4,704 matches
-
nu știe asta?, Ce nu i-a spus?) se asociază sistematic cu lecțiunea de cuantificator universal pentru pronumele interogativ (toți, toată lumea). Lucrările de cultivare a limbii apărute înainte de 1990 au sesizat tendința vorbitorilor spre imprecizie referențială și ambiguitate a intenției discursive, recomandând evitarea cuantificatorilor indefiniți acolo unde aceștia nu dau indicații legate de raportul parte - întreg, ci sunt folosiți superfluu. Uzul actual demonstrează însă ca există diferențe între folosirea nehotărâtelor și a negativelor în presă (vezi Zafiu 2002) sau în alte
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Uzul actual demonstrează însă ca există diferențe între folosirea nehotărâtelor și a negativelor în presă (vezi Zafiu 2002) sau în alte texte scrise (de pildă, științifice - vezi Stan, în acest volum, p. ) față de limba vorbită, unde ocurențele parazite îndeplinesc funcții discursive importante, pe care le voi prezenta în continuare. 5.1. Negocierea cantității de informație partajate cu interlocutorul În negocierea cantității de informație partajate cu interlocutorii, vorbitorii folosesc adesea pronume nehotărâte: și era un# bătrîn↓ căzut↓ de dimineață↓ i-a venit
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
optează pentru imprecizie referențială sunt diverse: (i) vorbitorul nu cunoaște/cunoaște aproximativ informația, dar nu recunoaște acest lucru deschis pentru a nu-și prejudicia imaginea publică; (ii) vorbitorul reține informație, dacă, din motive personale sau pentru a-și manifesta puterea discursivă, nu dorește să comunice interlocutorului toate detaliile; (iii) vorbitorul presupune că informația este deja cunoscută de interlocutor, ceea ce face suficientă simpla ei evocare prin pronume nehotărât, fără numire explicită. Interesantă în exemplul următor este gradarea indefinirii prin glosarea unui nehotărât
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
intrarea pe internet fără să mai fii legat de un fir# de un telefon # de ceva deci accesul liber pe internet> (IVLRA: 209). Locuțiunile toate cele (32), toate celelalte (213) sunt expresii clișeizate ale enumerării aproximative. 5.4. Afișarea atitudinii discursive Prin intermediul indefinitelor și al negativelor, vorbitorii proiectează în discurs o atitudine discursivă de detașare, indiferență, lipsă de preocupare, indecizie. Motivele personale ale acestei atitudini au un suport cultural: "a nu-și băga nasul unde nu-i fierbe oala", "a nu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
un telefon # de ceva deci accesul liber pe internet> (IVLRA: 209). Locuțiunile toate cele (32), toate celelalte (213) sunt expresii clișeizate ale enumerării aproximative. 5.4. Afișarea atitudinii discursive Prin intermediul indefinitelor și al negativelor, vorbitorii proiectează în discurs o atitudine discursivă de detașare, indiferență, lipsă de preocupare, indecizie. Motivele personale ale acestei atitudini au un suport cultural: "a nu-și băga nasul unde nu-i fierbe oala", "a nu fi prea insistent", "a fi la locul lui/a sta în banca
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
colectiv, constând în capacitatea și disponibilitatea indivizilor de a interacționa cu semenii lor prin exprimarea deschisă a opiniile proprii, apărarea intereselor personale și tentativa de a influența comportamentele interlocutorilor, respectându-le totodată teritoriul personal. Asertivitatea se plasează pe un continuum discursiv care are la un capăt pasivitatea (reticența indivizilor de a-și afirma personalitatea și tendința de a se lăsa influențați de ceilalți), iar la celălalt agresivitatea (exprimarea nevoilor proprii invadând teritoriul personal al interlocutorilor). În studiile sociologice, cultura română este
