7,734 matches
-
să onoreze sau să implore divinitatea, ci să coboare forțele divine În corpul omenesc. Aceasta este o parte importantă a tehnicii moderne. Credința În divinitate nu este necesară. ș...ț Scopul principal nu este, deci, să se arate supunerea față de divinitate, ci să se cultive puterile personale de autocontrol și autocunoaștere, precum și de clarviziune, profeție, psihokinezie și vindecare psihică. Divinațiatc "Divinația" Divinația este o activitate magică asociată cu situații de incertitudine, În care interpretarea evenimentelor și luarea unei decizii nu se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
omorul creator. Observăm cum, Într-o situație de criză, comunitatea face apel la diferite tehnici divinatorii (haruspiciile, cărțile sacre, un oracol celebru), pentru a identifica motivele nenorocirii (greșeli rituale sau Încălcări ale unor tabuuri - incestul vestalelor). Interpretarea mesajelor esoterice (mesajele divinității revelate prin divinație nu sunt decât rareori explicite) conduce atât la performarea unor rituri obișnuite de purificare (lustrații, procesiuni), cât și la inițierea unor rituri excepționale (sacrificiile umane). În final, sub presiunea mesajelor divinatorii, are loc o restructurare profundă a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
performarea unor rituri obișnuite de purificare (lustrații, procesiuni), cât și la inițierea unor rituri excepționale (sacrificiile umane). În final, sub presiunea mesajelor divinatorii, are loc o restructurare profundă a panteonului religios, prin introducerea În „familia” zeilor canonici a unei noi divinități (despre efectul erodant al acesteia, vezi M. Eliade, 1986, pp. 133-135), aducerea obiectului de cult care o reprezintă și plasarea acestuia (și a oficianților religioși străini care cunoșteau tainele cultului) În centrul religios consacrat al Romei: În sfârșit, În anul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și plasarea acestuia (și a oficianților religioși străini care cunoșteau tainele cultului) În centrul religios consacrat al Romei: În sfârșit, În anul 204-205 Î.Hr., În ajunul victoriei Împotriva lui Hannibal și urmând sugestia Cărților Sibiline, Roma a introdus prima divinitate asiatică, Cybele, Marea Mamă de la Pessinunt. Celebra piatră neagră care o reprezenta pe zeiță a fost adusă din Pergam de o escadră romană. Solemn Întâmpinată la Ostia, Cybelle a fost instalată În templul rezervat ei de pe Palatin (M. Eliade, 1986
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și suferințele (ca o pedeapsă pentru pământeni). Alteori, dintr-o greșeală, le lasă să scape pe Pământ. Mitul cutiei Pandorei În care Zeus a pus toate bolile știind că ele se vor revărsa asupra oamenilor poate fi un exemplu; b) divinitatea sau ființa care ajută Demiurgul În facerea lumii: bolile provin astfel dintr-o eroare (motivul adjuvantului nepriceput) sau dintr-o intenție răuvoitoare (motivul adjuvantului care sabotează munca Demiurgului). Dracul care, deși „fârtate” cu Dumnezeu, Întoarce pe dos creațiile divine și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Blestemul „este un act de magie verbală, bazat pe credința În puterea cuvântului de a institui, de a modifica o stare existentă. ș...ț Este constituit dintr-o formulă fixă sau improvizată, prin care se invocă mânia sau urgia unei divinități asupra unei persoane, a unui obiect sau acțiuni” (I. Evseev, 1997, p. 51). Într-un context strict religios, cele două rituri verbale sunt apanajul exclusiv al divinității. În universul magic, chiar și oamenii, fie cei dotați cu puteri oculte, fie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o formulă fixă sau improvizată, prin care se invocă mânia sau urgia unei divinități asupra unei persoane, a unui obiect sau acțiuni” (I. Evseev, 1997, p. 51). Într-un context strict religios, cele două rituri verbale sunt apanajul exclusiv al divinității. În universul magic, chiar și oamenii, fie cei dotați cu puteri oculte, fie cei aflați Într-o situație-limită (de obicei, În pragul morții), pot efectua aceste acte care consacră sau stigmatizează. Deoarece schimbă statutul existențial, binecuvântarea și blestemul sunt operatorii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
valoare În raport cu cele distruse pentru a fi astfel dăruite zeilor În timpul unui sacrificiu. Aceste acțiuni rituale sunt marcate de o logică a reciprocității („dă și ți se va da” - do ut des), În care transferul a „ceva” dinspre om spre divinitate funcționează ca un text (comunică ceva) și ca un protocol (obligă partenerii la ceva). Astfel, C. Bell (1997, pp. 108-109), care oferă o sinteză a acestor interpretări, vorbește despre „riturile de schimb și comuniune”, a căror dinamică are la un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de schimb și comuniune”, a căror dinamică are la un pol „ofrandele directe” (rugăciuni, ofrande simple) și la celălalt pol „sacrificiul”, rit În care, de obicei, „un animal este omorât, iar o parte din el sau Întregul trup este prezentat divinităților, ca o ofrandă dată În schimbul a ceea ce zeii vor să dăruiască. Partea rămasă din carne poate să fie consumată Într-un festin comun”. Acest punct de vedere reia, În alți termeni, opoziția dintre riturile de slabă intensitate (rugăciuni, ofrande) și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
