6,859 matches
-
religioase, conducătorul fiind Zhu Yuanzhang, fiu de țăran, orfan, devenit călugăr pentru a supraviețui. În anul 1368, acesta a reușit să unească sub stindardul său toate formațiunile revoluționare, a declarat întemeierea dinastiei Ming, luând numele de Hongwu ("luptător năvalnic"). Întemeierea dinastiei Ming a marcat un moment însemnat în istoria Chinei: a fost casă imperială întemeiată de reprezentantul națiunii majoritare Han, care a continuat sistemul politic tradițional chinez; a domnit asupra unei țări unificate; a ridicat pe noi culmi realizările civilizației , culturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
noi culmi realizările civilizației , culturii și științei chineze; a realizat deschiderea spre lumea occidentală; în relațiile cu lumea exterioară a pus pe primul loc relațiile de bună vecinătate și respect reciproc și menținerea schimburilor culturale și comerciale. Pe plan intern dinastia Ming a acordat atenție priorității refacerii producției agricole, a desființat sclavagismul impus de dinastia Yuan; s-a înscris în istoria Chinei ca o etapă foarte importantă pentru evoluția economică, tehnico-științifică și socială. Avântul din domeniul agriculturii și al economiei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în relațiile cu lumea exterioară a pus pe primul loc relațiile de bună vecinătate și respect reciproc și menținerea schimburilor culturale și comerciale. Pe plan intern dinastia Ming a acordat atenție priorității refacerii producției agricole, a desființat sclavagismul impus de dinastia Yuan; s-a înscris în istoria Chinei ca o etapă foarte importantă pentru evoluția economică, tehnico-științifică și socială. Avântul din domeniul agriculturii și al economiei în general era oglindit în creșterea numărului de locuitori, care ajunsese la 130 milioane la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și socială. Avântul din domeniul agriculturii și al economiei în general era oglindit în creșterea numărului de locuitori, care ajunsese la 130 milioane la sfârșitul secolului al XVI-lea, triplându-se față de sfârșitul secolului al XIV-lea. În politica externă, dinastia Ming a acordat o importanță primordială refacerii relațiilor cu țările vecine, recâștigării încrederii lor și restabilirii prestigiului Chinei în spațiul geografic al Eurasiei. S-a reușit normalizarea relațiilor cu Japonia și semnarea în anul 1402 a unei înțelegeri care prevedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
unei înțelegeri care prevedea suprimarea pirateriei de către Japonia și practicarea unui comerț controlat cantitativ și calitativ. În anul 1405, China avea cea mai mare flotă a secolului XV (200 de ambarcațiuni, 27.000 oameni la bord), restabilind și extinzând relațiile dinastiei Ming cu țări ale lumii (sudul și sud-estul Asiei, Oceanul Indian, Marea Arabiei, coastele estice ale Africii și alte zone), extindere care a condus la lărgirea sferei de influență a civilizației chineze, la intensificarea schimburilor comerciale. Numărul țărilor vizitate trecuse de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la lărgirea sferei de influență a civilizației chineze, la intensificarea schimburilor comerciale. Numărul țărilor vizitate trecuse de 3000 (localități, porturi etc.), rămânând în istorie ca o epocă de glorie a navigației și diplomației chineze. În a doua jumătate a domniei dinastiei Ming au debutat contactele Chinei cu puterile occidentale, devenite active după deschiderea orizontului lor de navigatori și soli după primele descoperiri geografice. China, mare putere a Asiei de est, centru de emanație a unei culturi avansate, își manifesta mereu disponibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de sud-est, soliile și emisarii cultelor fiind primite cu ospitalitate. Se poate aprecia ca în secolul al XVI-lea se poate vorbi de stabilirea contactelor de ordin cultural și spiritual între Occident și China. În domeniul tehnicii și științei, în timpul dinastiei Ming, în condițiile avântului economic, au fost publicate numeroase lucrări cu caracter tehnic și științific; acestea priveau ramurile științelor (farmacopee, medicină, botanică, agricultură, procedee meșteșugărești, geografie etc.). De mare interes este lucrarea lui Wang Zheng (1571-1644), în care sunt descrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
agricole, hidraulice și militare, invențiile de autor, Compendium of Materia Medica, compus din 52 volume și 1,9 milioane de ideograme ilustrate, prima și cea mai mare Enciclopedie a Chinei, având drept scop păstrarea și promovarea istoriei și culturii chineze. Dinastia Qing (1644-1911) Marea dinastie a purității, declarată în anul 1625, de către fiul lui Aisin Gioro Nur Haci și care a schimbat numele jurcenilor în manciurieni și a întemeiat statul Da Jin, acționând împotriva dinastiei Ming, care și-a încheiat domnia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
