretice care ar putea fi formulate în această privință, este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
jude crăiesc în Orăștie. O. își începe învățătura la școlile săsești din Sibiu și Orăștie, pentru a-și continua studiile, între 1505 și 1512, la școala capitulară din Oradea, modelată după profilul umanist apusean, incluzând, în două cicluri, gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia și muzica. Din 1510 va fi paj la Curtea din Buda regelui Vladislav II, până la moartea acestuia, în 1516. Urmează un deceniu dedicat studiului și vieții ecleziastice: secretar episcopal și canonic de Pécs (1518), arhidiacon de Komáron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
sa față de celelalte „filosofii”. Engels și, În special, Lenin au contribuit la acreditarea estimării că teoria lui Marx este o „filosofie”. Câteva caracteristici fundamentale Îi erau atribuite filosofiei marxiste exprimate În Însăși titulatura ei: e o filosofie materialistă și este dialectică (Marx lansase metoda dialectică prin prelucrarea teoriei lui Hegel); și, În fine, inevitabil, aplicarea acestei filosofii globale asupra societății a fost etichetată „materialism istoric”. Din textele extrem de influente ale lui Marx, Engels și Lenin a fost extrasă o „filosofie generală
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
filosofic. „Științific”, dar filosofic. În contextul intelectual al lumii capitaliste, după anumite oscilații inițiale, textul lui Marx a fost interpretat ca o „teorie sociologică”, Marx devenind unul dintre clasicii sociologiei. El nu a fost interpretat ca o analiză „materialistă și dialectică” a vieții și societății, ci În termeni mai specifici: o sociologie, o teorie a capitalismului, a claselor sociale, a luptei de clasă etc. Socialismul științific: filosofia marxistă (materialismul dialectic și istoric) se plasa la un nivel mult prea abstract pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tematizează instituția colocatarilor, invenție comunistă - a deposedării și desființării intimității - pe care aproape că o uitasem. Septemiu Chelcea, cu spiritul exact și probant ce-l caracterizează, aduce la lumină un studiu de caz, dosarul de cadre al tatălui său și dialectica structurării autobiografiei În contextul registrului de interpretări comuniste. Nu este uitat, În analizele Întreprinse, informatorul de lângă noi, pe care Germina Nagâț ni-l reamintește prin ipostazele, implicările și consecințele acțiunii lui. Liviu Antonesei ne vorbește, pe pielea lui, de cenzura
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]