6,113 matches
-
Zilele treceau cumplit de greu. Nici hrana care i se aducea nu-i tihnea, și îi era cumplit de sete. Privea mereu afară prin ferestruica murdară și cu pânze de păianjeni atârnând în jos, aflată tocmai în vârful turnului. Era disperată, căci nu știa dacă va mai scăpa de-acolo. Dar iată, vede prin geam un semn alb ce apare în zare, de peste copacii unui pâlc îndepărtat de pădure. Parcă e zbor de porumbel alb colindând împrejurimile, căutând ceva peste tot
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
aici la horă, vrăjite de farmecele ei. Hora îi prindea în mrejele ei miraculoase, indiferent de pogoanele și zestrea lor. Am auzit de unele cazuri când, la sfârșitul horei, câte-o astfel de mamă cătrănită își căuta copila neascultătoare. Întreba disperată-n jurul ei: -N-ați văzut pe fata mea? Câte-odată, răspunsul venea prea târziu, ca o lovitură de satâr: -Am văzut-o, țață Drino! A fugit cu Ghiță a’ lu’ Păduche acum o oră. Cred că pân-acum... Ghiță a făcut
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
vedea în același timp corpul meu, dar și tavanul încăperii. Ca și cum aș fi avut un ochi pe ceafă. Vedeam totul panoramic, la trei sute șaizeci de grade, dar ce m-a deranjat cel mai mult era vânzoleala din jurul mesei, precum și chipurile disperate ale celor doi medici, ortopedul și anestezistul, ale asistentelor, chiar dacă aveau toți partea de jos a feței acoperită cu banalul tifon alb folosit în timpul operațiilor. Atunci am început să aud un țiuit supărător, nu foarte tare, dar enervant, nu știu
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
150 de oameni. Când am plecat de la Jitaru eram 1000. Pe unde am trecut am lăsat numai morminte și țărână amestecată cu sânge. Tare am plătit scump Ardealul! Am văzut cum plâng soldații când pleacă la atac, am auzite strigătele disperate ale răniților rămași între linii. Nu s‘a dus nimeni să-i ridice. O! Cărțile frumoase, care vorbesc de eroism, de vitejie! Câte minciuni împodobite. Am văzut la Otopeni un camion de eroi. Erau aruncați unul peste altul, cu capetele
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
vă mai puteți bate joc de noi?! Mulți au votat noul președinte, Azi n-avem bani nici de un dinte! Se-omoară semeni-n strada mare, Pentru o fărâmă de mâncare... În timp ce vă plimbați și răsfățați, Oamenii, sunt tot mai disperați. Votând, am sperat că ne-o fi bine, Nu mai avem bani nici de pâine! V-am votat, de v-ar fi votat boala... Să ne luați de la gură agoniseala. În ceata voastră parlamentară, Zac tolăniți, elita fără de școală. Din
V-AM VOTAT!!! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376235_a_377564]
-
loc, se surprinse până și pe ea rostind aproape în șoaptă, oricât ar fi de frumos. - Uite, nu te grăbi! Mai aruncă o privire, te mai gândești până desfac sticla de șampanie și torn în pahare. Chiar mi-ai părut disperată când ne-am întâlnit și aceasta nu este o ocazie pe care să o lași să treacă pe lângă tine. Bine, era politicos, nu insistent. Putea să îi spună „nu” în orice moment, iar el avea să o conducă până în prima
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
fi bine să pleci de acolo cât mai repede. Probabil că nu va trece mult până când se vor întoarce proprietarii! Baftă! Ce ar fi putut să mai spună? Ce ar fi trebuit să mai facă? Ea era singura vinovată! Nenorocită! Disperată! Mama avusese dreptate să se teamă pentru ea. Formă alt număr. Îi dădură din nou lacrimile auzind vocea Măriucăi. - Eu sunt, mama s-a culcat? - Nu e acasă, puiuț, sunt la nuntă! - La nuntă? La cine? - La Florin, se însoară
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
piatră și plânse îndelung, cu sughițuri. Când nu mai rămase nici un strop de vlagă în ea, se adună ghem pe bordură, așteptând ca ăntunericul să o înghită pentru totdeauna. inile. Nu se mai scăldase n pahare. Chiar mi-ai părut disperată c Referință Bibliografică: INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1835, Anul VI, 09 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
De ce-s copiii exportați? De ce-s medicii alungați? De ce ni-i aurul furat? De ce-i pământul nelucrat? Unde-s vestitele sere Când exportam de toate cele? Ei le-au vândut pe trei arginți, Degeaba ne rugăm la sfinți. Poporul este disperat, Țara întreagă a eșuat. Din mândră floare ce a fost A devenit fără de rost. Ea locul încă nu-și găsește, Din ce în ce se prăpădește. De ce tu, mândră Românie, Ai devenit o colonie? Ne călăresc și mulg străinii, Ne-
