3,349 matches
-
2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pămînt uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. 3. Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. 4. Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
dintr-un pămînt uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. 3. Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. 4. Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
veni la tine, chiparosul, ulmul și merișorul (cimișirul), cu toții laolaltă, ca să împodobească locul sfîntului Meu locaș, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele. 14. Fiii asupritorilor tăi vor veni plecați înaintea ta, și toți cei ce te disprețuiau se vor închina la picioarele tale, și te vor numi "Cetatea Domnului", "Sionul Sfîntului lui Israel." 15. De unde erai părăsită și urîtă, și nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă veșnică, o pricină de bucurie pentru oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mai Întorceau În cătunul lor după un an-doi, alții după zece, vlăguiți de-atîta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținînd mîinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar cînd sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mîini. Tare se mai Înfierbîntau cînd cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s-ar fi Îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țîșnind din umbra caselor și recunoscînd printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar pînă atunci, sub acoperămîntul mohorît al cerului, Între zidurile neguroase ale pămîntului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n-ar fi tot un iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n-ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pămîntului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mîinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le-a Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sînt mărturia nevinovăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fîn (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decît nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În timpul unui sejur hibernal la Viena. Una peste alta, Beatrice O’Hara absorbise acel tip de educație care nu va mai fi posibil de acum Încolo: o tutelă măsurată după numărul de lucruri și de persoane pe care le puteai disprețui și despre care puteai vorbi Încântător, plus o bogată cultură generală, Îmbrățișând toate artele și tradițiile, lipsită de idei proprii făurită În ultimele zile ale epocii În care marele grădinar reteza trandafirii mai pricăjiți ca să producă o singură floare perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
răsfăț. Educația tuturor femeilor frumoase Înseamnă cunoașterea bărbatului. ROSALIND a fost dezamăgită de bărbat după bărbat, luați individual, dar are Încredere deplină În genul masculin. Detestă femeile. Ele reprezintă atribute pe care simte că le posedă și ea și le disprețuiește - răutate incipientă, Înfumurare, lașitate, predispoziția spre Înșelătorii mărunte. O dată a spus Într-o cameră plină de prietene de-ale mamei sale că singura justificare a existenței femeilor este necesitatea introducerii unui element destabilizator Între bărbați. Dansează excepțional, desenează isteț, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În același timp magnific și bun, că geniul Însemna exact combinarea acelor șanțuri și răsuciri inexplicabile din creierul său, că orice fel de disciplină l-ar reduce la mediocritate. Probabil mai mult decât orice viciu sau defect concret, Amory Își disprețuia personalitatea - ura faptul că știa că a doua zi și Încă o mie de zile după aceea Își va umfla pompos pieptul la orice compliment și se va posomorî la un cuvânt mai aspru, ca un muzicant de mâna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
departe posibil de Vânătorul Roșiilor, rămânând totuși în aceeași încăpere. Era un bătrân micuț și pirpiriu, cu niște ochi albaștri, strălucitori, și o tuse pe care o alimenta cu țigări europene foarte tari. Avea acea alură specifică captivilor de pretutindeni, disprețuind prezența celor care l-au capturat - deși circula și supoziția că își oferise serviciile de bunăvoie. Satterlee se plimba acum de colo colo, gesticulând spre cei prezenți ca și cum ar fi fost patru sute de oameni, nu patru. Mal se răsuci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el, ca tălmaci priceput, le era încă de trebuință autorităților din această țară cărora le sclipeau ochii după câștigurile din negoț. Acesta era motivul pentru care și naifu, și shōgunul le îngăduiau misionarilor creștini să locuiască în oraș, cu toate că îi disprețuiau pe creștini. Naifu își dorea încă un port, cu nimic mai prejos decât Nagasaki, pentru negoțul cu țări îndepărtate. Urmărea mai ales comerțul cu îndepărtata Nueva España și în acest scop trimisese deja nenumărate scrisori către guvernatorul spaniol din Manila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
grav al lui Tanaka îi aduse aminte samuraiului de unchiul său așezat lângă vatră. Era în firea samurailor de țară să prețuiască onoarea mai presus de orice, să socotească jignirea altuia drept cea mai adâncă rușine dintre toate și să disprețuiască noile obiceiuri fără să încerce defel să-și îmbunătățească vechile deprinderi. Unchiul său și Tanaka aveau și ei asemenea trăsături adânc înrădăcinate în firea lor. La fel și samuraiul însuși. Numai că el de când era pe corabie ajunsese uneori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai întâi de toate trebuie să ne ducem la bun sfârșit însărcinarea. — Atunci, dumneata, senior Tanaka, pentru folosul însărcinării ai să te creștinezi în Spania după cum o să-ți poruncească Velasco? Matsuki îl luă peste picior pe Tanaka, știind că acesta disprețuia creștinismul. — Ar fi chiar atât de rău să ne facem creștini? se amestecă în discuție Nishi. Și negustorii s-au făcut creștini de dragul negoțului. Dacă ne va folosi... Nu vorbi prostii! Înverșunarea din glasul lui Matsuki îi uimi pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din nou un zâmbet zeflemitor. Numai că Sfatul Bătrânilor nu este alcătuit doar din seniorul Shiraishi. Mai sunt și înalții oficiali care nu privesc cu ochi buni faptele seniorului Shiraishi. În frunte cu seniorul Ayugai. Spre deosebire de seniorul Shiraishi, acesta îi disprețuiește și pe creștini, și pe Velasco. Încă de la început s-a împotrivit ca Velasco să fie tălmaciul nostru. Seniorul Ayugai socotește că răspândirea credinței creștine ne va aduce numai rele. Atunci de ce chiar și Măriile Lor naifu și shōgun și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
