24,608 matches
-
mai pot vedea încă o dată, la adăpost de privirile curioase ale celor din jur. Îmi curgeau lacrimile, eram fericită și îmi venea să urlu de durere. Ioana Maria, noi n-am fost decât două corăbii care se întâlnesc într-o dimineață și de pe crestele unor valuri care au să țină o singură clipă se văd și se salută. Ioana Maria, noi nu ne-am spus decât bună ziua în unele dimineți Când după nopți și nopți de singuratice călătorii ne întâlneam o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
n-am fost decât două corăbii care se întâlnesc într-o dimineață și de pe crestele unor valuri care au să țină o singură clipă se văd și se salută. Ioana Maria, noi nu ne-am spus decât bună ziua în unele dimineți Când după nopți și nopți de singuratice călătorii ne întâlneam o clipă și viața ni se urca pe buze amară și tristă Atunci eu mă apropiam de tine și înclinându-mă încet spuneam: Bună ziua Ioana Maria tu ascultai salutul meu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nopți de singuratice călătorii ne întâlneam o clipă și viața ni se urca pe buze amară și tristă Atunci eu mă apropiam de tine și înclinându-mă încet spuneam: Bună ziua Ioana Maria tu ascultai salutul meu, îl cunoșteai din alte dimineți și răspundeai la fel. De la un capăt la altul al vieții noi n-am fost decât două corăbii care își spun bună ziua Bună ziua corabie care vii dinspre miazănoapte Bună ziua corabie care pleci spre răsărit Bună ziua, Ioana Maria. și mările ne
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aleargă la biserică la fel cum m-a alergat la plajă. Nu are răbdare la nimic. Seara este nerăbdătoare să se culce, dimineața este nerăbdătoare să se trezească și să intre în activitate, chiar dacă aceasta nu îi aduce nimic bun, dimineața este nerăbdătoare să vină amiaza, la amiază este nerăbdătoare să cineze, mereu este în panică, seamănă foarte tare cu un pompier, numai că Silvia este un pompier care este în stare de șoc în permanență, trăiește cu focul în spate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
deosebea de a unui dobitoc. Visase ani în șir să călătorească, să se simtă bine în casa ei, să facă o muncă cu rost, să se bucure pur și simplu de soare. Nimic din toate acestea. Se scula în fiecare dimineață, se ducea la serviciu, acolo trebuia să învețe o mulțime de tâmpiți cum să țină arcușul în mână. Pentru aceștia, vioara însemna pașaportul lor în străinătate. Bineînțeles că acolo nu puneau ei mâna pe vioară, concertul era al ei, în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
neocolonialist", în pantaloni, cu o cămașă de in topit, bine mulată pe trup. Părul castaniu deschis, relativ scurt, cu o tunsoare rebelă. "'Neața", o întâmpină cu un aer vesel. "'Neața", răspunde Zinzin. Are ochii neverosimil de verzi în aerul de dimineață. "Mă bucur să vă cunosc. Sunt activista de la județ, trimisă să-mi bag nasul în treburi la care nu mă pricep", spune Zinzin strângând mâna celeilalte femei. "Sunt bucuroasă să cunosc o activistă atât de distinsă. Sunt inginera agronom". În
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mov, culoarea acesteia se diluase cu vremea, spălată de ploi, decolorată de lumina australiană. Florile abia înmugurite, de un mov violet atunci când am sosit aici, s-au deschis tot mai mult, devenind de un mov apos. Alerg desculță în fiecare dimineață prin cartier, mă bucur de răcoarea dimineții, de gazonul aspru, de explozia multicoloră a trandafirilor japonezi și de lumina unică a Australiei. Văd lumina descompusă, muzicală, materială. Mă ridic din pat și mă uit cu luare-aminte la geacaranda mov, la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spălată de ploi, decolorată de lumina australiană. Florile abia înmugurite, de un mov violet atunci când am sosit aici, s-au deschis tot mai mult, devenind de un mov apos. Alerg desculță în fiecare dimineață prin cartier, mă bucur de răcoarea dimineții, de gazonul aspru, de explozia multicoloră a trandafirilor japonezi și de lumina unică a Australiei. Văd lumina descompusă, muzicală, materială. Mă ridic din pat și mă uit cu luare-aminte la geacaranda mov, la ce a mai rămas din acel dezmăț