invențiile de autor, Compendium of Materia Medica, compus din 52 volume și 1,9 milioane de ideograme ilustrate, prima și cea mai mare Enciclopedie a Chinei, având drept scop păstrarea și promovarea istoriei și culturii chineze. Dinastia Qing (1644-1911) Marea dinastie a purității, declarată în anul 1625, de către fiul lui Aisin Gioro Nur Haci și care a schimbat numele jurcenilor în manciurieni și a întemeiat statul Da Jin, acționând împotriva dinastiei Ming, care și-a încheiat domnia după 246 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și promovarea istoriei și culturii chineze. Dinastia Qing (1644-1911) Marea dinastie a purității, declarată în anul 1625, de către fiul lui Aisin Gioro Nur Haci și care a schimbat numele jurcenilor în manciurieni și a întemeiat statul Da Jin, acționând împotriva dinastiei Ming, care și-a încheiat domnia după 246 de ani. Dinastia Qing a fost ultima din șirul dinastiilor care s-au succedat timp de trei mii de ani în istoria Chinei. Cea mai importantă realizare a acesteia a fost desăvârșirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a purității, declarată în anul 1625, de către fiul lui Aisin Gioro Nur Haci și care a schimbat numele jurcenilor în manciurieni și a întemeiat statul Da Jin, acționând împotriva dinastiei Ming, care și-a încheiat domnia după 246 de ani. Dinastia Qing a fost ultima din șirul dinastiilor care s-au succedat timp de trei mii de ani în istoria Chinei. Cea mai importantă realizare a acesteia a fost desăvârșirea procesului de formare a națiunii chineze și configurarea granițelor Chinei contemporane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fiul lui Aisin Gioro Nur Haci și care a schimbat numele jurcenilor în manciurieni și a întemeiat statul Da Jin, acționând împotriva dinastiei Ming, care și-a încheiat domnia după 246 de ani. Dinastia Qing a fost ultima din șirul dinastiilor care s-au succedat timp de trei mii de ani în istoria Chinei. Cea mai importantă realizare a acesteia a fost desăvârșirea procesului de formare a națiunii chineze și configurarea granițelor Chinei contemporane. A lichidat adepții dinastiei Ming și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ultima din șirul dinastiilor care s-au succedat timp de trei mii de ani în istoria Chinei. Cea mai importantă realizare a acesteia a fost desăvârșirea procesului de formare a națiunii chineze și configurarea granițelor Chinei contemporane. A lichidat adepții dinastiei Ming și a impus prin foc și sabie dominația manciuriană, a consolidat puterea imperială și a întărit administrația centrală. Împărații dinastiei Qing au instaurat, în anul 1856, sistemul de examinare pentru ocuparea posturilor în administrații de stat și au guvernat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a acesteia a fost desăvârșirea procesului de formare a națiunii chineze și configurarea granițelor Chinei contemporane. A lichidat adepții dinastiei Ming și a impus prin foc și sabie dominația manciuriană, a consolidat puterea imperială și a întărit administrația centrală. Împărații dinastiei Qing au instaurat, în anul 1856, sistemul de examinare pentru ocuparea posturilor în administrații de stat și au guvernat în conformitate cu preceptele neo-confucianismului, atrăgând vechea intelectualitate Han, fără să i se atribuie posturi de conducere. Au fost elaborate opere enciclopedice monumentale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
unui sistem bancar modern. În anul 1759, suprafața statului chinez unitar ajunsese la 13,5 milioane km2, perioada domniei celor trei împărați: Shunzhi ("Domnie lină"), Kangxi ("Stabilitate și pace", 1661-1722) și Yongzheng (1723-1736) înscriind secolul al XVIII-lea în istoria dinastiei Qing și a Chinei cu realizări remarcabile. Statul chinez se întindea, în perioada celor trei împărați, în vest până la Pamir, în nord-est până la lanțul munților Stanovoi, la nord de fluviul Amur; pe coasta marină cuprindea insulele Sahalin, în nord, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
față de concentrarea proprietății asupra pământului, față de creșterea impozitelor și generalizarea corupției. În asemenea condiții, s-au intensificat, începând cu secolul al XIX-lea, contactele cu puterile occidentale, contacte ce vor avea o influență nefastă asupra întregii societăți chineze 10. Împărații dinastiei Qing (1644-1844) considerau că în relațiile cu țările, popoarele și neamurile vecine trebuie să continue sistemul de relații tradiționale, în timp ce în relațiile cu puterile occidentale care veneau pe mare, pentru a temporiza raporturile cu acestea, să se apeleze la politica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
loc în China misiunea condusă de Nicolae Milescu, în anul 1676. Tratativele s-au încheiat însă nesatisfăcător pentru ambele părți din cauza agresiunii Rusiei țariste (care se afla în expansiune economică și politică), a procesului de unificare (tradus în fapt de dinastia Qing), a incompatibilității conceptului celor două state în practicarea activității diplomatice, precum și a altor motive (de exemplu, un protocol diferit, stabilit în Europa și în China în conformitate cu unele practici și tradiții seculare, respectiv milenare, a determinat ca tratativele să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