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dezvoltare personală traduse din cultura americană, a determinat modificarea raportului dintre pasivitate, asertivitate și agresivitate în stilul comunicativ al persoanelor tinere, educate în spiritul valorilor occidentale. Global, românii manifestă un grad relativ scăzut de asertivitate (tinzând spre pasivitate), în timp ce agresivitatea discursivă se manifestă emoțional, nonargumentativ (Șerbănescu 2007:165). Analiza de corpus a pus în evidență constituirea în română a unor strategii discursive de gradare a asertivității în care sunt implicate și pronumele. 6.1. Pasivitatea comunicativă Când optează pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
educate în spiritul valorilor occidentale. Global, românii manifestă un grad relativ scăzut de asertivitate (tinzând spre pasivitate), în timp ce agresivitatea discursivă se manifestă emoțional, nonargumentativ (Șerbănescu 2007:165). Analiza de corpus a pus în evidență constituirea în română a unor strategii discursive de gradare a asertivității în care sunt implicate și pronumele. 6.1. Pasivitatea comunicativă Când optează pentru a nu-și asuma explicit aserțiunile, evitând marcarea lor ca puncte de vedere personale, vorbitorii apelează la una dintre următoarele strategii ale pasivității
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dau A: spune măcar o faptă conCREtă pă care-ai făcu:t-o- B: deci eu NU-ȚI [da:u ȚIE socoteală. +A: [vizavi de federația română de box. B: eu nu-ți dau ție socoteală (IVLRA: 193−195). 7. SPECIALIZAREA DISCURSIVĂ COMPLEMENTARĂ A RELATIVELOR ȘI A INTEROGATIVELOR În ciuda inventarului comun de termeni, în limba română actuală, pronumele relative și pronumele interogative tind spre o specializare discursivă complementară, observată în frecvența individuală a unităților din cele două clase și în comportamentul lor
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
română de box. B: eu nu-ți dau ție socoteală (IVLRA: 193−195). 7. SPECIALIZAREA DISCURSIVĂ COMPLEMENTARĂ A RELATIVELOR ȘI A INTEROGATIVELOR În ciuda inventarului comun de termeni, în limba română actuală, pronumele relative și pronumele interogative tind spre o specializare discursivă complementară, observată în frecvența individuală a unităților din cele două clase și în comportamentul lor discursive. 7.1. Analiza cantitativă Studiul de frecvență a evidențiat elementul tipic fiecărei clase semantice: care pentru relative, ce pentru interogative. Pronumele relative sunt elemente
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
COMPLEMENTARĂ A RELATIVELOR ȘI A INTEROGATIVELOR În ciuda inventarului comun de termeni, în limba română actuală, pronumele relative și pronumele interogative tind spre o specializare discursivă complementară, observată în frecvența individuală a unităților din cele două clase și în comportamentul lor discursive. 7.1. Analiza cantitativă Studiul de frecvență a evidențiat elementul tipic fiecărei clase semantice: care pentru relative, ce pentru interogative. Pronumele relative sunt elemente de relație subordonatoare, funcționând simultan și ca substitute de tip nominal. Termenul cu cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în timp ce cine/ce intră în opoziția [+/-uman]; poate apărea în orice ipostază sintactică, pronominală sau adjectivală, în timp ce cine apare doar în ipostază pronominală, iar ce mai frecvent în ipostaza pronominală, mai rar în cea adjectivală; prin trăsătura sa inerentă [+ legat discursiv], care stabilește o relație semantică implicită cu alte entități din discurs - fie în structuri partitive (care dintre ei), fie evocând o entitate aflată la distanță variabilă în discurs. Pronumele interogative sunt mărci distinctive ale interogativelor parțiale, prin care vorbitorul caută
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
informațională (Șerbănescu 2002). Iată în continuare o statistică a ocurenței pronumelor interogative 18 în IVLRA: Tipul întrebării CE DE CE19 CINE CARE CÂT CE FEL DE Întrebare propriu-zisă 128 35 30 27 8 1 Alte tipuri de întrebări (retorice, legătură discursivă, ecou, fatice, ritualice etc.20) 66 7 3 1 - Valoare exclamativă 13 - - - - - TOTAL 207 42 33 28 8 1 Valorile înscrise în tabel pun în evidență următoarele trăsături ale ocurenței pronumelor interogative în corpusul studiat: cel mai frecvent pronume interogativ
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