DE CE...?! de IONEL GRECU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379672_a_381001]
-
mână protectoare și agonia fu atât de mare încât dispăru din grădina regelui spre a se regăsi și a căuta echilibrul natural care îl ghidase pînă atunci. În mijlocul grădinii o fetiță cu mâini gingașe și pline de dragoste îl caută disperată. Toate cotloanele fură cercetate , toata grădină fu întoarsă pe ... Citește mai mult CroitorulA fost odată ca niciodată un croitor ce servea la curtea regelui. În fiecare zi avea ocazia să pătrundă plin de uimire în grădina regelui. Se bucură la
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
protectoare și agonia fu atât de mare încât dispăru din grădina regelui spre a se regăsi și a căuta echilibrul natural care îl ghidase pînă atunci.In mijlocul grădinii o fetiță cu mâini gingașe și pline de dragoste îl caută disperată. Toate cotloanele fură cercetate , toata grădină fu întoarsă pe ... VIII. IARNĂ, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016. Iarnă de Maria Teodorescu Bahnareanu Iarnă îmi bate la geam Cu fulgi mari, albi, frumoși Sufletu
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
la rând cu odraslele-n brațe, sau ținându-le de mână, așteptând să le ia flăcăii și să le strige: -Ăăă-ree! Al cuui e-aceest odoor!? Odrasla, frumos pieptănată și îmbrăcată, deseori se speria. Dădea din mâini și din picioare, urlând disperată. Mama care-l privea mândră se îngrijora: -Aoleu! A pățit ceva mititelul? Gurița mamei, guriță! Nu pățise nimic. Își dezvolta plămânii și mușchiuleții. Iar asistența parfuma atmosfera cu florile admirației: -Ooo! Mânca-l-aș de bucălat! Bucălat și supărat! -Ah
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
Și maică-mea a vrut odată să mă dea la Govie. Să se fălească cu neprețuita ei odraslă, de!..M-a fugărit prin lume, iar eu alergam cu ochii ieșiți din orbite, cu fața plină de lacrimi și muci, urlând disperat. A strigat la ea o femeie: -Ce ai cu băiatul, fă? -Păi...să-l dau și eu la Govie! -Cuum? Broscoiul ăsta? Văleu, că urât mai e! S-a liniștit mama, descurajată de aprecierea și râsetele celor din jur. Iar
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
televizate între candidații înscriși la alegerile prezidențiale, atât în turul unu, cât și în cel de-al doilea tur, dar și la atacuri familiale și personale. În plus, unele partide politice angajate în cursa alegerilor prezidențiale au recurs la gesturi disperate, introducând în mocirla campaniei pe unii clerici ai Bisericii Ortodoxe și chiar pe unii părinți venerați de poporul credincios ca sfinți. Este vorba de regretatul Părinte Arsenie Boca. Am luat, cu mâhnire creștinească, act de cantitatea îngrijător de mare a
LECŢIA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371669_a_372998]
-
te văd, îmi e un dor nebun să te strâng în brațe, să te sărut peste tot, a continuat el, de această dată pe un ton pătimaș ce trăda nerăbdarea. - Când te întorci în București? am întrebat cu un aer disperat, mânată de dorința de a-l avea lângă mine. - M-aș teleporta în momentul ăsta, dar nu se poate, așa e tradiția, trebuie să rămân acasă, s-ar supăra rău mama, dar mâine în jurul prânzului ajung, vorbim la telefon, m-
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
fost de prisos, din moment ce toate dovezile de iubire acumulate în aproape doi ani nu-l determinaseră miercuri seară să se oprească la momentul oportun, cum puteam să fiu atât de naivă, să-mi închipui că s-ar împiedica de această disperată declarație de dragoste și ar revenii în brațele mele, acum. Renunțând, evitam o perspectivă sumbră, aceea de a mă transforma instantaneu într-o gâsculiță lipsită de orice haz, înjosindu-mă tocmai în fața celui care mă umilise, nu mai departe de
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
acel sentiment acut de vinovăție și acea nevoie organică de auto-pedepsire, despre care i se tot repeta, până la epuizare, că sunt nocive, că nu le merită... Liviu Cernat, eminentul profesionist, psiholog cu un renume remarcabil în lumea medicală, se lupta disperat să dezlege misterul tot mai obscur al acelei minți, care se baricadase în dimensiunea ei, nelăsând nici măcar, o rază de lumină să pătrundă. Nu mai tratase până atunci un caz atât de grav! Studia zi și noapte în biroul lui
