9,274 matches
-
părând că o scânteie de luciditate din adâncul ei caută să-și facă loc în mintea-i încă rătăcitoare în ceața incertitudinilor. Anca începe cu o ezitare în voce și cu milă, la gândul de ai destăinui lucrurile acelea oribile: - Domnișoară, eu mă aflam, nu departe de voi când a-ți leșinat în brațele iubitului dumneavoastră, imediat după ce v-a dat să beți un pahar de șampanie.Eu l-am zărit punând ceva în pahar înainte de a turna din sticlă, fiind
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
am terminat, am încălzit-o pentru voi. Du-te și ia-o Nicola! Ai mâncat-o din priviri de când a venit și ea te-a observat și era de-a dreptul furioasă pe tine. E a ta, profită cât vrei! Domnișoară, eu cred că de dumneavoastră era vorba. La început nu-mi venea să-mi cred urechilor, însă l-am văzut pe Nicola plecând în aceeași direcție pe unde v-a dus Marco mai devreme și am avut o senzație neplăcută
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
rău că trebuie să vă contrazic, însă e numai adevăr în cele ce vă spun. M-am asigurat că erați dv, apropiindu-mă pe furiș după ce el a plecat înlăuntru lăsându-vă acolo singură...mie îmi face rău să continui domnișoară Desire! Vă rog mult să mă iertați însă nu mă simt în stare să mai continui cu detalii! Atunci, imediat văzând grozăviile de care erau capabili acei prieteni ai dumitale am simțit o frică și un dezgust imens pentru acei
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
de grozăvii! Deschide-mi imediat să ies că simt că mă sufoc, îmi lipsește aerul!... Oooh Doamne! Ajută-mă! Ajută-mă! Se agita tremurând plângând și frângându-și mâinile ca ieșită din minți. Fata îi spune supărată: - Îți deschid imediat domnișoară și poți pleca când dorești însă trebuie să înțelegi că eu nu mint. Prietenele dumitale au fost și ele drogate, probabil ca să nu poată vedea ce-ți fac d-tale și doi dintre amicii voștri le-au dus acasă, sau
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
unicul lucru sigur în marea neorânduială și haosul din mintea și sufletul său. Anca a priceput că e în stare de șoc și că e periculos să mai stea acolo. Îi spuse, strângând-o de umeri încercând s-o calmeze : - Domnișoară! - Desire! Spune-mi Desire și atât! - Bine! Desire, liniștește-te! Trebuie să plecăm de aici degrabă, înainte să fim văzute sau auzite. Mă tem, că ei încă te caută și se pot întoarce, dacă nu au lăsat pe cineva să
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
sunt mai degrabă dușmani decât prieteni. Văzuse cu stupoare cum bărbatul gras ce privea pofticios la frumoasa sărbătorită, strecurase ceva pe furiș în paharele fetelor de la petrecere. Având un ascuțit simț de observație nu-i scăpase privirii sale cum amicul domnișoarei Desire, în timp ce se retrăseseră la acea masă ascunsă de tufele de trandafiri cățărători unde Anca neobservată puțin mai departe de ei curăța resturile de la alte mese debarasând și făcând treaba pentru care era acolo, văzuse clar cum el înainte de a
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
oprea pe la câte o fântână și se uita lung la ea... Nu știu ce vedea el în fântâna aceea ... ... XXIV. BRÂNCUȘI - PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRȚI, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 83 din 24 martie 2011. PERSONAJELE: Constantin Brâncuși, Domnișoara Pogany, Mama artistului, Dumnezeu Vocea BRÂNCUȘI ( ESEU TEATROLOGIC ) Un atelier de sculptură. Se văd în el bucăți de marmură necioplite, altele cioplite într-o formă incipientă. De asemenea atelierul lui Brâncuși îți sugerează de la început imaginea unui interior țărănesc. Între
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
durata spectacolului se va vedea sculptorul stând pe scaunul său, sau în picioare, și cioplind. Sau mișcându-se prin atelier, ori odihnindu-se, sau fumând, iar gândurile și ideile lui, limbajul său interior se ... Citește mai mult PERSONAJELE:Constantin Brâncuși,Domnișoara Pogany,Mama artistului,DumnezeuVoceaBRÂNCUȘI( ESEU TEATROLOGIC )Un atelier de sculptură. Se văd în el bucăți de marmură necioplite, altele cioplite într-o formă incipientă. De asemenea atelierul lui Brâncuși îți sugerează de la început imaginea unui interior țărănesc. Între scenă și
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
acestui copil născut de ea, predestinat să fie dăruit lumii. Ne deplasăm, mai mult plutim, realizând o mișcare de translație pe luciul marmurei de culoare deschisă... Din nou sculpturi, picturi și artă decorativă europeană din secolul XIX, printre care Tânăra domnișoară cu un papagal în 1866 (Young Lady with a Parrot in 1866), a francezului Edouard Manet (ulei pe pânză), căruia Charles Beaudelaire îi spunea „pictorul zilelor noastre“, deoarece a știut să îmbine tradiționalul cu modernul. Descoperim tabloul Domnișoara Victorine în