expiere) sugerată, Într-un studiu de referință, de J. van Baal (1976). În schimb, A. Child și I. Child (1993, pp. 66-95) consideră ofrandele și sacrificiile ca o parte dintr-un sistem mai complex de rituri ale dublei comunicări cu divinitatea: rugăciunile, ofrandele și sacrificiile ar transmite mesaje de la om către figurile sacre, iar divinația, oracolele, visele, transa, viziunile și șamanismul ar reprezenta sisteme rituale de primire a mesajelor emise de puterile supranaturale. Aceste ansambluri rituale au fost interpretate, pe urmele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
planul schimburilor umane În cel al relațiilor cu lumea divină conduce la sisteme ceremoniale axate pe transferul de promisiuni, angajamente și bunuri, de la om către figurile sacre. Acestea ar trebui să creeze obligații de reciprocitate: În schimbul darurilor primite de la oameni, divinitățile trebuie să facă ceva - mai devreme sau mai târziu, În forme mai evidente sau mai puțin evidente - pentru binele celui care a inițiat ciclul dăruirilor. La limită, chiar dacă nu fac nimic favorabil, fiind „Îmbunate” prin daruri rituale, divinitățile nu vor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de la oameni, divinitățile trebuie să facă ceva - mai devreme sau mai târziu, În forme mai evidente sau mai puțin evidente - pentru binele celui care a inițiat ciclul dăruirilor. La limită, chiar dacă nu fac nimic favorabil, fiind „Îmbunate” prin daruri rituale, divinitățile nu vor acționa, adică nu vor face nimic În defavoarea suplicantului. Pasul de la darul către divinitate la comunicarea cu divinitatea este ușor de făcut, deoarece primul apare ca un caz particular de comunicare, În care un obiect sau un serviciu are
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evidente sau mai puțin evidente - pentru binele celui care a inițiat ciclul dăruirilor. La limită, chiar dacă nu fac nimic favorabil, fiind „Îmbunate” prin daruri rituale, divinitățile nu vor acționa, adică nu vor face nimic În defavoarea suplicantului. Pasul de la darul către divinitate la comunicarea cu divinitatea este ușor de făcut, deoarece primul apare ca un caz particular de comunicare, În care un obiect sau un serviciu are funcții echivalente cu cele ale unui mesaj lingvistic. În plus, amândouă se bazează pe existența
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evidente - pentru binele celui care a inițiat ciclul dăruirilor. La limită, chiar dacă nu fac nimic favorabil, fiind „Îmbunate” prin daruri rituale, divinitățile nu vor acționa, adică nu vor face nimic În defavoarea suplicantului. Pasul de la darul către divinitate la comunicarea cu divinitatea este ușor de făcut, deoarece primul apare ca un caz particular de comunicare, În care un obiect sau un serviciu are funcții echivalente cu cele ale unui mesaj lingvistic. În plus, amândouă se bazează pe existența unui cod comun și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
interpretare simplificator și rigid. Nu trebuie să uităm că și alte rituri asigură comunicarea cu puterile supranaturale: spre exemplu, inițierile din riturile de trecere, procesiunile religioase, pelerinajele, sesiunile oraculare sau șamanismul au ca scop primirea sau transmiterea unui mesaj către divinități. De fapt, esența ofrandelor și sacrificiilor nu stă În simplul act al transmiterii unui mesaj, ci În crearea și menținerea unei legături permanente și profunde Între individ sau societate În ansamblul ei și lumea puterilor supraomenești. Nu comunicarea este tema
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei doctrine și a unor practici religioase. Ca text, rugăciunea poate fi strict formalizată (eficiența ei depinde de respectarea formei canonice) sau poate fi improvizată din formule religioase și expresii ad-hoc. Ea cuprinde trei secvențe majore: a) invocarea, prin care divinitatea este numită (cu toate detaliile legate de istoria și faptele ei) și glorificată prin diferite formule; b) argumentul, prin care sunt prezentate faptele care conduc la adresarea rugăciunii; c) rugăciunea propriu-zisă, În care se transmite mesajul: cel mai adesea, rugăciunea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
divină, religia se instituționalizează, iar rugăciunea devine din ce În ce mai mult subiectul unui sistem confesional. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că rugăciunile pot avea scopuri diferite: ele pot să implice o rugăminte, o mulțumire pentru protecția deja acordată, o invocare a divinității, o confesare a unor fapte, o penitență sau, la celălalt pol, un blestem (R. Abersman, 2003, vol. XI, p. 590; R. Firth, 1996, pp. 169-170; E. Rothgery, 2004, p. 336). Pornind de la aceste caracteristici, R. Foster (1992) identifică trei mari