suferințe ale indienilor... Nu, n-au uitat. Se prefac că nu s-a întâmplat nimic. Cu chipurile prefăcute, dar cu vorbe pasămite sincere, predică despre mila lui Dumnezeu și despre dragostea lui Dumnezeu. De aceea am ajuns eu să-i disprețuiesc de-a dreptul. De pe buzele preoților din această țară curg întotdeauna numai vorbe frumoase. Mâinile lor nu sunt niciodată mânjite de noroi. Asta e pricina pentru care te-ai lepădat tu de credința creștină? Nu, nu, zise fostul călugăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ocărât și batjocorit de către frații lui creștini. Mai marii Bisericii din Ierusalim au socotit că Sfântul Pavel n-avea nici o chemare pentru apostolat și chiar l-au învinovățit pentru că a încercat să propovăduiască învățăturile Domnului altor popoare. La fel mă disprețuiesc și pe mine iezuiții din Ordinul Sfântul Petru ca pe un preot nevrednic să propovăduiască în Japonia. Pe când încercam să domolesc furia ce spumega înlăuntrul meu, o tristețe nelămurită îmi apăsa sufletul. Cu toate că ne închinăm la același Dumnezeu, credem tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nueva España. Însă pentru a face negoțul cu Nueva España să meargă ca uns, au intrat în biserică, au îngenuncheat și au primit botezul de la străini. Când îi văzuse, samuraiul avusese un sentiment încurcat de dispreț amestecat cu invidie. Îi disprețuia pentru nemernicia de a-și vinde cu seninătate sufletul de dragul câștigului și îi invidia pentru îndrăzneala de a face orice pentru câștig. Însă acum Nishi Kyūsuke îi îndeamnă să primească botezul nu cu adevărat, ci doar ca să-și îndeplinească însărcinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simplu vorbea despre fapte cu un glas rar și monoton. Cu toate acestea, părintele Valente îl lovea pe Velasco încă de la început acolo unde îl durea mai tare. — Adineauri părintele Velasco ne-a spus că japonezii nu îndură să fie disprețuiți. Ne-a mai zis că sunt așa de înțelepți, vicleni și ascuțiți la minte încât nu trebuie să ne purtăm cu ei la fel cum ne purtăm cu celelalte popoare din Orient. Dar și noi suntem de aceeași părere. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu bucurie să devină creștin. E trist că astfel de cuvinte vin din partea unui om al bisericii. De ce? Pentru că aceste cuvinte arată dispreț chiar și față de mulțimea de credincioși japonezi care au primit botezul din mâinile lui. — Eu nu-i disprețuiesc. Nu fac decât să prezint faptele... — Chiar dacă vorbele tale ar fi adevărate, strigă Velasco, uiți că taina botezului întrece voința omului și pogoară asupra sa binecuvântarea Domnului. Chiar dacă ar fi avut asemenea motive necurate când au primit botezul, de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a năruit din temelii și acum se văd nevoiți să pornească iarăși la drum lung spre o altă țară necunoscută. N-ar fi de mirare nici dacă japonezii ar fi dezamăgiți de mine și m-ar urî și m-ar disprețui. Dar niciodată n-au dat glas acestor gânduri. De câte ori nu m-am învinuit pe mine privindu-i cum mă urmează tăcuți, fără urmă de zâmbet și din ce în ce mai scumpi la vorbă! Cu sufletul greu, ne-am urcat la bordul unei corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
situația de a nu ne mai cunoaște nici măcar noi istoria, nicidecum în a fi în măsură de a o face cunoscută și de a o promova în fața străinilor, care, mulți dintre ei, nici măcar nu știu unde se află România pe hartă, disprețuindu-ne și considerându-ne nedemni de a accede în structurile transregionale pe care se construiește viitorul lumii. - Prof. C.F.: În încheiere, aș dori să vă întreb ce sfaturi ați da unor tineri absolvenți ai Facultății de Istorie, aflați la începuturile
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
pentru a-i purifica prin amărăciune pentru a putea înțelege că fericirea lor nu este acolo, nu este de a face o bună pescuire și o mâncare gustoasă de pește. Sunt și acestea lucruri bune pe care Isus nu le disprețuiește (El însuși, apoi, va pregăti mâncare pentru ei), dar dorința pe care o simt în interiorul lor de a se mișca, de a face ceva este mult mai mare decât aceste lucruri. Aceștia nu mai pot fi văzuți ca simpli pescari
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
trăim într-o perioadă de alarmantă globalizare, trăim într-un sat planetar în care diferențele tind să dispară. Este foarte dificil să-ți păstrezi nealterată amprenta și toți suntem amenințați să ne rătăcim, să ne înecăm în masa compactizată, care disprețuiește relieful, individualitatea. Dar care ar fi câtimea noastră de originalitate, fracția sufletească numai și numai a noastră, irepetabilă? Suntem o punte plauzibilă între Orient și Occident? Nu a ajuns cumva această afirmație doar un clișeu? Sau avem un sentiment special
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
le-ar fi contul din bancă. Pentru că mizerie nu înseamnă numai sărăcie. Dimpotrivă, sunt milioane de oameni în țara asta care trăiesc în sărăcie cu demnitate, curați, binevoitori, ajutându-se unii pe alții, mulțumiți. În schimb, astfel de parveniți, care disprețuiesc poporul din care provin, crezându-se mai presus de el, nu vor scăpa de mizerie oriunde s-ar afla, oricâtă avere ar aduna, pentru că mizeria e înăuntru. Întâmplarea că România e și o mare exportatoare de curve spune și ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]