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
care Tânăra domnișoară cu un papagal în 1866 (Young Lady with a Parrot in 1866), a francezului Edouard Manet (ulei pe pânză), căruia Charles Beaudelaire îi spunea „pictorul zilelor noastre“, deoarece a știut să îmbine tradiționalul cu modernul. Descoperim tabloul Domnișoara Victorine în costum de toreador (Victorine in the Costume of a matador), tablou realizat în 1862, ulei pe pânză. O pictură frumoasă! Iată o colecție specială cu picturi din secolele XIV-XVI: El Greco este prezent cu mai multe lucrări. Privim îndelung
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
instruită, s-a născut în Pennsylvania, fiică a unor imigranți, intelectuali germani-evrei. A murit în Franța la vârsta de 72 de ani. Împreună cu fratele ei a întocmit primul volum despre cubism și arta modernă. Mai vedem Femeile cu evantai (1905), Domnișoarele din Avignon (1907) și Cei trei muzicanți (1921), Mandolina, vas cu fructe și mâna în ghips (1925). Lucrările cred că sunt aduse de la alte muzee, deoarece a fost o perioadă de expunere a operei acestui pictor spaniol, atât de adorat
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
să stăm de vorbă. Oare se cade? Iar începi ca data trecută? Ai văzut că nu mănânc femei. Da, doar le ademenești cu vișinata ta specială și cafeaua turcească, spuse ea zâmbind. Numai la prietene le ofer asemenea bunătăți. Și! Domnișoarei Lepădatu nu i-ai oferit din vișinata ta specială? Ce-ți veni? Nu am ajuns așa de departe cu relația, ca să o invit acasă. Cum, nici acum nu ați mai progresat? Care ar fi motivul? Nu-ți place de ea
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
de-o clipă“ dinspre principiul energetic „vir“ / Yang („materia tânără și perfectă“), desigur, în tiparele „clasice“ ale catrenului armonizat în trohei, în rime-ecou („monorimă“ reverberantă), în măsură - de 8 / 7 - specifică oralității românești: Dintr-un bolovan coboară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o frunză verde, pală, / pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară / pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
tânără și perfectă“), desigur, în tiparele „clasice“ ale catrenului armonizat în trohei, în rime-ecou („monorimă“ reverberantă), în măsură - de 8 / 7 - specifică oralității românești: Dintr-un bolovan coboară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o frunză verde, pală, / pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară / pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă. / Inima încet mi-afundă. // Mai rămâi cu mersul
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
armonizat în trohei, în rime-ecou („monorimă“ reverberantă), în măsură - de 8 / 7 - specifică oralității românești: Dintr-un bolovan coboară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o frunză verde, pală, / pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară / pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă. / Inima încet mi-afundă. // Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu / blestemat și semizeu / căci
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
măsură - de 8 / 7 - specifică oralității românești: Dintr-un bolovan coboară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o frunză verde, pală, / pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară / pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă. / Inima încet mi-afundă. // Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu / blestemat și semizeu / căci îmi este foarte rău. // Stau întins și lung
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
o secundă / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă. / Inima încet mi-afundă. // Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu / blestemat și semizeu / căci îmi este foarte rău. // Stau întins și lung și zic, / Domnișoară, mai nimic / pe sub soarele pitic, / aurit și mozaic. // Pasul trece, eu rămân. (SOrd, II, 33 sq.). Criticul literar Alex. Ștefănescu sublinia dinspre „avântul“ formei în istorie, lăsând în plan secund substanța lirosofică: «Un poem ca În dulcele stil clasic este
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
cu toți ușierii sălilor unde tronează ideea.» (SFiz, 475). În structura poeziei În dulcele stil clasic, desfășurată în cinci catrene și un vers-aforism „detașat“, se disting mai întâi două planuri ce se intersectează: a) planul descinderii elementului „femina“ / Yin (Ea, „domnișoara“, „fără majusculă“, ca în strofa ultimă, stând sub pecetea numărului cinci, al nunții), unde se proiectează „clasic“, „edenic“, Ea / „domnișoara“ („Eva“ de dinaintea cunoașterii „mărului din rai“), într-o „unitate de loc“, «dintr-un bolovan», «dintr-o frunză», într-o „unitate