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aproape de pianul la care cântă în fiecare zi. Pianul i-a ținut de urât de-a lungul vremii, el o ajută să intre în rezonanță cu peștera, cu pădurea în care locuiește, cu cerul pe care îl privește în fiecare dimineață și seară, cu vântul, zăpezile, ghioceii, cu veverițele și cu lupii care dau târcoale peșterii în serile lungi de iarnă. Uneori se naște o zarvă de nedescris în jurul ei, nu poate să mai cânte, nu mai aude sunetele, acestea nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ea, apoi a venit urgia războiului, ofițerul ungur a executat doisprezece partizani, prinși într-o încercuire a armatei maghiare, cu ajutorul unor trădători din sat, oameni de nimica, care și-au trimis consătenii la moarte pentru o sticlă de rachiu, în dimineața aceea mama lui Sandei s-a trezit cu soarele în ochi, s-a ridicat din pat, s-a dus la fântână, a turnat apă proaspătă în halăul animalelor, s-a spălat pe față, pe mâini, apoi s-a îmbrăcat și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu soarele în ochi, s-a ridicat din pat, s-a dus la fântână, a turnat apă proaspătă în halăul animalelor, s-a spălat pe față, pe mâini, apoi s-a îmbrăcat și a fugit în piața satului, era o dimineață neobișnuită, cu soare strălucitor și cu o liniște nefirească, nu se clintea nicio frunză în copacii de la marginea drumului, ea fugea bezmetică pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din mersul procesiunii, fuma liniștit în fața cortului său, cu ochii ațintiți către intrarea pe șleahul luncii, pentru a fi gata să-și întâmpine cum se cuvine invitatul de onoare. Pregătirile pentru nuntă începuseră cu câteva zile înainte. Primele ore ale dimineții, când urma să înceapă nunta, se dovediră a fi deosebit de febrile. Întreaga tabără fierbea, asemenea mâncărurilor aflate sub imperiul focului. Totul era pregătit cu minuție. Era de ajuns un singur gest al stăpânului șatrei, ca întreaga așezare să se transforme
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și rătăciți într-o istorie croită nedrept de timp și timpuri. După o noapte noroasă, fără lună și fără stele, soarele se arătă a fi zorit să spele ultimele pete de întuneric ale nopții, umplând cuprinsurile cu lumina lăptoasă a dimineții, trezind toate vietățile pământului să facă primii pași spre o nouă zi. De câteva zile, Vișinel împlinise unsprezece ani. Era aproape un flăcău împlinit, cu ochii mari, deschiși către lume, pregătindu-se a intra în viață din ce în ce mai mult pe propriile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
apoi o cupă de rachiu în cinstea ei. * Preocupați de viitoarea noră, Lisandru și Rafira își cercetau în taină fiul să vadă dacă ochii plini de vioiciune ai băiatului lor drag săgetau pe vreuna dintre multele fete ce zburdau, de dimineața până seara, prin fața corturilor. În șatra lui Iorgu Stănescu nu era nici un băiat ca Vișinel, cu părul galben numai inele, cu ochii albaștri ca floarea de cicoare și care promitea a fi cu picioarele bine înstăpânite pe pământ. Vișinel era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
intră în cort, nu înainte de a-l mai privi o dată pe băiatul ei drag. Vișinel rămase cu tigaia în mână, privind imaginea fetei atât de dragă lui. Neîndoios, numai el o vedea! Era întocmai Voica așa cum o văzuse el în dimineața acelei zile, când venea cu căldările pline cu apă proaspătă de la o fântână, de la marginea taberei. Părea o zână! Ochii negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile sale unduitoare. Iubirea îi dă îndrăgostitului impresia că el e stăpânul lumii și că dincolo de el nu mai există nimeni și nimic. În această postură se afla și Vișinel în dimineața aceea. Dacă nu putea s-o vadă nici mama lui, probabil nici altor ochi iscoditori nu li se arăta. Asta era bine! Voica trebuia să fie numai a lui, să i fie mireasă, iubirea inimii, dragostea pentru o viață. Dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
au rămas puii de izbeliște, de parcă ar fi pierdut un colț de țară, și câte altele. Dar pentru atâta lucru, nu se făcea niciodată tevatură. Se știe că și lupul mănâncă din oile pe care ciobanii le numără în fiecare dimineață. Poate aveau și ei, țiganii, asemenea păsărilor cerului, același drept de a se bucura de darurile pe care Mama Natură le lăsase tuturor, fiind și ei trăitori pe acest pământ. Frica de necunoscut însă îi făcu pe oamenii corturilor să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