unică; generează întrebări parțiale deschise, fără a constrânge vorbitorul la răspunsuri foarte precise; intră în relație de cvasisinonimie cu care și ce fel de (ce carte/care carte?; ce om este el/ce fel de om este el?); are utilizări discursive multiple (întrebări propriu-zise, întrebări retorice, legătură discursivă, întrebări ecou, întrebări pro-frază, întrebări metadiscursive, întrebări ritualice, valoare exclamativă). 7.2. Analiza calitativă Sub aspect funcțional, unitățile din ambele clase prezintă o slăbire a rolului de mărci structurale, specifice subordonării relative, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
constrânge vorbitorul la răspunsuri foarte precise; intră în relație de cvasisinonimie cu care și ce fel de (ce carte/care carte?; ce om este el/ce fel de om este el?); are utilizări discursive multiple (întrebări propriu-zise, întrebări retorice, legătură discursivă, întrebări ecou, întrebări pro-frază, întrebări metadiscursive, întrebări ritualice, valoare exclamativă). 7.2. Analiza calitativă Sub aspect funcțional, unitățile din ambele clase prezintă o slăbire a rolului de mărci structurale, specifice subordonării relative, respectiv interogativității. Produse în ciuda regulilor normative, fenomenele sintactico-semantice
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
examen, consultație medicală, interviu - vezi în corpus interacțiunile 23, 24, 27, 39, 69), în ciuda faptului că au rol de structurare a discursului, întrebările sunt frecvent atenuate prin lungi presecvențe, pasaje narative menite să diminueze forța interogativă și să reducă puterea discursivă a vorbitorului în raport cu interlocutorul. În dialogul mediatic (radio, televiziune - vezi în corpus interacțiunile 57, 58, 59, 60, 71, 72), întrebările sunt adesea directe, dar rareori au rolul de a declanșa răspunsuri informative, ci, în special, au funcție de problematizare sau funcție
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
grad avansat de intimitate (prieteni, colegi de facultate, dialog mamă-fiică; vezi interacțiunile 16, 48, 49) sau sunt circumscrise ierarhic-profesional (profesor-student, profesorul este cel care întreabă; vezi interacțiunea 50); cel mai frecvent sunt folosite pentru schimbarea temei, iar pentru marcarea continuității discursive, vorbitorii recurg la conectori pragmatici (și, dar, deci). În schimb, în interacțiunile conflictuale, întrebările sunt foarte frecvente, agresive, menite să atace imaginea publică a interlocutorului (vezi interacțiunile 25, 53). 9. CONCLUZII Relațiile dintre norma literară și uzul spontan sunt mai
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cu opoziții funcționale specifice sistemului pragmatic al limbii, care, prin raportare la alte limbi, configurează particularitățile unui stil cultural de interacțiune. În raport cu norma literară, uzul pronominal actual participă la opozițiile elaborat/nonelaborat, focalizat/nonfocalizat, formal/informal, ingroup/outgroup, egalitate/inegalitate discursivă, asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale sistemului pronominal românesc (parametrul subiectului vid, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv etc.) sunt valorificate în cadrul unor mecanisme pragmatice care generează opoziții discursive cu caracter regulat. Uzul pronominal actual se caracterizează prin: manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
elaborat/nonelaborat, focalizat/nonfocalizat, formal/informal, ingroup/outgroup, egalitate/inegalitate discursivă, asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale sistemului pronominal românesc (parametrul subiectului vid, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv etc.) sunt valorificate în cadrul unor mecanisme pragmatice care generează opoziții discursive cu caracter regulat. Uzul pronominal actual se caracterizează prin: manifestări discursive diverse ale anaforicității/deicticității difuze (referință inconsecventă, la distanță, anaforicitate/deicticitate intradiscursivă etc.); devierea unor pronume de la funcțiile lor de bază, sistemice, pentru a se include în strategii ale