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
și un vers-aforism „detașat“, se disting mai întâi două planuri ce se intersectează: a) planul descinderii elementului „femina“ / Yin (Ea, „domnișoara“, „fără majusculă“, ca în strofa ultimă, stând sub pecetea numărului cinci, al nunții), unde se proiectează „clasic“, „edenic“, Ea / „domnișoara“ („Eva“ de dinaintea cunoașterii „mărului din rai“), într-o „unitate de loc“, «dintr-un bolovan», «dintr-o frunză», într-o „unitate de timp“, «înserarea-n seară», și într-o „unitate acțională“, revelată în dinamica pasului virginal și în simbolica descensională a
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
celor două planuri drept „ax liric“ („centru gravitațional- metaforic / simbolic“), constituindu-se în tabloul căderii cuplului „edenic“ în păcat, „într-o secundă a șarpelui“. Și acest catren „axial“ surprinde starea „ambiguă“ a oglindirii reciproce a elementelor („femina“ / Yin, sau Ea, „domnișoara Eva“, și „vir“ / Yang, ori El ivindu-se în Eroul liric) în secundă, în efemer: «O secundă, o secundă; / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă». Echivocul vine dinspre „pasul de domnișoară“, dinspre „virginalul pas“, „zărit
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
femina“ / Yin, sau Ea, „domnișoara Eva“, și „vir“ / Yang, ori El ivindu-se în Eroul liric) în secundă, în efemer: «O secundă, o secundă; / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă». Echivocul vine dinspre „pasul de domnișoară“, dinspre „virginalul pas“, „zărit în undă“, și, deopotrivă, dinspre El, cel cu „fundă roșcată“, dinspre Ispititorul („șarpe-fundă“ - spre care „se îndreaptă“ epitetul cromatic „roșcată“), ori dinspre El, „înflăcăratul“, în ultimă instanță, Yangul, Soarele, Atoatecreatorul / Atoatefertilizatorul; se antrenează (în acest catren
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Facerea, 3, 3). Dacă iluminarea „unității de loc“ s-a produs fulgurant în primul catren, „unitatea de timp“ se evidențiază în catrenul secund: «dintr-o înserare-n seară». Și această unitate stă sub pecetea elementului dinamic / dinamizator, «pasul tău de domnișoară», leitmotiv pentru fiecare „punct cardinal“ din acest spațiu poemosofic stănescian. Unda pleonastică din îmbinarea liremelor «înserare-n seară» se disipează iute. Cuplul edenic, Ea - El („Adam - Eva“), păcătuind întru cunoaștere și moarte, a început „să se însereze / înnopteze“, să lunece-
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
cuplului împlinit sub pecetea inimii ce se afundă încet în moarte, lăsând a se petrece îndepărtarea între emisfera-Ea și emisfera-El (conectată Androginului - cf. PB, 37 sqq). Din această perspectivă se evidențiază invocarea „dulcelui-dureros“ mers întru cunoașterea binelui și răului, mersul Domnișoarei; este invocarea zeiței cunoașterii absolute în al patrulea catren, invocarea Sorei-Soarelui de după blestemul divinității: «Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu...». Fără mersul Domnișoarei întru cunoaștere, celui „blestemat și zemizeu“ îi este „foarte rău“. Catrenul final oglindește eroul
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Din această perspectivă se evidențiază invocarea „dulcelui-dureros“ mers întru cunoașterea binelui și răului, mersul Domnișoarei; este invocarea zeiței cunoașterii absolute în al patrulea catren, invocarea Sorei-Soarelui de după blestemul divinității: «Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu...». Fără mersul Domnișoarei întru cunoaștere, celui „blestemat și zemizeu“ îi este „foarte rău“. Catrenul final oglindește eroul liric în calitate de „izgonit din rai“, adică în calitate de om, «stând întins și lung», deci „desfășurat spațial (polidimensional)“, cercetând / ispitind cosmosul cel de toate zilele, cosmos marcat de
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
final oglindește eroul liric în calitate de „izgonit din rai“, adică în calitate de om, «stând întins și lung», deci „desfășurat spațial (polidimensional)“, cercetând / ispitind cosmosul cel de toate zilele, cosmos marcat de «soarele pitic, aurit și mozaic», spre a-și grăi constatarea „post-edenică“: «Domnișoară, mai nimic...». Nu s-a întâmplat / schimbat „mai nimic“ și, în fața măreției omului angajat întru cunoașterea absolută, cunoaștere pentru care a fost „blestemat“ de Dumnezeu și pentru care a fost „exilat“ din Eden, soarele este „pitic“ și cu „petele-mozaic“, „mozaicul
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]