oameni și animale. Satul Bălășești fiind departe de locul unde ei poposiseră pentru a-și trage sufletul. După o vreme Iorgu se gândi să urce o parte din noapte în căruțe și să pornească la drum în ciuda întunericului. În faptul dimineții, aveau să poposească în satul cu multele sale făgăduieli. Când se treziră sătenii din Bălășești, în dimineața aceea, de la sfârșitul lui Cuptor, toate ulițele erau pline de zarva țiganilor. Sătenii se bucurară. Șătrarii erau așteptați, fiind mai mult decât trebuitori
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
După o vreme Iorgu se gândi să urce o parte din noapte în căruțe și să pornească la drum în ciuda întunericului. În faptul dimineții, aveau să poposească în satul cu multele sale făgăduieli. Când se treziră sătenii din Bălășești, în dimineața aceea, de la sfârșitul lui Cuptor, toate ulițele erau pline de zarva țiganilor. Sătenii se bucurară. Șătrarii erau așteptați, fiind mai mult decât trebuitori în sezonul care se apropia văzând cu ochii, când se umplu pivnițele și cămările. - Spoim cazane, tingiri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe băiat, ar discuta cu el... * Între timp, fără să știe că oamenii legii sperau să fie în posesia unor date, ce-i drept, neconturate încă, investigațiile continuând, Ina în disperarea ei, ajunsă la capătul suportabilității, îl ruga în fiecare dimineață pe soțul ei: - Alex, treci și astăzi pe la Miliție, vezi, întreabă dacă nu au vești pentru noi, imploră-l pe colonel să întreprindă tot ce știe el poate află ceva cât de cât palpabil despre existența băiatului nostru. Alex o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
clipa așteptată. * A doua zi, încă înainte de ora fixată de colonelul Priboi, familia Georgescu se afla în camera de primire a sediului Miliției orășenești. Ofițerul de serviciu îi rugă să mai aștepte câteva minute; comandantul se afla la raportul de dimineață și imediat vor fi primiți. Așa se și întâmplă. Nu dură mult timp și un lucrător îi invită să-l urmeze pentru a-i conduce la comandant. Colonelul îi primi cu gentilețe, oferindu-le scaune și întrebându-i fel de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mare cât marea cea mare și nu cred că ar fi în stare să cuprindă între maluri suferințele neamului nostru. De când se știa, etnia lor se aflase pe drumuri colbăite de îngrijorări. Și nu rareori își plângeau rugăciunile când pleoapele dimineții despicau zările în așteptarea ivirii soarelui, mai ales că Marele astru nu-și arăta zi de zi aceeași față pentru nația sa. Prezența legiuitorilor în șatră îl tulburase nespus de mult pe bulibașă. Nu știa cum de se ajunsese aici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sala de ședințe care, deși era destul de mare, se dovedi însă, cu acest prilej, a fi neîncăpătoare. Deși procesul cu pricina era înscris pe listă al cincilea, dată fiind conjunctura, președintele judecătoriei hotărî ca acesta să se deruleze primul, în dimineața aceea. Era procesul prin care familia inginerului Alexandru Georgescu voia să-și redobândească fiul, pe Vișinel, care trăise timp de aproape 12 ani în șatra bulibașei Iorgu Stănescu, bine cunoscut pe aceste meleaguri. Judecătorului îi trebuiră câteva minute pentru a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
doarmă. Amândoi întâmpinară zorii noii zile fără a fi găsit calea spre odihna atât de necesară. Când copiii se treziră, Ina sări din pat gata să le pregătească micul dejun. Mihăiță își urmă programul știut: mai întâi îndeplinirea igienei de dimineață, apoi așezarea la masa din sufragerie unde îl așteptau părinții. Vișinel însă se afla lângă ușă, spunând că el pleacă la șatră, că nu mai poate să rămână. Pretextă că nu îi este foame și deschizând ușa o ținu într
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mâncă fu Mihăiță. Ina, venind lângă băiat, îl alintă, dar privind ceasul îl îndemnă mai mult din priviri decât cu vorbe că e timpul să plece la școală. Mihăiță își luă geanta, o sărută pe obraz, cum făcea în fiecare dimineață, spuse un sărut-mâna grăbit și ieși în stradă urmându-și drumul știut. Ina se pregăti și ea să plece la serviciu, tulburată de toate cele întâmplate. Ieși zorită din casă. Înainte de a deschide portița, privi florile pe care tronau boabele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]