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale sistemului pronominal românesc (parametrul subiectului vid, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv etc.) sunt valorificate în cadrul unor mecanisme pragmatice care generează opoziții discursive cu caracter regulat. Uzul pronominal actual se caracterizează prin: manifestări discursive diverse ale anaforicității/deicticității difuze (referință inconsecventă, la distanță, anaforicitate/deicticitate intradiscursivă etc.); devierea unor pronume de la funcțiile lor de bază, sistemice, pentru a se include în strategii ale implicitului ca mărci ale forței ilocuționare, declanșatori de presupoziții și de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
la distanță, anaforicitate/deicticitate intradiscursivă etc.); devierea unor pronume de la funcțiile lor de bază, sistemice, pentru a se include în strategii ale implicitului ca mărci ale forței ilocuționare, declanșatori de presupoziții și de implicații ori gazde semantico-sintactice ale unor semnificații discursive; atragerea pronumelor în strategii de negociere a cantității de informație din universul de discurs, în strategii ale politeții pozitive și negative ori în strategii de aproximare și indeterminare a semnificației; specializarea discursivă a unor elemente din diverse clase (pronume de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de implicații ori gazde semantico-sintactice ale unor semnificații discursive; atragerea pronumelor în strategii de negociere a cantității de informație din universul de discurs, în strategii ale politeții pozitive și negative ori în strategii de aproximare și indeterminare a semnificației; specializarea discursivă a unor elemente din diverse clase (pronume de întărire, pronume relative, pronume interogative); participarea pronumelor la structuri de gradare a asertivității. Preferințele discursive ale vorbitorilor indică următoarele trăsături culturale ale discursului românesc actual: codificarea și decodificarea semnificației pe baza cunoștințelor
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în strategii ale politeții pozitive și negative ori în strategii de aproximare și indeterminare a semnificației; specializarea discursivă a unor elemente din diverse clase (pronume de întărire, pronume relative, pronume interogative); participarea pronumelor la structuri de gradare a asertivității. Preferințele discursive ale vorbitorilor indică următoarele trăsături culturale ale discursului românesc actual: codificarea și decodificarea semnificației pe baza cunoștințelor comune ale membrilor colectivității și a istoriei conversaționale a interactanților; codificarea semnificației mai degrabă prin acte de vorbire indirecte decât directe, în special
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
corpus. 2 Pentru această cercetare au fost avute în vedere următoarele lucrări normative: Iordan (1948/1943); Graur (1968); Guțu Romalo (2000/1972); Avram (1986); Avram (1987). 3 Vezi distincția făcută de Coșeriu între vorbire (alegeri ale uzului individual) - normă (opțiuni discursive generalizate ca uz social) - sistem (nucleu structural care cuprinde trăsăturile generale ale sistemului, ale limbii) - tip (tip structural, ansamblu de parametri tipologici, care includ o limbă dată într-o categorie de limbi cu trăsături structurale comune). Cf. DSL, s.v. normă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
orientarea în timp (Hofstede 1984; Hofstede 1997; Șerbănescu 2007). Prin raportare la acești parametri, cultura română este preponderent colectivistă și masculină, cultivând distanță mare față de putere, iar gradul de evitare a incertitudinii este ridicat. Acești parametri se corelează cu particularități discursive (Scollon, Scollon 1995; Scollon, Scollon 2001; Vasilescu 2007), care configurează modul de comunicare specific unei comunități, ca rezultat al interacțiunilor complexe dintre cultură (în sens antropologic) și limbă; unul dintre termenii folosiți pentru a desemna configurația specifică acestei corelații într-
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]