acestei țări. Acest proces a fost întrerupt, însă, de agresiunea japoneză împotriva Chinei, prin care se urmărea ocuparea unor teritorii chineze, sprijinirea unor mișcări separatiste, așa cum a fost, la 18 ianuarie 1932, proclamarea "independenței" Manciuriei și instalarea ultimului descendent al dinastiei Qing-Pyi ca regent al statului Manzhoucan. La 29 iunie 1920, Republica China a devenit membră a Ligii Națiunilor; în anul 1928 China a solicitat ajutorul forumului internațional în soluționarea pe cale pașnică a litigiilor, în special cu Japonia, dar acesta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Regatul nepalez a fost influențat religios și cultural de Imperiul Mauria din nordul Indiei. Primele comunități s-au stabilit în această regiune himalayană încă de acum 9.000 de ani. În anul 1792, englezii și indienii orientali au creat o dinastie care a pus la cale semnarea unui tratat comercial care a permis dominarea țării. În secolul al XIX-lea, primul ministru Bin-Sen a impulsionat și a reușit să unifice statul, punând, în sfârșit, capăt dispersării feudale. În anul 1814, britanicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
adunare a nobililor din imperiu, având și rolul de curte supremă de justiție, care, în virtutea acestui drept, îl putea învinge pe rege (care trebuia să răspundă de faptele sale). În Vechiul imperiu, regii continuau să poarte numele primului rege al dinastiei, Labarna. În Noul imperiu, li se adăuga și titlul de Soarele Meu judecători și conducători supremi ai armatei, ai clerului. Hitiții au purtat războaie cu egiptenii pentru stabilirea sferelor de influență în Siria. Bătălia de la Kadeș (1232 î.Hr.) i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
o ramură a vechilor dușmani hunii, au invadat Afganistanul, au ocupat Kabul, în jurul anilor 500 d.Hr. și s-au stabilit în Punjab. Dar curând șefii Kushanilor și-au declarat independența. În secolul VI, Afganistanul a fost împărțit între câteva dinastii Kushane și Ephthalite, a căror slăbiciune a dat Naushirwan oportunitatea de a anexa Seistan, Herat și Balkh la Imperiul sasanid; dar puterea persană nu a durat mult. Arabii i-au învins pe sasanizi în lupta de la Nahanand, într-un mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Babar a fost alungat din Farghana de către Shaibani, care a ocupat Kabulul și l-a transformat în domiciliul său, înainte de căderea Herat-ului, revendicând moștenirea lui Timur. Shaibani a fost învins în lupta din munții de la Ghor de către Shah Ismail, fondatorul dinastiei Safawi a Persiei; Babar, menționat mai sus, s-a reinstalat în Asia Centrală, dar a fost respins din nou, pierzând Kabulul. Acesta a ocupat localitatea Kandahar, în anul 1522, a început o serie de expediții prin care a răsturnat Regatul Afgan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Mercur). Începute de Augustus și grăbite de veteranii romani, clădirile templului au fost continuate până în secolul IV. Împărații care manifestau interes în aceeași orientare sau care doreau să respecte promisiunile și jurămintele erau: Hadrian, Antonin Piosul și în mod deosebit dinastia siriană: Septimius Severus, Caracalla și Philip Arabul. Demnitarii și notabilitățile din regiune au oferit contribuții ex-votos, plătite pentru construcția coloanelor, și au participat la acoperirea cu foiță de aur a sanctuarelor și a părților relevante ale acestora și la rostirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
desfășoară 50% din activitatea economică a statului, luxul exuberant ,,interacționează'' cu sărăcia bordeielor de la marginea orașului. Tanger este cel mai important centru industrial după Casablanca. Moulay Ar-Rashid, a fost proclamat, în 1666, la Fez, sultan al Marocului, care a întemeiat dinastia Alauită, care domnește și astăzi. Pe la jumătatea sec.XIX-lea, Marocul devine ținta Franței, Spaniei, Marii Britanii și Germaniei. În secolele VIII-XVII, Marocul a fost stăpânit de dinastiile Iarisidă, Fatimidă, Almoravidă, Almohadă, Merinidă, Wattasidă și Saadită. Deși Conferința internațională de la Algeciras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a fost proclamat, în 1666, la Fez, sultan al Marocului, care a întemeiat dinastia Alauită, care domnește și astăzi. Pe la jumătatea sec.XIX-lea, Marocul devine ținta Franței, Spaniei, Marii Britanii și Germaniei. În secolele VIII-XVII, Marocul a fost stăpânit de dinastiile Iarisidă, Fatimidă, Almoravidă, Almohadă, Merinidă, Wattasidă și Saadită. Deși Conferința internațională de la Algeciras (1906) a confirmat independența formală a Marocului, la 3o martie 1912, Franța a impus sultanului Mulai Hamid Tratatul de la Fez, prin care era instituit protectoratul francez; regiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]