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de rugăciuni: a) „către sine” (inward), care pun accentul pe autoexaminare; b) „către alții”(outward), care Întăresc relațiile dintre diverși oameni sau dintre oameni și instituții; c) „către lumea de dincolo” (upward), care sunt concentrate asupra legăturii dintre om și divinitate. Spre deosebire de ofrandă și sacrificiu, rugăciunea mediază comunicarea cu divinul numai prin cuvinte și/sau microacțiuni referitoare la corpul credinciosului (Îngenuncheri, culcări pe pământ, gesturi canonice precum făcutul crucii sau atingerea frunții, gurii și inimii etc.). Altfel spus, ea nu pune
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
performerul rugăciunii consideră că este peste puterile sale), iar În relația cu sacrul - o „exaltare a divinului”. Ofrandeletc "Ofrandele" Cel mai adesea, ofranda este definită ca o formă aparte de dar, care poate fi adresat unei alte persoane sau unei divinități (A. Child, I. Child, 1993, p. 71; J. Henninger, 1987, p. 544; J. Van Baal, 1976, p. 161). O definiție și o morfologie mai elaborată este realizată de R. Firth: Obiceiul de a face ofrande religioase este o parte dintr-
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin gesturi și formule rituale simple. Ofrandele se fac periodic, cu o frecvență mult mai mare decât sacrificiile: prin aceasta, ele marchează devoțiunea individului, exprimă și reafirmă obligațiile sale față de lumea divină. Dar nu implică speranța unui răspuns imediat al divinității (ca În cazul sacrificiului) și nici nu sunt Întotdeauna și direct asociate cu solicitarea a ceva sau cu mulțumirea pentru ceva (ca În cazul rugăciunii). Sacrificiultc "Sacrificiul" Practicat În toate societățile, acest ritual Își ia numele de la termenul latin sacrificium
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru cel care l-a făcut sau l-a comandat. Eficiența sacrificiului pare a fi direct legată de amploarea renunțării. În al doilea rând, sacrificiul implică nu numai renunțarea la ceva, ci mai ales distrugerea ostentativă În fața comunității (și a divinității) a bunului oferit: omorârea În cazul animalelor, risipirea În cazul produselor alimentare, al lichidelor sau al produselor vegetale. Totuși, „distrugerea” nu este absolută, deoarece, frecvent, doar o parte a hranei este oferită divinității, iar restul este consumat, În comun de către
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ales distrugerea ostentativă În fața comunității (și a divinității) a bunului oferit: omorârea În cazul animalelor, risipirea În cazul produselor alimentare, al lichidelor sau al produselor vegetale. Totuși, „distrugerea” nu este absolută, deoarece, frecvent, doar o parte a hranei este oferită divinității, iar restul este consumat, În comun de către colectivitate. În al treilea rând, sacrificiul garantează comunicarea și eficiența comunicării cu entitățile supranaturale, În ideea că valoarea darului, violența distrugerii sale și amploarea actului de renunțare creează o legătură de reciprocitate inalienabilă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sportive sau cotidiene de renunțare la ceva de valoare În așteptarea unui câștig mai mare; b) omorârile pentru prestigiu: acte sacrificiale specifice Înmormântărilor regale din Antichitate sau schimburilor rituale de daruri (gen potlatch), care nu consacră și stabilesc comunicarea cu divinitatea; c) execuțiile criminalilor: pedepsele capitale; d) sacrificiile vrăjitorești: folosite În diverse rituri secrete și au ca scop obținerea unor puteri magice; e) sacrificiile Împotriva amenințărilor: actele sacrificiale efectuate pentru a preveni molimele, catastrofele, războaiele, pentru a apăra de blesteme și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
blesteme și vrăji; f) sacrificiile religioase: exprimă idei, credințe și valori fundamentale pentru un individ sau pentru o colectivitate. O perspectivă mai subtilă este oferită de J. Beattie (1980, pp. 38-43) care combină două axe: forma În care este concepută divinitatea invocată - ca o putere personalizată sau ca o putere difuză - și scopul sacrificiului - realizarea fie a comuniunii cu anumite divinități (conjunctiv), fie a separării de acestea (disjunctiv). În urma intersectării acestor categorii, rezultă patru tipuri de sacrificii: a) sacrificii pentru a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
perspectivă mai subtilă este oferită de J. Beattie (1980, pp. 38-43) care combină două axe: forma În care este concepută divinitatea invocată - ca o putere personalizată sau ca o putere difuză - și scopul sacrificiului - realizarea fie a comuniunii cu anumite divinități (conjunctiv), fie a separării de acestea (disjunctiv). În urma intersectării acestor categorii, rezultă patru tipuri de sacrificii: a) sacrificii pentru a crea sau menține contactul cu o divinitate bine precizată: acestea sunt formele cel mai des analizate ca sacrificii propriu-zise, cele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]