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
Nu am scuze și nu voi inventa unele! - Am primit un mesaj ciudat aseară, pe care l-am descifrat cu google translate, dar știi cum e! Fratele tău mi-a explicat așa cum a putut situația ta și mi-a cerut disperat, ajutorul. Nici nu îți poți imagina surpriza, bucuria și teroarea mea! Îmi spui ce se întâmplă cu tine? Lea, am murit de o mie de ori de când ai plecat și acum aflu că ai vrut să mori și tu! Lasă
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
și-au construit o altă viață pe ruinele lăsate de tine! Ba chiar că erau fericiți, pentru că te-au uitat, s-au resemnat!...Și ce ai fi vrut? Du-te la dracu, Analisa Cernat! Te detest! Te detest!...” Un hohot disperat se rostogoli pe aleile umbrite ale parcului! Lea își procesa conștiința cu asprime și neîndurare, învinuindu-se, urându-se, provocându-și voit durere, pedepsindu-se fără milă. Cu cât suferea mai mult, cu atât mulțumirea ei creștea. Își biciui sufletul
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
de lacrimi, în palme. - Ce se întâmplă aici? întrebă copilul străfulgerat de o presimțire rea. Unde e Lea? Alergă în hol dar valiza nu mai era acolo. Palid și cu ochii măriți de spaimă se repezi la mamă, zgâlțâind-o disperat: - Mamă, te rog, vorbește! Unde e sora mea? Liviu și Maria se priviră consternați și vinovați. ,, Sora mea”? Deci el, care nu o văzuse niciodată o numea ,, sora mea”, iar ei care o generaseră, o educaseră și o iubiseră, o
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
s-au împrăștiat...Cand pașii tăi s-au întipărit în inima mea ?De ce ?gabrielaenerusu... XIII. GÂNDUL ASTRAL, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2203 din 11 ianuarie 2017. Gândul astral Tăcerile țipate cad pe sufletul meu Cu primul cuvânt disperat ... Și-mi spăl privirea de fier În ghețurile gândului astral. Deasupra noastră tremura timpul Ascuns în asfințitul vieții ... Zidit în roua de cioburi A cuvintelor nemărturisite. Din unghiul privirilor mele Rămâne doar clipă cernita... Plutind în aerului cosmic Prin somnul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
în aerului cosmic Prin somnul privirilor fără nume. Îmi spăl clipă tăcerilor închise În albia lacrimilor seci ... Și te regăsesc pe malurile reci Rătăcit în gândul astral. gabrielaenerusu ... Citește mai mult Gândul astralTacerile țipate cad pe sufletul meuCu primul cuvânt disperat ...Și-mi spăl privirea de fierIn ghețurile gândului astral.Deasupra noastră tremura timpulAscuns în asfințitul vieții ...Zidit în roua de cioburiA cuvintelor nemarturisite.Din unghiul privirilor meleRamane doar clipă cernita...Plutind în aerului cosmicPrin somnul privirilor fără nume.Imi spăl
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Alexandra cotrobăi orbește prin labirinturile minții sperând să găsească o fărâmă de curaj și diplomație, pentru a stăvili cumva torentul destinului, care amenința să o târe cu sine în cele mai negre tenebre. Cu o privire scurtă, evaluă situația. Era disperată! Pericolul iminent, după ce îi furase mințile câteva clipe, o determină să scoată de voie de nevoie, toate resursele pe care le avea. Nu erau multe: luciditate, inteligență, șiretenie și... putere de seducție... Trebuia să se mulțumească cu atât! Spera să
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
nu ești în stare, treci în rezervă că plânge masa! Ceilalți rânjiră aprobator, fluierând și înjurând, ațâțați de cuvintele tovarășului înfierbântat. Alexandra nu mai avea putere să-și joace rolul de femeie fatală. Mintea începu să lucreze febril, căutând soluții disperate. Nu avea de gând să se lase sfâșiată de fiarele abjecte ce îi pregăteau sfârșitul. Decizia ei fu luată imediat, apoi smulse din mâna tânărului sticla de bere pe jumătate goală și bău cu sete, neluând în seamă uimirea lui
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
și le smulge Lacrimi de dezamăgire. Frunze roșii pribegite Azi în pom sau întâlnit Să jelească-n roșu bocet Simfonii fără sfârșit. Frunze verzi, dar vii născute Curg în lacrimi și-n oftat, Scuturând copacul vieți-mi Într-un bocet disperat. Frunze verzi și roșii frunze, Pomul vieți-mi minunat, Negru suflet mi-ai ascuns Și-n culori l-ai ambalat. Prin frunzișul viu de frunze Zace-un suflet negru tot Ce și-a îmbălsămat miresme Ca s-ascundă că e
SUNT UN POM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379174_a_380503]